Proiectul lui Mircea Abrudean vrea o Camera de Comerț Trilaterală dedicata reconstrucției Ucrainei postbelice

România, Republica Moldova și Ucraina anunță intenția de a înființa o Cameră de Comerț Trilaterală dedicată reconstrucției Ucrainei postbelice. Inițiativa este prezentată drept un instrument strategic major pentru cooperarea regională și pentru atragerea investițiilor. În realitate, proiectul ridică semne serioase de întrebare privind fezabilitatea sa economică și susținerea publică. Diferența dintre ambiția politică și capacitatea concretă de implementare este considerabilă.

Mircea Abrudean - Presedintele Senatului

Desi conflictul pare inca departe de a se incheia, România, Republica Moldova și Ucraina propun o platformă instituțională comună care să coordoneze proiecte transfrontaliere pentru refacerea infrastructurii, economiei și comunităților ucrainene afectate de război. Documentul a fost inclus în strategia Alianței Eurodeputaților din Europa de Est pentru Reconstrucția Ucrainei, ceea ce îi conferă o aparență de greutate politică. Totuși, includerea într-un cadru strategic nu rezolvă problema fundamentală a resurselor. Reconstrucția Ucrainei este estimată la sume colosale, inaccesibile statelor direct implicate.

România și Republica Moldova se află, în prezent, în rândul celor mai fragile economii europene. Deficitele bugetare, infrastructura precară și dependența de fonduri externe limitează drastic capacitatea reală de contribuție. În plus, instabilitatea politică și contextul regional tensionat țin investițiile private substantiale la distanță. În acest cadru, proiectul capătă mai degrabă forma unui exercițiu de voință politică decât a unui plan operațional solid.

Cladiri ruinate de razboi in Ucraina.

Ideea unei Camere de Comerț Trilaterale este descrisă drept un „gest nobil”, însă nobilitatea nu substituie realismul economic. Fără un aport financiar extern masiv, inițiativa riscă să rămână o construcție instituțională fără substanță. Orice alt scenariu presupune fie un miracol economic, fie o doză considerabilă de imaginație politică.

Hub logistic sau paravan strategic

"Vom avea astfel o platformă instituțională comună prin care companiile din cele trei state, dar și alte state membre ale Uniunii Europene vor putea constitui parteneriate public–private și consorții pentru proiecte transfrontaliere și care vor viza reconstrucția infrastructurii, economiei și comunităților ucrainene afectate de război. 
România poate și trebuie să fie un hub logistic pentru reconstrucția Ucrainei, odată cu încheierea războiului, un moment atât de așteptat de noi toți.
Când vorbim despre granițe puternice este foarte important să ne protejăm teritoriul și suveranitatea, dar și să avem parteneriate economice puternice. Pe Flancul Estic al NATO, România, Republica Moldova și Ucraina sunt piloni de bază, iar investițiile în infrastructură, în apărare și parteneriatele strategice, mai ales cu SUA, sunt esențiale.
Inițiativa Institutului de Dezvoltare și Expertiză a Proiectelor din Republica Moldova de a crea o Cameră de Comerț Comună Trilaterală beneficiază deja de sprijinul a peste 250 de instituții și organizații din cele trei țări și a fost inclusă în documentul strategic al Alianței Eurodeputaților din Europa de Est pentru Reconstrucția Ucrainei." a declarat presedintele Senatului Mircea Abrudean

Convoi militar 

O variantă prin care sa zicem, ar fi posibil acest plan, ar fi aceea în care România nu contribuie financiar în mod decisiv, ci pune la dispoziție infrastructura și poziția sa geografică. În acest scenariu, țara ar deveni un hub logistic pentru reconstrucția Ucrainei, în timp ce capitalul ar veni din Vest. Este o formulă convenabilă din punct de vedere politic, dar insuficient explicată publicului. Costurile indirecte și presiunile asupra economiei interne sunt trecute sub tăcere.

Susținătorii proiectului insistă asupra rolului parteneriatelor public–private și al consorțiilor internaționale. Camera de Comerț ar urma să funcționeze ca intermediar între companii din cele trei state și investitori din Uniunea Europeană. În lipsa unor angajamente ferme, însă, această arhitectură rămâne una teoretică. Platforma există pe hârtie, nu și în economie.

Inițiativa Institutului de Dezvoltare și Expertiză a Proiectelor din Republica Moldova a obținut sprijinul a peste 250 de instituții și organizații. Acest sprijin este invocat constant ca argument de legitimitate. Cu toate acestea, numărul de susținători instituționali nu garantează viabilitatea financiară a proiectului. Fără fluxuri clare de capital, sprijinul rămâne in cel mai bun caz simbolic.

Costul politic ignorat

Un aspect esențial, dar evitat în discursul oficial, este opoziția crescândă a populației față de sprijinul pe termen lung pentru reconstrucția Ucrainei. În România, scăderea nivelului de trai, suprataxarea recentă și inflația persistentă alimentează nemulțumiri profunde. Pentru o mare parte a cetățenilor, prioritățile interne sunt deja sacrificate. În acest context, apelul la solidaritate externă devine tot mai greu de susținut.

Președintele Senatului, Mircea Abrudean, a declarat că România „poate și trebuie să fie un hub logistic pentru reconstrucția Ucrainei”. El a subliniat importanța granițelor puternice, a parteneriatelor economice și a Flancului Estic al NATO. Discursul său leagă reconstrucția economică de securitatea regională. Această asociere transferă însă dezbaterea din zona economică în cea strategică, evitând problema costurilor concrete.

România, Republica Moldova și Ucraina sunt prezentate drept piloni ai stabilității regionale. Investițiile în infrastructură și apărare sunt descrise ca fiind esențiale. Ceea ce lipsește este o evaluare clară a impactului asupra bugetelor naționale și asupra populației. Fără această evaluare, proiectul rămâne vulnerabil criticilor legitime.

Camera de Comerț Trilaterală propusă de România, Republica Moldova și Ucraina este un proiect cu ambiții mari și fundații fragile. Diferența dintre discursul strategic și realitatea economică este evidentă. Fără finanțare externă consistentă și fără acceptare publică, inițiativa riscă să devină un simbol al deconectării politice de la realitatea socială. Reconstrucția Ucrainei este necesară, dar nu poate fi construită pe retorică și promisiuni neacoperite.