România plătește factura inflației: un stat supraponderal și o economie care gâfâie

Salariile românilor se topesc într-un ritm alarmant, iar autoritățile pot doar să privească cum puterea de cumpărare alunecă în gol pentru a patra lună consecutiv. Deși e greu de crezut, conform statisticilor, În octombrie salariul mediu net ajungea la 5.492 de lei – o creștere ridicolă de 39 de lei față de septembrie. În realitate, oamenii sunt mai săraci, mai împovărați și mai furioși.

Inflația, care a escaladat sfidător la 9,8%, continuă să mănânce salariile românilor cu o poftă nesătulă. În pofida tuturor declarațiilor liniștitoare, realitatea este crudă: veniturile reale s-au prăbușit cu 5% față de anul trecut. Este a patra lună de declin consecutiv, adică patru lovituri directe în portofelul fiecărei familii. Iar inflația de bază, încăpățânată și stabilă la peste 8%, arată că povestea nu se termină prea curând.

Bugetarii – de la privilegiați la sacrificați

Ani întregi, sectorul bugetar a fost gonflat artificial cu majorări care nu aveau nicio legătură cu productivitatea. Acum vine nota de plată. Înghețarea salariilor a prăbușit veniturile, în special în administrație și învățământ. Scăderile nominale – de 2,2% și 2,6% – sunt doar partea vizibilă. Realitatea e mai dură: învățământul pierde 11,3% din venituri în termeni reali, administrația 8%. Și totul în timp ce prețurile cresc, taxele se adâncesc, iar promisiunile politice se evaporă.

Nici privatul nu stă mai bine. Aproape toate sectoarele suferă scăderi în termeni reali, de la construcții la IT&C. Creșterile nominale sunt praf în ochi. Industria prelucrătoare pierde 3% real, construcțiile 7,4%, IT-ul 5,3%. Singurele enclave ferite sunt băncile și asigurările – un detaliu cinic, dar deloc surprinzător într-o economie tot mai dezechilibrată.

Consumul a cedat. Vânzările cu amănuntul scad a treia lună la rând, cu 4% în octombrie, semn că românii taie din cheltuieli la sânge. Efectul e previzibil: o economie care încetinește, dar o face pe seama oamenilor obișnuiți, nu a decidenților.

Un stat supraponderal și o economie care gâfâie

Avertismentele economiștilor au fost ignorate cu o nonșalanță periculoasă. Creșterile salariale fără acoperire în productivitate au alimentat inflația, exact cum anunța BNR încă din 2022. Am intrat într-o spirală salarii-prețuri, iar acum venim la realitate: statul nu mai are bani. Sau, mai corect spus, statul cheltuie aproape tot ce încasează doar pe salarii, pensii și dobânzi – 89% din venituri fiscale, o proporție grotescă pentru o economie europeană.

Datoria publică a explodat la peste 60% din PIB, după ce în 2019 era de 35%. În acest peisaj, guvernul ridică din umeri și anunță că salariile bugetarilor rămân înghețate și anul viitor. Poate și salariul minim. Tradus: românii vor continua să se afunde în scăderi reale ale veniturilor în prima jumătate din 2026.

Se prognozează o scădere „statistică” a inflației din vară, dar iluzia nu va pune bani în portofelul nimănui. Creșterea economică va depinde de investiții – și abia în al doisprezecelea ceas, pe banii rămași din PNRR. Consum? Nu, românii sunt ocupați cu supraviețuirea.

În loc să fie motorul economiei, populația devine victima perfectă a unui stat obez, a unor politici inconsecvente și a unei inflații care nu mai coboară. Iar ceea ce vedem acum nu e decât începutul unei ajustări dureroase, inevitabile și tăioase ca bisturiul.