Scandal între companiile de energie și deținătorii de panouri fotovoltaice

România trăiește o revoluție energetică care nu mai poate fi oprită. La finalul lui iulie, peste 247.000 de prosumatori erau conectați la rețea, iar numărul lor crește cu mii în fiecare lună. Cu o putere totală instalată de aproape 3.000 MW, acești producători independenți de energie au depășit, în doar câțiva ani, toate parcurile fotovoltaice comerciale din țară. În timp ce soarele umple acoperișurile cu energie curată, marile companii de distribuție simt cum modelul lor de business se fisurează.

Pentru giganții din energie, prosumatorii sunt o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, parteneri ai tranziției verzi; pe de alta, o amenințare directă la stabilitatea financiară a sistemului. Fiecare kilowatt produs „acasă” înseamnă mai puțină dependență de rețea, mai puține încasări și o ordine energetică care scapă de sub controlul monopolurilor.

Șefii E.On și Evryo nu mai ascund neliniștea. La un eveniment recent, au vorbit despre „costurile ascunse” ale valului de prosumatori și despre o presupusă „inechitate” care s-ar abate asupra celor care nu produc energie. „Explozia prosumatorilor a venit cu costuri suplimentare plătite de toți clienții. Avem nevoie de echitate”, a declarat Volker Raffel, CEO al E.On România.

În spatele discursului despre „echitate” se ascunde însă frica pierderii controlului. Companiile acuză că marii prosumatori – cu instalații între 200 și 400 kW – injectează energie în rețea la prețuri mici, destabilizând piața. „Vara trecută, unii au fost plătiți cu 62 bani/kWh, deși valoarea reală era 32”, spune Raffel. Dar întrebarea care bântuie spațiul public este alta: dacă sistemul se clatină, nu cumva rețelele vechi sunt problema, nu prosumatorii?

„Echitate“ sau rezistență la schimbare?

Ondrej Safar, CEO Evryo, adaugă și el presiune: într-un proiect pilot din Oltenia, doar doi prosumatori din 20 au generat investiții de 800.000 de euro pentru menținerea stabilității rețelei – costuri ce vor fi plătite de toți clienții. „Nu este echitabil”, spune Safar. Dar pentru mulți consumatori, echitatea nu înseamnă să plătească pentru ineficiența companiilor care ani la rând au încasat profituri uriașe fără să modernizeze infrastructura. 

Companiile vorbesc acum despre digitalizare, inteligență în rețele și noi modele tarifare, dar cer, în același timp, revizuirea legislației pentru a „controla” comportamentul prosumatorilor. În traducere: mai puține drepturi pentru cei care produc energie și mai multe pârghii pentru cei care o distribuie.

Raffel recunoaște: „Dacă prosumatorii primesc același preț la injectare ca la consum, nu vor avea niciun motiv să investească în baterii.” Dar în realitate, prosumatorii sunt exact cei care accelerează modernizarea, obligând rețelele să evolueze – lucru pe care companiile nu l-au făcut din proprie inițiativă.

În online, vocea consumatorilor e clară: companiile de distribuție sunt depășite de realitate. Oamenii văd în valul de prosumatori o forță care schimbă raportul de putere și aduce, în sfârșit, o doză de libertate într-un sistem dominat de monopoluri. Mulți acuză firmele că încearcă să arunce costurile modernizării pe umerii cetățenilor, în loc să își asume propria lipsă de viziune.

Datele vorbesc de la sine: capacitatea prosumatorilor va depăși 3.300 MW până în primăvară, mai mult decât centralele pe gaze ale țării. În spatele acestor cifre se ascunde o nouă realitate: energia devine descentralizată, iar vechile structuri își pierd puterea.

Direcția actuală a evenimentelor anunță un conflict deschis între prosumatori și companiile de distribuție. În culise, deja se discută inițiative pentru a restricționa activitatea celor care generează cantități mari de energie, sub pretextul „echilibrării pieței”. Dacă acest trend continuă, România ar putea fi scena unui război energetic în toată regula — între cei care produc pentru un sistem mai corect și cei care nu vor să renunțe la control.