Reabilitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, blocată din nou de firme private

Reabilitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, simbol al culturii și istoriei dobrogenilor, a devenit o tragedie administrativă. Proiectul, finanțat cu 42,07 milioane lei fără TVA din fonduri europene și de la bugetul de stat, este suspendat pentru a cincea oară, iar muzeul, închis din septembrie 2024, rămâne o clădire inertă. În loc să fie restaurat și redeschis publicului, MINAC este prins într-un șir interminabil de contestații și proceduri legale, transformând patrimoniul cultural într-un teanc de hârtii, nu de cultură.

Arcadele laterale dau deja semne de deteriorare avansată

Clădirea, monument istoric de început de secol XX, necesita intervenții majore: restaurarea zidăriilor și bolților degradate, refacerea frescei din Aula „Adrian Rădulescu”, consolidarea fațadelor și acoperișului, modernizarea instalațiilor, climatizare și siguranță antiefracție. Pe lângă acestea, se urmărea protejarea patrimoniului mobil și digitalizarea colecțiilor. Durata contractului deja prea lunga, estimată la 87 de luni, includea 24 de luni de execuție și 60 de luni de garanție. În loc de progres, muzeul a ajuns simbolul incapacității sistemului de a isi realiza proiectele. 

Vegetația începe deja încet-încet să acopere perimetrul, iar coloanele se dezintegrează

Hidro Salt B-92 SRL, maestru al blocajelor

În centrul acestui haos se află Hidro Salt B-92 SRL, controlată de familia Băiculescu, cu o cifră de afaceri de 100.937.866 lei și un profit de peste 13 milioane lei. Reputația firmei contrastează însă cu bilanțul economic: dezastru la modernizarea bulevardului Alexandru Lăpușneanu din Constanța, litigii masive pentru garanția nereturnată de 9,55 milioane lei, abandon de șantiere în Brăila, Buzău și București, cereri ulterioare de fonduri suplimentare, toate arătând un model sistematic de blocare a proiectelor publice.

Contestația depusă de Hidro Salt

Hidro Salt nu avea nici măcar o ofertă câștigătoare la licitația muzeului, dar a reușit să saboteze întreaga procedură prin contestație. În august 2024, contractul a fost declarat câștigat de asocierea CIM Recycling Medical Europe 94 SRL, Via Carpatica Consult SRL, Primaserv SRL, Nova Steel Buildings SRL și Euras SRL. Oferta acesteia a fost imediat contestată de Hidro Salt, invocând că nu s-a verificat corespunzător situația juridică a partenerului Euras SRL. CNSC a admis parțial contestația, anulând raportul procedurii și obligând Consiliul Județean să reevalueze oferta în termen de 15 zile, reluând astfel ciclul de amânări.

Rezultatul lucrărilor de pe Bulevardul Lăpușneanu, efectuate de Hidro Salt 92

Această asociere aproape câștigătoare reprezenta un consorțiu de firme cu experiență în lucrări de reabilitare și construcții, fiecare membru aducând expertiză specifică în restaurarea monumentelor istorice și în lucrările de infrastructură asociate. Cu toate acestea, oportunitatea de a demara lucrările este blocată de un singur jucător care folosește legea ca pe o armă.

Materiale de construcție adună praf în apropierea muzeului din cauza incertitudinii proiectului

Istoricul Hidro Salt arată clar modul în care firma profită de sistem. În 2012, compania a câștigat contractul pentru reabilitarea Școlii „Ștefan cel Mare” din București cu o ofertă de 4,96 milioane lei, mult sub valoarea estimată de 11,25 milioane. Un an mai târziu, a solicitat încă 2 milioane lei, invocând lucrări „neprevăzute”, ceea ce subliniază pattern-ul de a licita agresiv, a bloca proiectul și a crea premise pentru revendicări suplimentare.

La ora actuală perimetrul muzeului este îngrădit din cauza bucăților de tencuială care se desprind de pe pereți

Legislația, armă în mâinile firmelor

Problema nu este doar Hidro Salt, ci sistemul legislativ care face din contestații o armă de sabotaj. Conform Legii 101/2016, orice participant poate depune contestație, iar decizia CNSC este obligatorie pentru autorități. Fiecare contestație întârzie proiectele cu săptămâni sau luni, timp în care clădirea se degradează, iar fondurile europene pot fi pierdute. În cazul MINAC, o companie fără ofertă câștigătoare a paralizat complet procedura, demonstrând cât de ușor poate fi folosită legea ca instrument de șantaj instituționalizat.

La ora actuală fațada clădirii e în moarte lentă

În plus, impactul cumulativ al firmelor controversate asupra proiectelor publice este devastator. Nu doar muzeul suferă, ci întreaga comunitate constănțeană: investiții blocate, șantiere inactive, pierderi financiare și culturale. Orice demers pentru restaurarea și redeschiderea muzeului trebuie să treacă prin filtrul acestor contestații strategice, transformând un proiect clar și finanțat într-o cursă de obstacole interminabilă.

Gunoaie, vegetație, excremente de pasăre și ruinare structurală formează imaginea actuală a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Muzeul nu este doar o clădire: depozitează tezaure greco-romane, vestigii ale Tomisului antic și patrimoniu medieval dobrogean. Degradarea continuă și lipsa accesului publicului reprezintă o pierdere culturală uriașă. În loc să fie redeschise sălile și restaurate frescele, autoritățile orașului se află prizonieri ai contestațiilor și ai rețelei de firme care folosesc birocrația pentru interese proprii.

Cazul MINAC este dovada clară a unui sistem în care patrimoniul cultural este victima legislației excesiv birocratizate și a firmelor cu istoric dubios. Până când nu se va regândi modul în care contestațiile sunt formulate și soluționate, fiecare proiect major va rămâne o misiune imposibilă, iar Constanta va continua să plătească prețul întârzierilor, în timp ce clădirile rămân închise, prizonieri ai hârtiilor și intereselor private.

Video: