România se pregătește să smulgă Lukoil de pe harta energetică a Mării Negre

România se pregătește să smulgă Lukoil de pe harta energetică a Mării Negre cu o brutalitate rar intâlnită în sectorul petrolier. Perimetrul Trident, unde rușii controlau aproape totul, e pe cale să le fie luat de sub picioare înainte ca sancțiunile americane să cadă peste ei ca o ghilotină.

Sancțiunile vin, rușii ies

Guvernul nu mai așteaptă niciun cumpărător miraculos. Nimeni nu s-a înghesuit să preia participația ruso-olandeză, iar timpul s-a terminat. Așa că România trece direct la execuția juridică: Lukoil este scos din acordul petrolier, punct.

Proiectul legislativ pregătit în laboratoarele autorităților e o lamă ascuțită: companiile din state non-UE, suspecte sau sancționate, pierd concesiunile automat. Fără plată, fără negocieri, fără lacrimi. Exact rețeta pentru a decupla rușii, indiferent cât au investit în 14 ani de explorări costisitoare.

Riscurile juridice? Există, și sunt enorme. Lukoil a pompat sute de milioane în Trident. Să le spui acum “la revedere, fără compensații” e o invitație deschisă la arbitraje internaționale. Dar Bucureștiul strânge din dinți și joacă pe muchie, mânat de sancțiunile americane care mușcă din 13 decembrie.

Premierul Ilie Bolojan a vorbit criptic despre “măsuri necesare” pentru a feri Romgaz de consecințe. În realitate, statul își asumă un pas agresiv, fără plasă de siguranță. Și fără garanții că nu va plăti scump mai târziu.

Între timp, o altă absurditate legală e spulberată: până acum, orice transfer trebuia aprobat inclusiv de titularul sancționat. Cu alte cuvinte, Lukoil putea bloca totul. Noua lege taie acest nod gordian cu sabia, ca să nu fie îngropat întregul perimetru.

Romgaz, BSOG și lupta pentru un proiect șchiop

Romgaz este primul la coadă pentru preluarea participației rușilor, dar întrebarea amară persistă: chiar poate Romgaz să ducă în cârcă un proiect atât de scump, în condițiile în care deja își stoarce resursele pentru Neptun Deep? Răspunsul e un mare semn de întrebare.

Pe margine stau americanii de la Carlyle, prin BSOG, care privesc atent ca un vultur. Operațiunile lor din Marea Neagră îi fac candidați ideali pentru preluare. Dacă Romgaz ezită, ei pot sări în joc cu o viteză uimitoare.

Explorările de până acum sunt însă departe de a fi o poveste de succes. Sonda Trinity, odinioară ridicată în slăvi ca promisiunea unei descoperiri majore, s-a dovedit un fiasco usturător. Ambele companii au înregistrat pierderi masive, iar rușii au marcat o gaură de zeci de milioane în bilanțurile lor.

Platforma de foraj Carlyle 

Ca și cum nu era suficient, contractul de foraj în valoare de 80 de milioane de dolari a fost anulat, tot din cauza sancțiunilor. Calendarul operațiunilor a fost făcut mizerie, iar planurile au ajuns un turn de hârtii inutile.

Un joc politic dur, cu mize uriașe

Totuși, România nu-și permite să lase Trident să moară îngropat în birocrație. Gazele din Marea Neagră sunt o miză strategică, iar orice blocaj se întoarce direct în buget și în poziția geopolitică a țării. Nu e loc de ezitări.

Decizia de a scoate Lukoil din joc este o demonstrație de forță, dar și o ruletă riscantă. Statul român trage un semnal brutal: accesul companiilor rusești la resursele strategice s-a încheiat. Definitiv.

Rămâne deschis însă capitolul litigiilor. Lukoil nu e o companie care să plece în liniște, iar bătălia juridică ce poate urma va fi lungă și scumpă. Dar Bucureștiul merge înainte, mizând pe faptul că impecabilitatea geopolitică va cântări mai mult decât hârtiile din instanță.

Pe scurt, România scoate rușii de la Marea Neagră cu dalta, nu cu penseta. Preia un proiect cu eșecuri, costuri uriașe și multe necunoscute. E un salt periculos într-o apă și așa tulbure.

Dar într-un climat în care sancțiunile internaționale rescriu harta energetică, indecizia ar costa și mai mult.

Indiferent de cine va prelua Trident, un lucru e cert: după 13 decembrie, rușii nu mai au ce căuta acolo. Iar ușa li se trântește în față cu o forță care răsună până la Moscova.