Răzvan Pantelimon: Iranul a sperat să obțină sprijinul majorității statelor arabe

Începând cu 13 iunie, Israelul a bombardat sute de situri militare şi nucleare iraniene, ucigând conducerea ţării, precum şi oameni de ştiinţă din domeniul nuclear. Nici riposta Iranului nu s-a lăsat așteptată, aceștia atacând de asemenea Israelul. După intervenția SUA care a atacat de asemenea Iranul, s-a ajuns la un armistițiu între cele două țări, perceput ca o victorie a lui Donald Trump. Reporterii Replica au vorbit cu analistul politic Răzvan Pantelimon despre acest conflict, cum va afecta economia mondială dar și România.

Răzvan Pantelimon

În Iran, războiul a făcut cel puţin 610 morţi şi peste 4.700 de răniţi, potrivit unui bilanţ oficial care include doar victimele civile. Tirurile iraniene asupra Israelului au ucis 28 de persoane, potrivit autorităţilor.

Conflictul dintre Israel și Iran este unul cu rădăcini adânci 

Pentru început, Răzvan Pantelimon a vorbit despre istoria conflictului dintre Iran și Israel: „Conflictul dintre Israel și Iran este unul cu rădăcini adânci atât în istoria cât și în geopolitica zonei Orientului Mijlociu, este un conflict care continuă de ceva timp dar el a fost accentuat de atacurile Hamas, Hezbollah și altor proxy ai Iranului precum rebelii houthi din Yemen. Ca atare, era de așteptat ca mai devreme sau mai târziu să se întâmple așa ceva, să se ajungă la un astfel de război. Dacă ne aducem aminte, destul de recent au mai fost niște schimburi de rachete între cele două state, dar nu de dimensiunile și intensitatea actuale. Consider că amândouă statele, atât Israelul și Iran, au intrat în acest conflict, fără să își imagineze că el va fi unul de durată și cu o intensitate crescută, ca atare nu cred că au avut un plan bine definit sau foarte bine pregătit; sau au avut probabil o strategie care s-a dovedit eronată în contextul actual. Dacă ne referim la Israel probabil că liderii săi au sperat că vor reuși să distrugă programul nuclear al Iranului, dar mai ales să reușească de fapt o schimbare a regimului politic din Iran. Eliminarea rapidă și bine coordonată a unui număr important de lideri politici, militari sau religioși din Iran, distrugerea unor ținte militare și a unor cantități importante de tehnică militară, păreau să confirme strategia Israelului și să ducă la schimbarea așteptată.“

Strategii israelieni nu au luat în calcul că Iranul își va reveni rapid

Analistul politic a vorbit și despre surpriza pe care au avut-o israelienii la riposta destul de viguroasă a Iranului:

„Cred însă că strategii israelieni nu au luat în calcul faptul că Iranul își va reveni rapid după primele momente de confuzie și de haos și că poate răspunde printr-un atac de mare dimensiuni cu rachete și drone, și care să poată să fie susținut pe termen mai lung. Probabil că se așteptau la o ripostă de dimensiuni reduse și care să fie anihilată de scutul său anti-rachetă (Iron Dome, Praștia lui David etc). Nu știm în ce măsură Iranul a beneficiat de sprijinul Rusiei, Chinei sau altor state precum Pakistan, dar este cert că au avut cantitatea necesară de muniție încât la un moment dat să sufoce efectiv apărarea israeliană, lucru care nu este uzual dacă ne aducem aminte de alte episoade ale acestui conflict când au fost schimburi de lovituri mai reduse ca dimensiuni și atât. Acum, când Iranul a răspuns cu un număr foarte mare de rachete, nu de o tehnologie foarte nouă, dar care au compensat această înapoiere tehnologică prin cantitate, sistemele de apărare israeliene mult mai bine dezvoltate și mai moderne nu au putut face față în totalitate. Iranul a sperat probabil să obțină ca de obicei sprijinul majorității statelor arabe sau măcar neutralitatea acestora, putând astfel să construiască o eventual opoziție comună împotriva Israelului așa cum se mai întâmplase anterior. De asemenea, cred că strategii iranieni nu s-au așteptat ca Statele Unite și mai ales președintele Trump, să aibă o poziție atât de fermă în apărarea Israelului și să fie dispuse să riște destul de mult pentru distrugerea programul nuclear al Iranului.”

„Plecând de la ipoteza acestor erori de strategie sau de calcul din partea ambelor puteri aflate în conflict, probabil acestea ajunseseră într-un punct în care nu mai puteau da înapoi, mai ales din partea presiunii interne, dar în același timp ajungeau rapid într-o situație dificilă și complicată. Ca atare cred că ce s-a întâmplat în ultimele zile a fost cea mai bună soluție pentru ambele state, soluție prin care practic au ieșit, putem spune, «cu fața curată» atât față de proprii cetățeni, cât și față de alte state. Astfel, Israelul poate acum revendica distrugerea, împreună cu Statele Unite, a capacităților nucleare ale Iranului, iar Iranul la rândul său  poate avea satisfacția că răspuns acestor lovituri prin distrugeri provocate Israelului, cât și prin atacarea unei baze militare a SUA din Orientul Mijlociu.  Putem spune că ambele părți au punctat mult la imagine, ceea ce nu este nou dacă ne aducem aminte că și ultima oară când au fost astfel de schimburi de lovituri între cele două state Iranul la lansat niște drone și rachete cu mare tam-tam la televiziuni, erau urmărite live pe rețelele de socializare etc, astfel încât să apară că au ripostat serios, dar nici să nu provoace prea mult Israelul care putea lua măsuri de retaliere“, a continuat Răzvan Pantelimon.

Posibila blocare a strâmtorii Ormuz ar fi dus la niște tulburări economice masive 

Analistul politic a făcut referire și la implicațiile acestui conflict la nivel mondial: „Potrivit unor specialiști, se pare că Iranul a reușit să scoată cea mai mare parte a uraniului îmbogățit din zona atacată de SUA sau chiar ar fi reușit să găsească metodele tehnice prin care bombele penetrante de mare capacitate americane să nu producă daune atât de mari aici. Iar în ceea ce privește atacul asupra cele mai mari baze militare americane din Orientul Mijlociu, știm clar că Iranul a avertizat din timp atât Quatar-ul cât și SUA (de altfel președintele Trump a mulțumit Iranului că i-a avertizat și nu au existat victime din partea soldaților americani) astfel încât să  nu cumva să ofere motiv SUA sau altor state să intervină și mai mult, acest atac fiind clar unul de imagine. Astfel, în finalul acestui «Război de 12 zile» cum îl numea președintele Trump, am asistat la niște lovituri mai mult simbolice, niște lovituri care practic au reușit să ofere imaginea de învingător ambelor state, fiecare dintre ele putând clama victoria. Pe plan internațional implicațiile acestui conflict au fost destul de mari, pentru că să nu uităm că suntem într-un context geopolitic complicat, să nu uităm că totuși există războiul din Ucraina etc, și atunci practic orice nou conflict precum cel din Orientul mijlociu vine și se suprapune acestuia și nu face decât să afecteze atât fluxurile economice cât și o serie de alte procese. Posibila blocare a strâmtorii Ormuz ar fi dus la niște tulburări economice masive pentru că pe acolo trece o mare parte a petrolului mondial, iar blocarea acestei strâmtori ar fi însemnat tulburarea acestor cicluri de alimentare cu petrol, dar și circuitele comerciale mondiale.”

Răzvan Pantelimon nu crede că va începe un al treilea război mondial: „Nu cred că va începe al treilea război mondial pentru că, după cum spuneam deja, situația s-a liniștit, un armistițiu s-a încheiat, iar prin medierea, influența sau presiunea președintelui Trump s-a ajuns la o situație acceptabilă de ambele părți, fiecare dintre ele putând a se declara victorioasă. Pe de altă parte, faptul că pe lângă conflictul din Ucraina cu o durată și o dimensiune importantă, pot oricând să apară tulburări și conflicte în diverse părți ale lumii și care pot să crească tensiunea la nivel internațional, și pot să ducă la escaladarea unor posibile probleme și conflicte până la război, nu face decât să complice și mai mult o situația și așa destul de gravă. România nu este afectată în mod direct de ceea ce s-a întâmplat, însă bineînțeles că orice conflict, orice tulburare, orice tensiune chiar dacă sunt la distanță mai mare, nu în proximitatea graniței noastre precum conflictul din Ucraina, pot să ne afecteze și pe noi. Crizele economice provocate de astfel de conflicte pot duce la presiuni importante asupra situației noastre economice, care oricum nu este prea bună.“