Procurorul Alin Mocioi, din Constanța, exclus definitiv din magistratură, pentru că și-a favorizat prietena

Procurorul Alin Mihăiță Mocioi, de la Parchetul Judecătoriei Constanța, trimis în judecată disciplinară de Inspecția Judiciară, a fost exclus din magistratură definitiv. Decizia a fost pronunțată de Curtea Supremă, în dosarul în care procurorul a contestat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de procurorul Mocioi Alin Mihăiță împotriva hotărârii prin care Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispusese excluderea sa din magistratură.

Decizia pronunțată în dosarul nr. 1590/1/2025 este definitivă și confirmă integral concluziile Inspecției Judiciare, care a solicitat sancționarea magistratului pentru modul arbitrar în care și-a exercitat atribuțiile. Instanța supremă a apreciat că recursul este neîntemeiat, menținând sancțiunea aplicată în temeiul art. 100 alin. (1) lit. e) din Legea 303/2004.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Pe 11 iunie 2025, Secția pentru procurori a CSM a admis integral acțiunea disciplinară și a dispus excluderea din magistratură, decizie ce a putut fi atacată doar cu recurs la Înalta Curte.

Pe parcursul verii, Mocioi Alin Mihăiță a inițiat și un demers separat în contencios administrativ, solicitând anularea și suspendarea unor hotărâri ale CSM, însă acest litigiu nu a avut efect asupra procedurii disciplinare. Hotărârea ÎCCJ din 19 noiembrie 2025 consfințește definitiv încetarea calității sale de magistrat.

decizia de excludere data de CSM

Procurorul Mocioi s-ar fi ocupat de formularea și înregistrarea plângerii avocatei cu care era prieten împotriva fostului concubin al acesteia. Ulterior, același procuror ar fi avut grijă că dosarul constituit că urmare a plângerii să îi fie repartizat. 

Înalta Curte a subliniat, în motivare, că pretinderea sau acceptarea rezolvării unor interese personale sau ale altor persoane altfel decât în limitele legii reprezintă comportamente incompatibile cu statutul unui magistrat. În acest caz, magistratul nu doar că a ignorat obligația de abținere, dar a continuat să dispună măsuri procesuale într-o cauză în care avea o evidentă legătură personală cu una dintre părți. Conduita sa a fost calificată drept exercitare cu rea-credință a atribuțiilor, ceea ce a justificat menținerea celei mai severe sancțiuni disciplinare.