Remisiunea in lupus – cum se poate mentine

Lupusul este o afecțiune cronică autoimună care se manifestă în mod diferit, în funcție de pacient. Lupusul este caracterizat de o hiperactivitate a sistemului imunitar, care determină atacarea țesuturilor sănătoase ale organismului. Ca urmare a acestui atac, apar simptome precum: inflamarea articulațiilor, iritațiile cutanate, probleme renale, probleme cardiace, dar și probleme în alte zone ale organismului.

Sursă foto: Shutterstock

Cercetătorii nu înțeleg încă pe deplin ce cauzează lupusul, dar cred că este cauzat de mai mulți factori.

O posibilă teorie se referă la moartea celulelor, un proces natural care are loc pe măsură ce corpul își reînnoiește celulele. Cercetările sugerează că, din cauza factorilor genetici, este posibil ca organismul pacienților cu lupus să nu „elimine“ în mod corespunzător celulele care au murit, scrie doc.ro.

Celulele moarte care rămân pot duce la producerea de anticorpi, cum ar fi ANA, care continuă să atace organismul, provocând simptomele bolii lupus.

Anticorpii antinucleari (ANA) sunt prezenți în mod obișnuit la persoanele cu afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul. Ele funcționează prin țintirea nucleului celulelor proprii ale corpului. Nucleul este partea celulei care conține material genetic.

Există și alte tipuri de lupus, dar lupusul eritematos sistemic este cel mai frecvent și cel mai grav tip. Lupusul se poate agrava foarte repede. Nu există nicio modalitate de a spune când va avea loc o criză sau cât de rău va fi. Când ai o criză în lupus, este posibil să te confrunți cu simptome noi, precum și cu simptome pe care le-ai avut în trecut.

Ce este remisiunea în lupus

Experții nu sunt de acord cu o singură definiție a remisiunii lupusului.  În general, remisiunea înseamnă că simptomele lupusului (inclusiv artrita, erupțiile cutanate și alte probleme) și semnele de activitate a bolii lupusului în organism, cum ar fi markerii din sânge, dispar pentru o perioadă lungă de timp.

La unii pacienți, lupusul eritematos sistemic are un episod de activitate a bolii, urmat apoi de remisiune (ameliorarea sau dispariția temporară a simptomelor). La alti pacienți, însă, boala se poate manifesta cronic, adică rămâne în faza de activitate pentru o perioadă îndelungată.

Primii 5 ani după stabilirea diagnosticului de lupus eritematos sistemic sunt vitali, în această perioada totul fiind pus sub semnul întrebării atât pentru pacient, cât și pentru medic. După cei 5 ani, medicul înțelege cum boala atacă organismul pacientului, iar pacientul învață să descifreze simptomele bolii.

Cât durează remisiunea în lupus

Majoritatea cercetărilor spun că remisiunea în lupus durează trei sau mai multe luni. Acest număr poate varia, unele studii arătând că remisiunea ține mai mulți ani. Un studiu realizat în 2019 a constatat că mai mult de o treime dintre pacienții cu lupus tratați conform standardelor actuale au reușit să obțină o remisiune prelungită 1.
Stare recidivantă-remisivă a lupusului

Așa cum am precizat mai sus, lupusul este o afecțiune cronică autoimună care provoacă inflamație în întregul corp.

La unii pacienți, o criză de lupus se poate manifesta prin:

•     Inflamația articulațiilor
•     Dureri în piept, mai ales în timpul respirației
•     Oboseală extremă
•     Umflarea mâinilor
•     Dureri de cap
•     Febră
•     Sensibilitate la lumina soarelui sau la lumina fluorescentă

Perioadele de erupție urmate de remiterea spontană a bolii sunt frecvente. Comunitatea medicală nu știe de ce boala are acest curs recidivant și remisiv. La unii pacienți, lupusul rămâne într-o stare cronică de activitate, în timp ce alții se pot confrunta cu o erupție o dată la câțiva ani, sau la fiecare 10 ani și să fie într-o stare de repaus în restul timpului.

Activitatea bolii urmează trei cursuri diferite: repaus lung, remitent recidivant și activ persistent. Un studiu din 2019 a constatat că aproximativ 70% dintre pacienții cu lupus au urmat un curs recidivant-remisiv, în timp ce 10% au prezentat o remisie prelungită și alți 10% au prezentat un curs activ persistent. De notat, răspunsul precoce la tratament a fost asociat cu o evoluție mai puțin severă și un prognostic mai bun 2.

În perioadele de remisiune a bolii, pacientul va resimți o ameliorare a simptomelor. Din păcate însă, nimeni nu știe cât timp durează perioada de remisiune a bolii și ce declanșează reactivarea simptomelor. Așadar, nu există metode concrete și eficiente de prelungire a perioadelor de remisiune a lupusului eritematos sistemic.

Medicamentele duc la remisiunea în lupus?

Poate lupusul să intre în remisie prelungită dacă iei tratamentul recomandat de medic? E posibil. Totuși, chiar și cu respectarea strictă a unei diete antiinflamatorii, a rutinei de exerciții fizice și a adoptării unui regim de medicamente individualizat, lupusul este imprevizibil și nu există linii directoare definitive care să promiă o remisiune prelungită.

Din nefericire, boala lupus face parte din categoria bolilor incurabile. Tratamentul reușește doar să îmbunătățească calitatea vieții pacientului diagnosticat cu această afecțiune, nu și să vindece boala. Oricum, în proporție de 80-90%, pacienții diagnosticați cu lupus pot trăi o viață normală.

Cu cât lupusul eritematos sistemic este diagnosticat mai devreme, cu atât șansele ca tratamentul să țină sub control boala sunt mai mari. De pildă, studiile au arătat că pacienții care au fost tratați cu medicamente anti-malarie au reușit să țină mai bine sub control simptomele lupusului, prelungind totodată perioadele de remisiune ale bolii. Medicii bănuiesc că aceste medicamente au capacitatea de a proteja organele vitale de infecție și inflamație.

În timpul remisiunii bolii lupus, nu apar simptomele specifice artritei, nici probleme la nivelul rinichilor ori erupțiile cutanate în formă de fluture.

Remisie prelungită fără medicamente?

Un studiu britanic efectuat în 2016, în care au fost implicați 532 de pacienți simptomatici a constatat că aproape 20% dintre pacienți au obținut remisie completă timp de cel puțin trei ani fără medicație (14,5% timp de trei sau mai mulți ani, respectiv 4,3% pentru 10 ani sau mai mult).

Remisiunea completă a fost definită ca o perioadă de cel puțin trei ani cu inactivitate clinică: adică pacienții nu au urmat un tratament cu corticosteroizi și imunosupresoare, deși au fost permise medicamentele antimalarice și antiinflamatoare nesteroidiene.

De remarcat, în ciuda faptului că unii au obținut o remisiune clinică, mulți dintre participanții la studiu au continuat să experimenteze crize, subliniind necesitatea ca toți cei diagnosticați cu lupus să continue să-și ia medicamentele așa cum li s-a prescris de către medicul specialist 3.
Tratamentul medicamentos în timpul remisiei în lupusul eritematos sistemic

Atunci când lupusul eritematos sistemic intră în faza de remisiune în timpul tratamentului, medicii încearcă să reducă doza de steroizi la minimum sau chiar să oprească folosirea acestora.
Dacă și durerea dispare, antiinflamatoarele și calmantele sunt și ele eliminate.

Medicamentele imunosupresoare sunt administrate uneori în doze din ce în ce mai mici după ce boala intră în faza de remisiune.

Ce poți face pentru a intra în faza de remisiune a bolii, dar și pentru a o menține

Ia-ți medicamentele așa cum îți recomandă medicul

Nu fă nicio modificare în tratamentul medicamentos prescris de specialist, fără să te consulți în prealabil cu acesta. De altfel, ai grijă la medicamentele pe care le iei. Sunt câteva medicamente eliberate pe bază de rețetă care pot declanșa simptome, inclusiv:

•     Cele care conțin melatonină;
•     Anumite antibiotice, precum cele care au ca substanțe active sulfametoxazol și trimetoprim.

Adoptă o dietă sănătoasă și echilibrată

Pentru o persoană cu o afecțiune autoimună, întărirea sistemului imunitar poate fi o problemă. Alimentele precum usturoiul și anumite suplimente, cum ar fi echinacea pot avea această proprietate.
Astfel de alimente și de suplimente se folosesc de regulă pentru a preveni răcelile, dar persoanele cu lupus ar putea descoperi că acestea le agravează simptomele, așa că discută cu medicul specialist înainte de a le include în dietă.

Evită toxinele

Cercetătorii au descoperit că fumul de țigară, alcoolul și unele substanțe chimice par să declanșeze modificări genetice care pot duce la lupus.
Evită expunerea la soare

Motivul? Radiațiile UV pot declanșa un episod de activitate a bolii. Fă-ți programul în funcție de vreme, acoperă-ți pielea atunci când te expui la soare și folosește întotdeauna loțiune cu factor ridicat de protecție UV înainte de a sta la soare.

Expunerea la lumina soarelui poate duce la erupții cutanate și alte simptome la unele persoane cu lupus, inclusiv oboseală și dureri articulare. Așa cum am precizat mai sus, fotosensibilitatea este un simptom comun în lupusul eritematos cutanat, iar Colegiul American de Reumatologie îl include în criteriile sale de diagnostic pentru lupusul eritematos sistemic (LES).

Nu toți pacienții cu lupus au această sensibilitate, dar este mai frecventă la persoanele cu lupus decât la cei care nu se confruntă cu această maladie. Pentru persoanele care au o sensibilitate la lumina ultravioletă (UV), a nu fi ferit de soare poate ajuta la reducerea riscului de erupție.

Nu în ultimul rând, încearcă să te odihnești cât mai mult, practică sport în mod regulat și discută în permanență cu medicul tău despre simptomele resimțite și despre modificările ce apar în starea ta de sănătate.