Răzvan Pantelimon: O eventuală preluare a Groenlandei de către SUA ar înrăutăți foarte mult relațiile cu Uniunea Europeană

Debutul de an 2026 a fost marcat de capturarea lui Maduro de către Donald Trump dar și cu discuțiile despre ocuparea Groenlandei. Reporterii Replica au vorbit despre toate aceste evenimente cu analistul politic Răzvan Pantelimon dar și despre cum va fi afectat NATO sau Uniunea Europeană de aceste „turbulențe“.

Pentru început, Pantelimon a vorbit despre intervenția militară din Venezuela, soldată cu capturarea lui Maduro, care a fost dus în Statele Unite pentru a fi judecat. Următorul subiect a fost Groenlanda, teritoriu pe care Donald Trump îl dorește ocupat de SUA. Potrivit analistului politic, acest lucru ar putea înrăutăți relațiile dintre SUA și NATO respectiv Uniunea Europeană.

Asistăm la o prăbușire a dreptului internațional

„Anul 2026 a început destul de furtunos din punct de vedere al relațiilor internaționale și a evoluțiilor pe scena internațională. În imediata noastră proximitate ne aflăm aproape de împlinirea a patru ani de la începutul războiului în Ucraina, război care nu dă semne de rezolvare, deși există o serie de discuții și încercări de a obține pacea.   Am putea spune, mai ales, că începutul acestui an este caracterizat de un președinte Donald Trump ce pare tot mai imprevizibil în deciziile și manifestările sale, deși potrivit unor specialiști acesta nu face decât să pună în aplicare doctrina de securitate națională a Statelor Unite așa cum a fost ea enunțată recent. Acest document reia, oarecum, ceea ce a fost doctrina Monroe, dar se vorbește și despre o doctrină «Donroe» sau corolarul Trump la doctrina Monroe. Este vorba de punerea unui accent mai mare pe emisfera vestică, pe zona Americilor, din partea Statelor Unite. Din această perspectivă cea mai bună dovadă de până acum este intervenția militară din Venezuela, unde Statele Unite l-au extras pe președintele Nicolas Maduro printr-o operațiune a forțelor speciale ducându-l în Statele Unite pentru a fi judecat.  Dincolo de componenta spectaculoasă acest eveniment este unul extrem de important pentru relațiile internaționale din mai multe puncte de vedere. Asistăm iată la un nou eșec, unii chiar vorbesc despre o prăbușire, a dreptului internațional, pentru că dincolo de acuzațiile care i s-au adus președintelui Maduro, acuzații care urmează să fie dovedite în instanță, avem de a face cu o extragere, ca să nu spunem răpirea, unui președinte al unui stat suveran și independent, printr-o intervenție militară și prin încălcarea suveranității acelui stat. De altfel, toată declarațiile ulterioare ale președintelui Trump care afirmă că vom conduce Venezuela, vom  organiza extracția și vinderea petrolului venezuelean,  vor avea relații comerciale doar cu Statele Unite etc, amintesc de secolul 19, de perioada colonială, și vedem că practic regulile și normele internaționale nu mai au valoare“, a transmis Răzvan Pantelimon.

Răzvan Pantelimon

Chiar dacă Maduro a fost înlăturat... regimul nu a fost încă prăbușit

„S-a comentat mult impactul pe care atitudinea SUA, care amenință cu același tip de acțiuni și Cuba, Columbia, Mexic etc, o va avea pe plan internațional și cum va complica foarte mult și evoluțiile internaționale în viitor. Și alte mari puteri, și aici mă gândesc la China, Rusia și alte state care se vor considera mari puteri, vor aplica poate aceleași tip de acțiuni cu justificarea că dacă Statele Unite au făcut acest lucru, noi de ce să nu o facem. Practic prin recursul la această încălcare a dreptului internațional, se vor justifica sau se vor încerca să se justifice acțiunile agresive ale altor state.  De asemenea, se va deschide posibilitate de împărțire din nou a lumii în sfere de influență ale marilor puteri, vom vedea probabil că vor apare iarăși revendicări ale unor zone ca făcând parte din zona de interes și de influență a unui stat sau altuia. Statele Unite reluând ideile doctrinei Monroe își manifestă interesul crescut pentru emisfera vestică și probabil, cred eu, vor renunța treptat la o prezență activă în Europa și alte regiuni, ceea ce va lăsa loc liber pentru manifestări hegemonice din partea altor state.

Revenind puțin la Venezuela și la ce se va întâmpla în viitorul apropiat aici, vedem că cei care erau foarte optimiști și sperau că odată cu înlăturarea lui Maduro se va instaura democrația, mai au de așteptat, pentru că deocamdată regimul nu s-a prăbușit. Vorbim despre un sistem care s-a consolidat de foarte mulți ani, cu niște forțe armate extrem de puternice și care sunt foarte legate atât de stat, cât și de modelul chavist, inițiat de Hugo Chavez, continuat de Nicolas Maduro, și preluat astăzi de Delcy Rodriguez ca președintă interimară. Înlăturarea lui Maduro nu a adus în loc opoziția, de altfel și președintele Trump a spus că lidera opoziției, Corina Machado, nu are capacitatea de a gestiona sistemul, ci avem doar o schimbare de persoană în persoana celei care fusese vicepreședintele și mâna dreaptă a lui Nicolas Maduro. Deși nu avem o schimbare radicală de regim, sunt o serie de semne încurajatoare, astfel au fost eliberați o parte dintre deținuții politici, se discută despre o deschidere comercială, mai ales către Statele Unite, de reluarea exportului de petrol, însă o tranziție va fi destul de complicat de realizat și de durată“, a continuat Răzvan Pantelimon.

capturarea lui Maduro

Situația economică a Venezuelei nu se va ameliora curând

„Dacă ne referim la situația economică a Venezuelei nici aceasta nu se va ameliora curând, pentru că, pe de o parte ca rezultat al unor politici statale, dar și ca urmare a sancțiunilor americane, Venezuela are o economie cu foarte mari probleme, în ciuda faptului că are cele mai mari rezerve de petrol din lume. Însă această exploatare a petrolului venezuelean se realizează destul de greu pentru că tipul de petrol de acolo este special și necesită utilaje speciale atât pentru extragere, cât și pentru rafinare. De aceea, va mai dura până ce economia Venezuelei își va reveni, mai ales că nu vedem foarte mulți investitori americani care să-și dorească să intervină și să investească acolo în ciuda declarațiilor președintelui Trump. 

Dacă rămânem în emisfera vestică, vedem că există o serie de discuții și de amenințări la adresa Cubei, la adresa Columbiei, dar și a altor state, ceea ce demonstrează din nou interesul ridicat al Statelor Unite pentru această zonă și necesitatea de a-și securiza vecinătatea imediată. În acest context, cred că intră și discuția despre Groenlanda și despre ocuparea acesteia. Dacă inițial părea că afirmația președintelui Trump a fost una care părea o glumă, în acest moment este tot mai serioasă această intenție de anexare sau preluare, nu știm sub ce formă pentru că se discută inclusiv despre o opțiune militară, a Groenlandei de către Statele Unite. Ceea ce este, cred eu, o acțiune mai complicată decât intervenția în cazul Venezuelei, pentru că  Groenlanda, să nu uităm, deși are un statut de autonomie, este parte a unui stat europene, membru NATO, este vorba de Danemarca. ”

O eventuală preluare a Groenlandei de către SUA, chiar și pașnică printr-un referendum sau prin alte forme nemilitare, ar înrăutăți foarte mult relațiile între Statele Unite și Uniunea Europeană, mai ales în cadrul NATO. De altfel sunt voci care spun că de fapt, președintele Donald Trump caută o modalitate de a se retrage din NATO, așa cum a făcut recent cu alte 66 de organizații internaționale, și a găsit această modalitate prin ocuparea Groenlandei. Într-o astfel de variantă ne-am trezi în situația în care un stat membru NATO ocupă un teritoriu al altui stat NATO, ca atare însuși sensul acestei organizații, sintetizat în art. 5 din Tratatul NATO, ar dispare. Până la urmă, dacă acest tratat ar funcționa, în condițiile unui atac militar al unui stat asupra teritoriului uni stat NATO, ar trebui organizate consultări conform art. 4 și apoi un eventual răspuns chiar și militar conform art. 5 al celorlalte state. Acest scenariu este imposibil pentru că până la urmă, știm că Statele Unite sunt actorul principal atât politic, cât și militar al NATO, ca atare, orice astfel de eventualitate ar duce la ruperea NATO.

Uniunea Europeană nu are prea multe instrumente pe care să le folosească pentru a contracara intențiile SUA

Din păcate în acest moment Uniunea Europeană nu prea are prea multe instrumente pe care să le folosească pentru a contracara intențiile SUA, care justifică această acțiune prin necesitatea de a asigura din punct de vedere al securității sale zona cunoscută drept culoarul GIUK (Groenlanda, Islanda, Regatul Unit) și care i-ar asigura accesul la resursele Arcticii. Din punct de vedere militar Europa nu se poate opune SUA, iar politic vedem că se află în aceeași situație. De parcă situația internațională nu era suficient de complicată, dacă ne mai uităm și în alte zone geografice vedem că și acolo lucrurile nu sunt foarte liniștite. Avem revoltele din Iran, care cel puțin pe moment nu au reușit să răstoarne regimul așa cum și-au propus, însă situația rămâne tensionată în zonă, și există posibilitatea escaladării conflictului atât cu statul Israel, cât și printr-o posibilă intervenție a Statelor Unite. Vedem o serie de amenințări ale Chinei atât în ceea ce privește Taiwan, cât și în relația cu Japonia, amenințările cu arme nucleare etc.“, a conluzionat Răzvan Pantelimon.

În concluzie, avem o foarte mare turbulență în acest moment, la nivel internațional, și situația nu pare să se liniștească, ba dimpotrivă, tot apar diverse focare de conflict. Să sperăm însă că diplomația va preleva și va evita escaladarea, astfel încât aceste conflicte localizate mai devreme sau mai târziu se vor încheia și nu vor degenera în conflict de mari dimensiuni, situația cea mai catastrofică, pentru că asta ar însemna izbucnirea unei a treia conflagrații mondiale.