Psiholog: Tehnologia conduce la autismul virtual, mai ales în cazul copiilor!

Efectele tehnologiei asupra copiilor pot fi devastatoare în dezvoltarea lor, din mai multe puncte de vedere. Cum ar fi psihologic, medical și social. Nu doar copiii, dar și adulții pot întâmpina greutăți la aceleași capitole privind tehnologia. Medicii au diferite păreri legate de efectul tehnologiei asupra societății, iar psihologii trag un semnal de alarmă.

Tehnologia, cu precădere mediul online, în mintea unui copil este un mod de joacă, un mod distractiv de a-și petrece întreaga activitate. Într-adevăr, tehnologia este un spațiu uriaș de informare și dezvoltare, dar când vorbim despre copii aceștia folosesc internetul în rezolvarea tuturor problemelor, ceea ce îi împiedică automat să își ia propriile decizii într-un mediu social. Fiind tot timpul conectați nu ne dăm voie să trăim la adevărata realitate. De altfel, psihologii trag un semnal de alarmă și recomandă reducerea timpului în fața tehnologiei.

“Primul lucru ce îmi vine acum în minte este ce, deja, se analizează de ceva timp din punct de vedere științific. Și anume, autismul indus de tehnologie, atât timp cât copiii, în mod special tinerii adolescenții și, mai nou, și adulții ajung să aibă deficiențe de relaționare în relațiile autentice, adică față în față. Cu siguranță, partea de tehnologie interferează foarte mult cu relaționarea oamenilor. Există aplicații care limitează timpul de acces sau ca părintele să poată avea cumva controlul aplicațiilor pe care copii le folosesc. Cu siguranță este important să existe activități în familie, să aibă activități în aer liber și să se implice în comunitate . Acestea sunt aspecte ce cumva ar putea să amelioreze efectele tehnologiei folosite în mod îndelungat”, a declarat psiholog Claudia Mioara Popa, pentru Replica.

Psiholog: Mintea umană nu face diferența dintre realitate și imaginație

Totodată, aceasta a mai precizat că mintea umană nu face diferența între realitate și imaginație. ”Gândindu-mă la modul în care se formează cogniția,  și anume procesul de reprezentare, care apare undeva la 6 ani în sus. Probabil că de la vârsta de 5-6 ani am putea să introducem partea de tehnologie. Mintea umană nu face diferența dintre realitate și imaginație, pentru că noi avem capacitatea să facem predicții în viitor sau să analizăm partea de trecut și în funcție de aceasta noi trăim, stări intense, comportamente, reacții activități inclusiv schimbarea fiziologiei. În momentul în care ești conectat la tehnologie putem lua și varianta a unei cărți pe care o citim cumva ești plecat și te gândești cu totul inclusiv fiziologic, experiența respective, atât timp cât dăm și stimuli vizuali de mișcare ideea de film. În acea lume, mintea poate percepe ca fiind real chiar dacă este doar ceva imaginar. Aceasta presupune o formă de transă hipnotică în contextual tehnologiei vs relația directă cu viața, cu mediul, cu ceilalți poate fi disfuncțională în exces.” a completat psihologul.  

Părinții se plâng că ai lor copii petrec mult timp înconjurați de tehnologie
 

„Nu am studiat problema aceasta în cabinet, însă sunt anumite plângeri din partea părinților cum că ar petrece copii prea mult timp înconjurați de tehnologie. Nu putem generaliza depinde de la familie la alta . Din punct de vedere personal, copiii nu își pot face singuri programul, întotdeauna fiind făcut de către părinți cu anumite reguli în cadrul familiei. Să prezentăm copiilor nu doar partea negativă a tehnologiei, și partea pozitivă, să îi învățăm când să folosească”, a mai precizat psihologul.

Avertisment: Nu lăsați copiii sub 3 ani în fața telefonului sau a tabletei

Cât despre copiii foarte mici, de 3 ani, poate chiar mai mici, psihologul avertizează: ”Am remarcat că unii copii sunt lăsați la o vârstă foarte fragedă de la 2 ani sau 3 ani mi se pare cam devreme. Eu nu pot fixa o vârstă, dar cred că ar trebui doar în funcție de nevoi pe măsură ce copiii cresc și doar dacă ar exista un scop educativ, tot odată dozarea timpului.  Dacă timpul este destul de mare petrecut în fața tehnologiei îl împiedică pe copil să se dezvolte, împiedică comunicarea cu părintele, poate intervenii disfuncții cum ar fi oboseala. Mai întâi trebuie să se educe părintele ca să poată să își educe copilul.” a conchis psihologul Moraru Aurelia.