România și Marea Neagră: o apărare costisitoare, dar ineficientă VIDEO

În ciuda eforturilor aparent spectaculoase de a achiziționa echipamente și tehnologie militară, securitatea apelor teritoriale românești rămâne un concept teoretic, o promisiune politică fără acoperire reală în teren, iar fiecare incident din Marea Neagră scoate la iveală cât de subdimensionată și depășită este flota românească, care, în mare parte, încă funcționează cu platforme moștenite din Războiul Rece, incapabile să facă față unui adversar modern sau unei situații de criză veritabile.

Situația la ora actuala este alarmant de instabilă, iar planurile României de a extrage și transporta gaze din apele teritoriale proprii se confruntă cu riscuri pe care achizițiile actuale nu le pot contracara, în timp ce conflictele din regiune, între Rusia și Ucraina, transformă fiecare zi de navigație în Marea Neagră într-o loterie periculoasă, în care infrastructura energetică și maritimă poate fi compromisă cu o ușurință alarmantă.

Unul din petrolierele rusesti afectat de atacul cu drona

Două petroliere rusești, Kairos și Virat, parte a controversatei „flote-fantomă” folosită pentru a eluda sancțiunile internaționale, au fost lovite de drone navale ucrainene, demonstrând, dacă mai era nevoie, că apele considerate „protejate” sunt de fapt teren neutru pentru conflicte externe și că România privește, practic, fără apărare, cum un teritoriu care ar trebui să îi asigure securitatea energetică devine scena unui război pe care nu îl poate controla.

Nava cu GPL lovita de drona in apropierea judetului Tulcea

Un alt exemplu relevant fiind nava ucraineana incarcata cu GPL, care a ars recent in apropierea judetului Tulcea, fiind un pericol catastrofal pentru toata populatia din zona.

Flota fantomă și vulnerabilitatea românească

Atacurile ucrainene fac parte dintr-un șir de operațiuni menite să destabilizeze logistica Moscovei și să demonstreze fragilitatea sancțiunilor occidentale, însă pentru România, ele ridică întrebări incomode despre propria capacitate de apărare, mai ales când nave ale „flotei fantomă” au reușit să treacă neobservate prin Portul Constanța în acest an, dovedind că sistemele românești de monitorizare și control sunt mult sub standarde.

Planurile de exploatare a gazelor din Marea Neagră, pe care toata lumea le prezinta drept colacul de salvare al viitorului energetic al țării, sunt în mod clar compromise de un conflict care nu arată semne că ar putea fi controlat in vreun fel, iar infrastructura maritimă rămâne vulnerabilă la atacuri deliberate sau accidente cu efecte catastrofale, așa cum s-a întâmplat și în cazul dronei ucrainene in deriva, interceptate în apropierea portului Constanța in vara acestui an. Un episod care ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, nu un simplu „incident minor”.

Drona detonata de autoritatile romane 

În acest context, achiziția unei nave de patrulare offshore (OPV) din clasa Hisar, construită în Turcia, apare ca o soluție minimală și punctuală, care încearcă să acopere lacunele acute ale flotei românești, însă care, în realitate, nu schimbă fundamental echilibrul de forțe în regiune și nu garantează securitatea efectivă a apelor teritoriale.

Investiții timide, lacune majore

Flota României rămâne limitată numeric și funcțional, cu platforme depășite, proiecte întârziate și întârzieri cronice care transformă fiecare plan de modernizare într-un exercițiu de răbdare și complicații birocratice, iar costul navei Hisar – 223 de milioane de euro, plus 42 de milioane pentru modificări specifice – este doar un bandaj pe o rană adâncă. In absenta unor reforme structurale, nu soluții punctuale și scumpe, statul roman opteaza să ofere doar o iluzie de securitate.

Navă de tip Hisar 223 

Într-o mare plină de tensiuni, navele românești rămân puține și inegale cu amenințările externe, iar fiecare incident naval sau economic dovedește că strategia națională de securitate maritimă se bazează mai mult pe speranță decât pe forță, iar fiecare decizie politică întârziată sau compromisă adaugă risc unei regiuni care nu mai suportă ezitări.

Platforma Neptun Deep. Foto Omv Petrom

Pentru România, misiunea principală a navei Hisar va fi apararea conductelor Neptun Deep, dar fără o flota coerentă și modernă, fiecare kilometru de gaz transportat va fi vulnerabil, iar fiecare incident va fi o repetare a unei lecții dure: securitatea Mării Negre nu poate fi cumpărată cu o singură navă, oricât de modernă ar fi aceasta.

În concluzie, România continuă să navigheze într-o Marea Neagră instabilă și periculoasă cu o flotă insuficientă, achiziții timide și planuri de apărare care încă se bazează pe promisiuni și speranțe, iar fiecare incident recent nu face decât să confirme că, în fața realității geopolitice, țara noastră este departe de a avea controlul asupra propriilor ape teritoriale, în timp ce riscurile economice și militare cresc pe zi ce trece.

Video: