Robert Turcescu: Vicepremierul Marian Neacșu e un personaj uns cu toate alifiile. Este un soi de șaorma „cu de toate“ a politicii naționale
Robert Turcescu: Vicepremierul Marian Neacșu e un personaj uns cu toate alifiile. Este un soi de șaorma „cu de toate“ a politicii naționale
Facebook Instagram X Whatsapp Linkedin PinterestJurnalistul Robert Turcescu a declarat într-un interviu exclusiv pentru Replica de Constanța că acum s-a văzut cine este de facto premierul României. El a comentat decizia premierului Luca Niculescu de a-i oferi lui Marian Neacșu gestionarea celor 12 ministere extrem de importante. În ceea ce privește întâlnirea istorică de la Shenzhen dintre Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin, Turcescu a explicat că aceasta va avea în primul rând mai multe coordonate economice. El a precizat că Uniunea Europeană nu avea ce să ofere celor trei mari puteri, motiv pentru care nu se află la această întâlnire. Despre toate acestea, dar și despre alte subiecte, citiți în rândurile de mai jos.
Robert Nenciu, Robert Turcescu
Marian Neacșu, adevăratul premier
Potrivit jurnalistului Robert Turcescu, prin decizia de a-i da pe mână vicepremierului Marian Neacșu cele mai importante ministere, ne arată de fapt cine este adevăratul premier al României.
„E cale lungă de străbătut până să ne trezim. Nu e ușor, pentru că noi suntem încă în somnul cel de moarte, după cum mi se spune și în imn: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!”. Deci, cutremurul, mă rog, încă e mic. Ferească Dumnezeu de unul mai mare! Dar zgâlțâiala asta trebuie să fie pe multiple paliere. E complicat. Va dura, ca să spunem așa, această zgâlțâire. Dar l-a pomenit ceva mai devreme pe domnul Neacșu.
Domnul Marian Neacșu este șeful guvernului să ne înțelegem! În bună măsură, chiar și în guvernarea Bolojan, domnul Neacșu era, cum să zic... vioara întâi. Da, sau hai să spunem că acum este, aș zice, vioara întâi, că se vede, a ieșit la rampă, da. În vremea guvernului Bolojan, șurubărea din umbră, dar cu succes remarcabil, pentru cum se zice în popor, e un personaj uns cu toate alifiile.
Deci, domnul Marian Neacșu e un personaj uns cu toate alifiile. De ce? Pentru că, de-a lungul anilor, s-a intersectat și cu administrația, și cu serviciile, și cu negocierile politice, cu de toate, da. Este un soi de șaormă „cu de toate“ a politicii naționale.
Deci, din punctul ăsta de vedere, Marian Neacșu, mai ales pe praful ăsta când apar în poziții de miniștri tot soiul de triști sau de inși care n-au avut în viața lor de-a face cu, mă rog, lucrurile din scorburile politicii naționale, Marian Neacșu este văzut ca fiind omul care le știe pe toate, dă un telefon, știe cum se așează lucrurile; dacă e nevoie, vorbește și prin păduri, dacă e nevoie, vorbește și în deal – știți că avem dealul Cotrocenilor, pădurile serviciilor, avem și piața..., acolo, la Parlament, sunt tot soiul de locuri, și Piața Victoriei, depinde. Așa că, din punctul ăsta de vedere, nu mă surprinde că domnului Marian Neacșu i se dă pe mână coordonarea celor mai importante chestiuni din zona guvernamentală. L-au citit că el se descurcă și că este omul care are conexiuni peste tot.
Vom vedea. Acum, ce să zic, nici nu putem să eliminăm prezumpția de nevinovăție. O fi vreun performer, domnule, o fi vreun atlet al guvernării acest domn Marian Neacșu și n-a apucat, cum să zic, na... Sau nu, e ca fotbaliștii ăia, da, care stau pe banca de rezervă și n-au avut și ei ocazia să intre într-un meci de Liga I sau de Liga Națiunilor, iată, și să arate ce pot. Hai să-l vedem! Cine știe? Poate avem de-a face cu vreun campion absolut. Poate“, a declarat Robert Turcescu.
Reforma administrativă făcută pe repede înainte, ca toate proiectele importante
Robert Turcescu a declarat că toate proiectele importante pentru România au fost mereu făcute pe repede înainte, fără analize, fără consultări, doar din dorința de a le face, și toate s-au finalizat prost, la fel cum se va întâmpla și cu reforma administrativă.
„Cred că reorganizarea administrativă se va face, pentru că e atât de mare foamea de bani și nevoia de a limita cumva cheltuielile administrației, mai ales ale administrației locale – care nu se poate susține în materie de cheltuieli pe speze proprii și stă cu mâna întinsă la guvern –, încât cred că o reformă administrativă va avea loc. Prima cheie mare însă, este una legată de timp, de timing și de maniera în care se produce această reformă administrativă.
Nu știu cum mama naibii cele mai importante lucruri care trebuie să se întâmple în această țară, la noi se întâmple pe repede-nainte. Acum! Dacă se poate, luna viitoare! Mâine, dacă s-ar putea! La noi, potrivit celebrei vorbe românești, totul se pregătește pe genunchi.
Orice! Iarna care stă să vină, criza economică, orice s-ar întâmpla în țara asta, inclusiv nevoia reformei administrative. Ea trebuia produsă de mult. E clar că România astăzi – și nu mă refer doar la, cum să spun, la faptul că avem nevoie de bani europeni, că nu se pot accesa niște fonduri pentru că n-ar exista această reformă administrativă, ci mai ales la faptul că România arată altfel decât vreo, unii zic șase, alții zic opt, alții zic patru, mă rog, nici nu mai contează – în orice caz, multe milioane de români nu mai sunt în țară.
Video 1:
Prin urmare, oameni care să-și plătească taxe, impozite, să muncească... nu mai sunt importanți. Sunt sate, comune în România, orașe, municipii chiar – care au fost ridicate la rang de municipiu sau de oraș, niște chestii care nu-și mai justifică statutul ăsta de municipiu, de oraș. Ei nu mai au nici măcar populația pentru a fi puși pe același rang cu niște comune prospere chiar, din România.
Așa că o reformă e necesară. Dar, din ce simt eu în momentul de față și din ce spun unii dintre liderii politici, în frunte cu domnul Grindeanu, se dă zor, se biciuiește acest proiect pentru a fi pus rapid în aplicare, inclusiv printr-o asumare de răspundere guvernamentală.
Chestiune care, pe mine, mă face să anticipez un eșec – nu știu dacă de proporții, dar un eșec care ne va costa mult în anii care vin. De ce? Pentru că tot ce e făcut în țara asta pe repede-nainte – vă dau exemplul PNRR, vă dau exemplul contractelor SAFE, orice, tot ce au făcut... hai, acum, hai că avem banul luat, hai că trebuie să ne organizăm – tot ce s-a făcut în felul ăsta în țara asta (și multe s-au făcut, din nefericire, așa, de la privatizările din anii '90 până la restituirea proprietăților), tot, tot ce s-a făcut pe repede-nainte, dă-i zor, dă-i bici, s-a făcut prost. Așa că deja anticipez un eșec, dar în orice caz o mega-încurcătură, dacă vreți, după reforma administrativă pe care o propun în acest moment și pe care o gândesc să o facă actualii guvernanți“, a spus Turcescu.
Robert Nenciu, Robert Turcescu
Beleaua UDMR care dă calculele reformei administrative peste cap
Turcescu a continuat afirmând că se va duce o bătălie aprigă pentru putere prin această reformă administrativă. El a continuat afirmând că singura problemă este UDMR care dă peste cap calculele politice ale celor care vor reforma administrativă peste noapte.
„Vedeți, se va întâmpla așa: unele orașe își vor pierde statutul sau vor vrea să își piardă chiar statutul de oraș și să revină la statutul de comună, vor fi puse în comparație cu altele care au, poate, același tip de, cum să zic, de structură. Și se va spune: „Păi cum, mă, aia e oraș și aia e comună, în condițiile în care comuna e mai oraș decât orașul?”. Deci se va ajunge la situații de genul ăsta.
Doi: anticipăm cu toții o bătălie de putere. Putere care se traduce, în astfel de condiții, în bani. Ne dau ei asigurări că nu se va întâmpla această chestiune, totuși, în 2028, dar va fi o bătălie întreagă.
Ori, noi știm că astăzi primarii, pentru partide, sunt cel mai important capital electoral. Nu oamenii din orașe, din comune, din sate. Nu! Primarii de la aceste comune și orașe, care pot aduce la vot oamenii din sate, comune și orașe, municipii și așa mai departe. Deci asta iarăși e o chestiune.
Trei: avem această belea, am putea spune, națională – UDMR-ul. UDMR-ul e o belea în reforma administrativă, și nu o spun încercând să-i jignesc sau să... Dar e o belea pentru că UDMR-ul depinde în chip decisiv de structura administrativă. Succesul UDMR-ului în alegeri depinde în chip decisiv de structura administrativă teritorială a României, în forma în care lor acum le convine. În forma în care ar putea să se întâmple lucrurile – după cum vor, nu știu, poate Neacșu și prietenii lui, să zicem – s-ar putea să nu le mai convină. Și-au ajuns de-a ia să strige. Vedeți? Vedeți că noi s-ar putea să ajungem chiar la moțiune de cenzură.
Video 2:
Deci multe se vor întâmpla și discuții vor fi multe în acest sens. Așa că, dacă n-ai «puterință», ce mai chichirez de gâlceavă? Deci îți trebuie foarte multă «puterință» ca să provoci o adevărată reformă administrativă. Bine ar fi fost ca discuțiile pe această temă să dureze niște ani de zile chiar. Să se facă într-un soi de etape: doamne, începem cu comunele, continuăm cu orașele, împărțim după aceea chestiunea și poate și la nivel de județe – mai comasăm, trecem la varianta cu regiunile.
Și mai e o chestiune atât, iertați-mă, pe care vreau să o punctez: ne place... Acum, e argumentul care, cum să spun, pe mine mă sensibilizează cel mai mult. Știu că există voci care spun că nu se va pierde nimic din ceea ce înseamnă identitatea, dacă vreți, locală a unor zone. Dar să știți că dispariția unor comune, comasările ăstea – adică din două comune, dacă se comasează și rămâne una, care e numele noii comune? Deci o comună dispare, m-ați înțeles?, ca nume. Odată cu acea comună dispărând ca nume sau acea zonă, și identitatea oamenilor de acolo dispare, clar. Monografia acelui loc se pierde.
Sunt locuri în țara asta – unele dintre ele, cum să vă spun, nici nu le știm. Vă dau un exemplu, până-n Olt, la soacra mea pe-acolo. E o comună unde habar n-am avut că s-au purtat niște bătălii, au dat o mână de viteji ai acestei țări care au murit în Războiul de Independență. Există monumente, există lupte care s-au dat la baionetă la propriu în astfel de locuri. Acum, pentru că nu mai sunt bani, acele comune vor dispărea, se vor topi într-o altfel de structură administrativă. Se alege praful de niște bucăți de istorie! Cine o să le mai recupereze vreodată? Nimeni.
Deci și asta e o gândire, sigur. Pragmatic, trebuie făcută. Sentimental, această chestiune va crea foarte multă dihonie. Păi cum să amesteci gălățeni cu brăileni? Acolo va fi foarte interesant. Război, doamne, mă iertați! Chiar război! Vă dați seama, și sunt multe orgolii d-astea locale, să știți, unele dintre ele chiar justificate istoric. Așa că e o problemă, e o treabă de... Nu se poate face pe fușereală o reformă reală, pe repede-nainte“, a afirmat Robert Turcescu.
Robert Nenciu, Robert Turcescu
Întâlnirea de la Shenzhen, marea necunoscută de care depinde viitorul tuturor
Jurnalistul Robert Turcescu a spus că întâlnirea de la Shenzhen dintre Trump, Xi și Putin este o mare necunoscută de care depinde viitorul întregii planete.
„Întreaga planetă, din punctul ăsta de vedere, este în momentul de față participantă la un eveniment total necunoscut. Nu știm ce se întâmplă, nu știm unde am nimerit.
Pentru că întâlnirea acestor trei granzi la Shenzhen este marea necunoscută care, însă – în mod absolut uluitor–, e o chestiune total necunoscută de care depinde viitorul nostru, al tuturor. Deci acest eveniment tocmai pentru că nu are corespondent în istorie... am auzit o serie de comparații de astea, că e noua, că e alta, că nu știu ce. Nu, dom'le, nu e nouă, e alta!
Noi nu suntem după un război mondial în care marile puteri să spună: «Bă, dacă nu ne împărțim lumea, s-ar putea să intrăm în al treilea război mondial» – că asta era miza la Ialta. Ce facem? Populațiile sunt sărace, populațiile sunt fără lideri, unele sunt cucerite, altele sunt cuceritori. Dacă nu, făceai la un moment dat – cât ar fi fost de nenorocită Ialta aia și ne-a afectat și pe noi, și pe părinții și pe bunicii noștri în foarte bună măsură. Efectele se mai simt și azi.
Dar ăla a fost un moment în care granzii lumii de atunci s-au întâlnit și au zis: „Bă, trebuie să încercăm să ținem lumea într-un relativ control, că altfel intrăm într-o explozie planetară din nou și ne trezim din nou în război”. Și s-a întâmplat. Mizeria nu ne-a convenit, pentru alții a fost însă avantajos; asta e, știm, istoria nu se mai repetă sau, dacă se repetă, se repetă sub altă formă.
Acum, la Shenzhen, avem de-a face, categoric – știm un lucru în toată chestiunea asta – cu tripolaritatea lumii de azi. Da? Adică nu mai este o lume bipolară, hai să zicem, nu mai e o lume unipolară cum a fost după dispariția Uniunii Sovietice. Lumea în care am trăit o perioadă de timp era unipolară: era America și nimic altceva, ei erau, după ce a dispărut colosul sovietic. După care a apărut pe firmament China și, ușor-ușor, iată, am ajuns, mai ales din perspectivă economică, să asistăm la o bipolaritate a lumii. Iar acum, după momentul războiului din Ucraina, în care o lume întreagă lupta, să zicem așa – sigur, prin ucraineni împotriva Rusiei – Rusia se așează la masă, mai ales prin enormele resurse pe care le are, într-o lume în care cine are gaz și petrol la această oră, plus metale rare, este „tata lor”, cum se spune în popor“, a mai spus Robert Turcescu.
Robert Nenciu, Robert Turcescu
Granzii care vorbesc despre împărțirea lumii, Europa absentă
Robert Turcescu a continuat afirmând că întâlnirea celor trei se petrece sub ochii noștri sub denumirea de tripolaritate a lumii în care vom trăi. El a precizat că din păcate Europa este absentă pentru că nu are ce oferi.
„Prin urmare, întâlnirea celor trei se petrece sub ochii noștri sub denumirea, dacă vreți, de tripolaritate a lumii în care vom trăi.
În primul rând, discuția, sunt absolut convins, e de natură economică. Deci cei trei granzi vorbesc în momentul de față, dacă vreți și putem să speculăm, despre o împărțire a lumii în funcție de ce poate face fiecare. Rușii n-au produse pe care să le exporte prea mult; au materia primă însă, brută, dacă vreți – petrol și gaze, de care China are nevoie. America are nevoie de piețe; are petrol, are gaze – mai ales cele de șist în ultimii 10-15 ani –, vrea să găsească piețe să exporte. Europa, din păcate, nu are nimic din aceste lucruri.
Europa are o iluzie despre ce a fost cândva. Europa e ca o fată bătrână care își plânge tinerețea. M-ați înțeles? «Bă, ce fată eram eu acum 20 de ani, bă! Ce rochii purtam, ce pantofi frumoși aveam, cum mă curtau toți băieții în sala de bal, eram cu toții tari!». Și acum se uită în oglindă și se vede zbârcită, cu pantofii scâlciați, cu fusta care s-a mai rupt, s-a mai pătat, s-au mai mâncat moliile, și nici la trupșor nu mai arată bine, s-a mai îngrășat, s-a mai anchilozat, s-a mai... Din păcate, în situația aceasta suntem. Nu are loc la masă Europa, din păcate, din nou.
Atunci, Europa se agață cu disperare de o iluzie de asemenea: iluzia că ea contează în bătălia pe care ucrainenii o poartă cu rușii. Doar-doar, prin procedeul care se numește în biliard „cumpăna” (sau „prin ricoșeu”), adică prin interes, prin sprijinul Ucrainei, și-ar putea face loc la masa negocierilor legate de împărțirea lumii.
Mă tem că nu stau așa lucrurile, pentru că mai suntem într-o situație cu care, de asemenea, în istorie – poate cu excepția perioadei Ialta de care am pomenit –, nu ne-am mai întâlnit în ultima mai bine de jumătate de secol. Suntem într-un moment în care și oamenii care fac această mare politică a lumii contează. Pregătiți-vă că la Shenzhen acum e unul pe care îl cheamă Xi Jinping, care are o anume alură, un anume fel de a face politică și – vorba lui Nenea Iancu – e vechi în politică, adică e cu experiență.
Video 3:
Doi: un alt loc este ocupat de Putin, care e mai vechi și mai, cum să zic, are mai multe cicatrici; le-a văzut pe toate, inclusiv pe alea de înainte, de '89, și a văzut și Uniunea Sovietică care tropăia la vremea respectivă, că era d-aia gigantul. Și mai este acest personaj care are deja experiență politică și un fel diferit, dacă vreți, de a face politică, pe nume Donald Trump.
Pe cine să trimită, Doamne, Europa la masă cu ăștia? Pe Ursula? Păi asta zic! Deci când în încăpere vezi că tropăie elefanții și tu ai niște... nu șoricei, că unii șoricei s-ar putea să-i bage în sperieți pe elefanți, că le intră pe trompă. Tu ai niște gândăcei, ai niște d-ăștia care s-au pitit deja de la primele chiote ale elefanților, s-au pitit în spatele canapelelor. Pe cine să trimit să stea de vorbă cu ăștia? Nu există.
În ceea ce privește gestul lui Donald Trump... de fapt, gestul lui Xi Jinping de a-l întâmpina în felul acesta pe Donald Trump: Xi Jinping știe un lucru, știe să joace din punct de vedere politic. Ați văzut că Putin nu l-a așteptat așa; Putin a venit cu bombardierele după el, pac, pac, nu știu ce. Deci altă relație, altă treabă.
Chinezii sunt foarte atenți la caracterul omului, la ce îi place să i se întâmple, la „frăgezirea” lui înainte de a se deschide vreo discuție. Trump e un tip foarte orgolios, îi place, vă dați seama. Când l-a văzut el pe Xi Jinping așteptându-l acolo, la scara avionului, că s-a simțit pe acoperișul lumii, de-a zis el: „Uite, bă, cine sunt eu!”. Dintr-o dată s-a deschis altfel frontul discuțiilor.
Asiaticii au un fel special de a te împacheta. Nu știu dacă ați călătorit, eu am apucat să merg prin niște țări din Asia. Dom'le, e foarte complicat, să știi, nu prea știi de unde să-i apuci. Dar ei știu exact de unde să te apuce pe tine, fie că ești european, fie că ești nord-american. Așa că sunt convins că Xi Jinping și-a făcut niște calcule foarte atente în momentul în care a decis să meargă să-l ia pe Trump de la scara avionului“, a explicat Turcescu.
Robert Nenciu, Robert Turcescu
Diplomația românească nu există
Referitor la diplomația românească, Robert Turcescu a spus încă odată că aceasta nu există pentru că nu ai cu cine să o faci. El a spus că prezența lui Nicușor Dan la Dublin sau în Cambodgia nu au avut niciun efect și au fost două eșecuri majore.
„Domnule Nicușor, dacă ar fi să rezum în trei cuvinte – ar fi ele patru, dar unul are cratimă și e o formă contrasă – ar zice așa: «N-ai cu cine». Asta e simplu. La asta se rezumă tot ce s-a întâmplat.
«N-ai cu cine». Diplomația românească, pe lângă faptul că, sigur, de ani de zile n-a mai scos, n-a mai produs nimic la nivel de vârf, nici ca figuri, ca personaje, nici ca strategie de politică externă, este astăzi această diplomație românească într-o și mai gravă suferință, în sensul în care – ce să vezi, ghinion! – șeful la diplomație, cum s-ar zice, e domnul Nicușor Dan. Și când domnul Nicușor Dan, vă dați seama, este șeful la diplomații români și trebuie să fixeze direcția... Direcția în materie de politică externă a domnului Nicușor Dan e ca aia pe care o ia el când calcă pe covorul roșu: nu știi dacă o nimerește și stai cu emoții. Zici: «Bă, poate calcă din trei pași, doi îi face pe covor, dar al treilea, sigur, o ia pe arătură».
Domnul Nicușor Dan, în chestiile astea de politică externă – atâta cât mă pricep eu și am citit de-a lungul anilor niște cărți – treburile astea se petrec, tot i-am amintit pe chinezi, uneori cu strategii care se întind pe zece ani cel puțin.
Deci, când vrei să fii la masă, de exemplu, în decizia privind Ucraina, din ziua în care a început acel război și au bătut la tine în poartă ucraineanul, britanicul, francezul, neamțul, spunând: «Românie, ai sute de kilometri de graniță cu Ucraina, cea mai mare graniță cu Ucraina tu o ai! Băi, avem nevoie de tine, Românie, avem nevoie să-i dai scutul antirachetă lui Zelenski, Românie, avem nevoie să-și treacă ăștia grânele pe la tine, să-ți folosească porturile, să primești refugiați, să le dai loc de muncă, să le bagi copiii în școală!».
Video 4:
Băi, toate chestiile astea, când băteau ăia în poartă, noi trebuia să fim într-adevăr săritori, să zicem: «Cum să nu? Băi, nu vă ajutăm noi? Vă ajutăm imediat!». Da, imediat trebuia să-i spui: «Dar, da, vedeți că vrem aia, ailaltă». Și nu pe vorbe, pe promisiuni, pe scris. Înțelegeți? Pe scris și pe înființarea, în interiorul Ministerului de Externe, a unui pui de minister de externe care să se ocupe exclusiv de aceste chestiuni legate de Ucraina. Că, slavă Domnului, nu ai în fiecare zi la graniță un război, ferească Dumnezeu, da? Dar când îl ai, te uiți foarte atent, pentru că în război se întâmplă, dacă ești băiat deștept, să ai și niște avantaje foarte mari când e un război. Unii câștigă din industria de armament, se îndestulează, fac gușă mare.
Deci România n-a avut o astfel de strategie, așa că nu mă surprinde că la Dublin și pe unde vor mai fi existând în perioada următoare tot soiul de discuții despre Ucraina, nu vom obține în continuare nimic. Nu vom obține nimic! Pe ce să obținem reconstrucția Ucrainei? Iertați-mă, noi facem metroul din București cu turcii, că nu există firme în România care să sape găuri de metrou sau nu știu ce! Noi facem... aducem muncitori în România din Vietnam, din Malaezia, de pe unde îi aducem? Din India, da? Livratori și alte chestiuni. Dați-mi și mie, vă rog frumos, un exemplu, presupunând că am fi invitați să participăm după război la reconstrucția Ucrainei, la una-alta: cu cine, domnule? Cu ce? Și cu cine? Asta odată.
Episodul Cambodgia. Cel mai mare eșec din puțina politică externă pe care suntem în stare să o facem și pe o temă pe care ne-am asumat-o sau și-au asumat-o“, a încheiat Robert Turcescu.
Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:
.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
11.9° Constanța 













