Sebastian Bodu: Nicușor Dan cred că are o problemă personală cu George Simion de pe vremea când erau amândoi ONG-iști

Fost președinte al ANAF, în prezent membru în Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie S.A., Sebastian Bodu, a declarat pentru Replica de Constanța că situația politică din România a contribuit decisiv la declinul economic. Bodu spune că în prezent România se află în stagflație, din care nu știe în cât timp vom ieși, cu ce costuri și cine o va face. Sebastian Bodu mai spune că în acest moment România nu are cum să ajungă la un deficit de 3% pentru că numai dobânzile pe care noi le plătim pentru împrumuturi sunt de 3%. Bodu a mai spus că decizia de a majora TVA-ul la 21% a fost pentru a crește rapid veniturile la buget, însă apoi s-a dovedit a fi ineficientă. Despre toate acestea, dar și despre alte subiecte, citiți în rândurile de mai jos.   

Robert Nenciu, Sebastian Bodu

Situația economică este dificilă în întreaga Uniune Europeană, nu doar în România

Sebastian Bodu, fost președinte al ANAF, consideră că situația economică din România este precară. El mai spune că spre deosebire de alte perioade, acum și în Uniunea Europeană situația economică este precară. Potrivit lui Bodu, UE nu mai are bani, motiv pentru care există o amplă dispută pe tema viitorului buget al Uniunii Europene.

„E greu să compari perioada de acum cu perioada de acum 20 de ani. Mă mai ocupasem și până la alte funcții, până în 2023, cred că ultima oară consilier de stat. Dar situația noastră este destul de precară și, spre deosebire de alți ani, situația în Europa este precară.

Adică nici nu prea are cine să ne mai ajute. Aici e o mare problemă, că dacă eram doar noi izolați, hai să spunem că prin inerție mergeam și noi cu plutonul și poate ne descurcam mai bine. Numai că acum nu mai sunt bani, nu mai sunt bani nicăieri.

Uniunea Europeană nu prea mai are bani. Uitați că se negociază acum bugetul Uniunii Europene și nu mai sunt bani. Și statele nordice, care sunt cele care suportă finanțarea bugetului UE din împrumuturi, din obligațiuni europene, se opun unei extinderi a bugetului, unei creșteri a veniturilor prin alocări din partea statelor membre.

Pe de altă parte, statele din sud sunt în contradicție cu cele din nord cu privire la modul de alocare a acestor bani și problema e că România nu o să mai primească bani. Adică o să fie mult mai puțin bani. Ultimii bani pe care i-am primit au fost cei din PNRR, care au fost și mai ușor de accesat.

E adevărat că nu i-am accesat pe toți, că asta e tot din motive politice. Efectiv, n-au putut să se înțeleagă asupra unor chestiuni care aveau și implicații politice. Aici eu am o părere diferită de mulți alți comentatori referitor la conținutul PNRR, pentru că eu nu cred că România a făcut bine băgând în PNRR aspecte controversate din punct de vedere social și politic.

Nici o țară nu și-a pus în PNRR chestiuni care să nască dezbateri aprinse, sociale și politice, în statul membru respectiv. Toți și-au pus proiecte care erau agreate politic și social de toată lumea, nu erau controversate, nu produceau tulburări sociale. Noi am făcut acest lucru pentru ca un partid să-și rezolve niște probleme politice pe seama celorlalte partide.

Și acest lucru nu s-a întâmplat și ne-a costat banii de la Uniunea Europeană. Deci, în loc să punem acolo că vrem să facem chestiuni obișnuite, necontroversate, cu care nimeni nu avea o problemă, noi ne-am apucat să punem în PNRR legea salarizării unitare, pensiile speciale, chestii controversate. Adică eu nu spun că e bine într-un fel sau e rău într-un fel.

Eu spun că nu trebuia să facem aia pe banii Uniunii Europene. Deci, alea erau chestiuni interne pe care ni le rezolvam noi între noi, cum le puneam. Nu băgam Uniunea Europeană în controversele noastre politice și sociale.

Da, mă rog. A trecut PNRR, unde voiam să ajung e că nu mai sunt bani. Deci, nici Uniunea Europeană nu mai are bani. Așa, ca să vă dau un ordin de mărime, Uniunea Europeană se împrumută în prezent cu 3,5% pe an, dobânzi, iar acum 3 ani se împrumuta cu 0,5%. De 8 ori, da? Deci se împrumută de 8 ori mai scump. Deci vă dați seama că este groaznic.

Nu mai zic cu cât se împrumută România, da? Deci România se împrumută cu aproximativ 7% pe an. Da, într-adevăr, nu mai sunt bani. Trăim pe datorie. Nu știu cât va mai fi posibilă chestia asta, pentru că în momentul în care plătești pe dobânzi 3% din PIB, deci cam cât un minister mediu – ca să înțelegeți cât înseamnă 3%, da? Deci cât consumă un minister mediu, atâta plătim noi pentru dobânzi, numai dobânzi, da? Miliarde plătim pentru dobânzi. Este pur și simplu nesustenabil. Adică România nu poate... Gândiți-vă că noi trebuie să reducem deficitul la 3%.

Video 1:

Ne-a lăsat Guvernul Ciolacu cu un deficit de 9,4% parcă. Am ajuns acum pe la 6 și ceva, cu toate eforturile astea. Și trebuie să aducem deficitul în câțiva ani la 3%. Păi, dacă 3% sunt numai dobânzile, e imposibil să ajungem la 3%. Asta înseamnă să nu mai avem deficit deloc. Deci tot deficitul s-ar duce pe dobânzi, ceea ce este imposibil.

O țară are nevoie de deficit pentru că are nevoie să se împrumute. Dacă noi ne împrumutăm numai ca să plătim dobânzi, adică să plătim costul altor împrumuturi, să rostogolim împrumuturile, evident că e nesustenabil. E rău. Suntem într-o situație foarte problematică economic, pentru că suntem iarăși ca la începutul anilor '90 cu stagflație. Adică avem și recesiune economică, și inflație. Asta e foarte rău, pentru că de obicei mijloacele pentru a ieși dintr-una o stimulează pe cealaltă.

Ori noi, acum având ambele probleme, nu putem să luăm nici măsuri anti-inflație, nu putem să luăm nici măsuri de creștere economică, pentru că cele două... dacă încerci să o rezolvi pe una, o agravezi pe cealaltă. Deci e foarte greu să ieși din chestia asta. Poate că vom ieși, dar nu știu în cât timp, cu ce costuri și cine o va face.

Pe de altă parte, vă spun cu sinceritate că mă uit și pot să spun că trebuie să fii conectat oarecum la ce se întâmplă în jurul tău, și văd că pur și simplu lumea nu mai are bani. Adică se plâng cei din piață, din piața agroalimentară – deci nu vorbim din piața imobiliară, ci din piața agroalimentară – că nu mai vând ceapă și castraveți cum vindeau. Când lumea își drămuiește banii pentru ceapă și castraveți înseamnă că lucrurile sunt rele. Și dacă sunt rele, înseamnă că nu prea mai poți să iei măsuri de austeritate, pentru că s-a ajuns la un grad de suportabilitate minim, deci mai jos nu prea se mai poate“, a declarat Sebastian Bodu.

Sebastian Bodu

Creșterea TVA-ului a condus automat la creșterea prețurilor și implicit a inflației

Potrivit lui Sebastian Bodu, România este acum în recesiune. El a mai spus că o majorare de TVA suprapusă peste o creștere a facturii la energie n-a făcut decât să creeze inflație. Și în momentul în care ai creat inflație suprapusă peste recesiune, ai ajuns în această stagflație din care e foarte greu să ieși.

„Bine, aș fi ipocrit dacă aș compara situația din 2005–2007 cu situația de acum, pentru că în 2005–2007 era o înviorare economică. E adevărat că eu am venit cu niște măsuri care au dus la o creștere a colectării, în pofida faptului că în acel moment se relaxase fiscalitatea. Deci vă duceți aminte că s-a trecut de la cota progresivă la cota unică, deci automat a scăzut foarte mult rata de impozitare. Vreo câteva luni am avut un regres la colectare, deci am colectat mai puțin; apoi, cam după jumătate de an, lucrurile nu doar că și-au revenit, ci am avut o colectare mult mai bună decât anterior. A crescut cam 1% din PIB colectarea în 2006–2007.

Acum este recesiune și automat baza de impozitare a scăzut. A crescut rata de impozitare, ceea ce nu a dus la o creștere a încasărilor sau, dacă a dus pe moment, după aceea lucrurile tind să se ducă în jos, pentru că pur și simplu lumea nu mai are bani. Adică, e adevărat că sunt zone pe care ANAF-ul le identifică, dar, v-am spus, nu mai sunt acolo de mult, s-au schimbat foarte multe. Mi-e greu să compar cele două perioade, deci nu pot să spun că există lipsă de voință la ANAF. Nu cred că asta e motivul. Nu mă întrebați care e motivul, că nu-l cunosc.

Video 2:

Pentru că o majorare de TVA suprapusă peste o creștere a facturii la energie n-a făcut decât să creeze inflație. Și în momentul în care ai creat inflație suprapusă peste recesiune, ai ajuns în această stagflație din care e foarte greu să ieși. Deci, nu trebuia ca măsurile de creștere a colectării prin creșterea fiscalității să se bazeze pe creșterea TVA; trebuiau găsite alte modalități, alte instrumente, nu TVA-ul, pentru că TVA-ul... în momentul în care ai crescut TVA-ul, automat au crescut prețurile; în momentul în care au crescut prețurile, a crescut inflația; și când ai suprapus chestia asta peste creșterea utilităților, care automat provoacă creșterea inflației – și probabil că totul e legat de utilități, deci orice marfă vinzi, costul utilităților se găsește în costul respectivului produs – ai creat inflație. Și totuși, cunoscând... pentru că orice om sănătos la cap, aș spune eu, și au fost foarte mulți economiști care au tras semnale de alarmă, care au spus «Nu, nu e asta direcția!», și totuși s-au luat acestea... Care a fost, să spunem așa, ideea creșterii acestui TVA și a tuturor lucrurilor care s-au întâmplat?

Este cea mai facilă modalitate de a obține practic venituri la bugetul de stat. E cea mai facilă: ai crescut TVA-ul, și de la decontul următor de TVA, care este lunar, încep să vină bani la bugetul de stat. Când majorezi alte impozite, durează un pic mai mult și impactul este mai mic. TVA-ul este principala sursă bugetară în materie de impozite, deci nimic nu e mai mare decât TVA-ul în materie de impozite. Și atunci, fiind cea mai facilă sursă, s-a apelat la ea. Dar uitați care sunt efectele!“, a explicat Sebastian Bodu.

Robert Nenciu, Sebastian Bodu

Criza politică a accentuat declinul economic

Sebastian Bodu a precizat că lipsa unui guvern creează incertitudine politică, iar incertitudinea politică se transferă în zona economică, pentru că investitorii nu știu ce să facă. În momentul în care ai incertitudine politică, care se transferă în incertitudine economică, nimeni nu mai investește.

„A contribuit că, automat, lipsa unui guvern creează incertitudine politică, iar incertitudinea politică se transferă în zona economică, pentru că investitorii nu știu ce să facă. În momentul în care ai incertitudine politică, care se transferă în incertitudine economică, nimeni nu mai investește. O companie vrea să-și construiască, să-și extindă un centru logistic – dau un exemplu – și spune: «Doamne, dacă țara este în incertitudine, eu de ce aș construi centrul ăsta logistic? Că nu știu dacă am la ce să-l folosesc, pentru că nu știu dacă voi putea să am atâta rulaj încât să folosească la ceva această extindere». Și atunci amână investițiile până se mai liniștesc lucrurile. Or, o amânare a investițiilor înseamnă că țara nu se dezvoltă, căci țara se dezvoltă prin două pârghii: prin investiții și prin consum. Pe de altă parte, nici consumatorii nu consumă, pentru că atunci când sunt probleme, toată lumea economisește, așteaptă să vadă ce se întâmplă în viitor. Când ai un orizont incert, nu te apuci să consumi, ci să economisești, și asta înseamnă recesiune economică, automat.

Bine, în perioada anterioară 1947 era mai simplu. Bine, erau altfel, guvernele erau demise de către rege, regele numea un nou guvern, deci imediat se învestea un nou guvern care, e adevărat, era obligat să facă alegeri, dar întâi se făcea guvernul și apoi se făceau alegerile, adică cine era la guvernare organiza alegerile, de obicei le și câștiga.

Am avut o coaliție de patru partide care se urăsc între ele, și ura asta dintre ele este mai mare decât dorința de a colabora pentru a pune pe picioare un guvern funcțional“, a spus Bodu.

Robert Nenciu, Sebastian Bodu

Luca Niculescu a fost o propunere serioasă și făcută cu scopul de a închega un guvern care să treacă de votul Parlamentului

Sebastian Bodu a afirmat că nominalizarea lui Luca Niculescu pentru funcția de premier i s-a părut una serioasă, după ce a lui Siegfried Mureșan a fost făcută de PNL la cacialma. Bodu mai spune însă că liniile roșii trasate de partidele politice sunt impedimentul care poate bloca Guvernul Niculescu.

„Când am văzut nominalizarea, mi s-a părut o persoană serioasă și decentă, și, cât l-am cunoscut eu pe când era jurnalist la RFI, mi s-a părut o persoană bine pregătită și bine intenționată. În ce măsură va reuși să facă un guvern, nu știu, pentru că nu-mi dau seama în ce măsură politicienii sunt dispuși să renunțe la ură, la liniile astea roșii de care vorbiți. Sincer, eu am auzit termenul ăsta de «linii roșii» de vreo cinci ani. Până acum cinci ani nu vorbea nimeni de linii roșii; vorbeau de principii. Era domnul Coposu, dacă nu mă înșel, care a zis că negociază orice, dar nu principiile. Bine, n-a inventat-o el, au inventat-o alții cu 100 de ani în urmă, dar, mă rog. Înainte erau nenegociabile principiile. Acum, toată lumea are linii roșii: orice linii, liniuțe, linioare, numai linii roșii. Azi cinci linii roșii, mâine alte cinci linii roșii, zece linii roșii... Deci sunt atâtea linii roșii, că nu mai te înțelegi în ele.

Păi, constituțional, varianta alegerilor anticipate este o soluție de deblocare, dacă guvernul Luca-Niculescu nu este investit. Nu știu dacă va fi sau nu. Când a fost desemnat, eram optimist; părea că va fi investit. Acum nu știu ce să mai cred. Așa cum am spus, de exemplu, la Siegfried Mureșan. Era clar că guvernul ăla nu va fi investit. A fost desemnat numai ca să arate PNL-ului că a făcut o propunere la cacialma și că niciodată nu și-a dorit PNL-ul ca Siegfried Mureșan să fie premier. Ok, am depășit episodul ăla, cacialma a fost devoalată, Mureșan s-a întors liniștit la Parlamentul European și își vede de treabă acolo – cred că nici nu știa pe unde e Parlamentul României! Dar propunerea Luca-Niculescu a fost o propunere serioasă și făcută cu scopul de a, închega un guvern care să treacă de votul Parlamentului.

Dar, cum spuneam, au apărut iarăși liniile roșii. Toată lumea are linii roșii, fiecare vrea... îl iubește pe celălalt, dar în același timp îl urăște. Adică nu știu cum se va rezolva. Dacă Luca-Niculescu nu va fi investit, singura, ultima variantă de investire va fi propunerea lui Sorin Grindeanu, care nu va putea să facă guvern decât cu AUR. Altă variantă nu mai există.

Video 3:

Cu AUR pe față, sau ca AUR să intre doar să susțină din Parlament și să primească în schimb niște portofolii de linia a doua și a treia. Altă variantă nu mai există. Deci dacă Luca-Niculescu cade, următoarea variantă este Sorin Grindeanu, cu sprijin AUR sau cu participarea AUR – deși nu cred că AUR va intra direct la guvernare, nu cred, doar îl va sprijini din Parlament. Nu știu ce să zic. Iar următoarea, deci dacă nici aia cu Grindeanu nu ține, următoarea va fi, nu mai rămâne decât să se facă alegeri anticipate, pentru că nu mai poți să stai cu un guvern demis.

La un moment dat lumea se bucura: «Lasă, domnule, că e mai bine, că nu mai dau ordonanțe de urgență». Păi, stați puțin, că nu e funcțional! Un guvern demis nu poate să facă nimica. Un guvern demis nu poate să emită proiecte de lege, un guvern demis nu poate să emită hotărâri de guvern care să reglementeze noi politici. Vedeți că a emis Guvernul Ciolacu vreo 12-14 hotărâri de guvern și le-au suspendat? Alea sunt anulabile! Și faptul că ele nu au fost anulate și au fost doar suspendate, și nu au mai fost anulate, este pentru că nu s-a continuat procedura din motive politice. Dar asta nu înseamnă că acele hotărâri de guvern nu rămân anulabile.

Ce înseamnă că sunt anulabile? Oricine care are interes oricând va putea să ceară anularea lor și o va obține, că sunt anulabile. De ce? Pentru că guvernul nu avea puterea să emită acele hotărâri. Că-s bune sau că-s rele, nu comentez! Deci nu vreau să fac aserțiuni politice dacă erau bune sau nu erau bune hotărârile. Judecătorul nu judecă după cum sunt bune sau nu-s bune, judecă pe lege: sunt legale sau sunt nelegale. Nu-i treaba lui să aplice o lege, să se uite... dar nici măcar dacă legea e bună sau e proastă. Păi câte legi proaste sunt? Judecătorul nu poate să aprecieze, să aleagă acea lege care i se pare lui bună și, dacă nu-i bună, să spună «Nu judecă, n-am lege». O va aplica pe aia pe care o are, bună sau proastă, că de-aia e judecător! Dar politicienii apreciază dacă este oportun sau nu, administrația publică apreciază dacă este oportun sau nu; judecătorul nu are voie să aprecieze, că e de-aia judecător.

Aceste blocaje guvernamentale... Inclusiv unde – haideți să spunem că astea s-au politizat, s-au înțeles sau nu s-au înțeles – avem chestiuni inteligibile pentru oricine: gen nou buget. Noi vrem să facem rectificare bugetară în octombrie, deci mai avem o lună și jumătate, și noi vrem să facem rectificare bugetară, care înseamnă pentru anul ăsta. Deci noi avem nevoie de rectificare pentru o lună și jumătate, cât mai e din anul ăsta! Păi ce să mai spun de faptul că noi avem nevoie și de o lege nouă a bugetului, care trebuia deja făcută, astfel încât pe 1 ianuarie să intrăm cu noua lege a bugetului? Și noi nu avem guvern să fie făcută măcar o rectificare bugetară, că nu se poate face!

Deci vedeți că anumite proiecte de lege care trebuiau să se facă în guvern... dar pentru că guvernul nu avea voie să facă proiecte de lege, le-au făcut deputații și senatorii, ceea ce iarăși nu e ok. Pentru că odată ce sunt făcute de guvern, dar promulgate în Parlament, iarăși e o problemă cu ele, pentru că guvernul demis nu are voie să facă proiecte de lege nici direct, nici pe ușa din dos. Dar să spunem că, odată ce au fost votate, n-ai ce să le mai faci. Dar la proiectul de buget chiar nu merge, pentru că deputații și senatorii nu pot să întocmească proiectul de buget, că scrie în Constituție că se întocmește de către guvern și se depune la Parlament. Deci acolo nu mai merge, acolo n-ai ce să le mai faci“, a afirmat Sebastian Bodu.

Robert Nenciu, Sebastian Bodu

Izolarea opoziției în perioada de recesiune înseamnă voturi mai multe pentru ei

Sebastian Bodu a afirmat că izolarea partidelor de opoziție, mai ales într-o perioadă de recesiune în care oricine ar fi la guvernare nu iese foarte bine de acolo, va duce la creșterea acelui partid de opoziție.

„Evident că, dacă ții un partid în opoziție – mai ales într-o perioadă de recesiune în care oricine ar fi la guvernare nu iese foarte bine de acolo – va duce la creșterea acelui partid de opoziție. De ce face Nicușor Dan asta, nu știu. Cred că din motive personale, având o problemă personală cu Simion, cu care au fost acolo vreo 10 ani, erau pe baricade... amândoi pe baricadele ONG-ismului. Nu știu, cred că ăsta este motivul. Da, până la urmă, asta-i democrația: o să câștige alegerile cel care va obține cele mai multe voturi. Da, nu știu ce va fi.

Ideea e că suveranismul nu este decât reacția, contrareacția globalismului, că termenii sunt opuși. Exact. Înseamnă ca să transferi puterea, atribuțiile către organizații paneuropene, transnaționale, și suveranism înseamnă să aduci decizia înapoi la nivel național. Era logica... în ultimele 30 de ani a avut loc un transfer de atribuții din ce în ce mai mare de la statele membre către Comisia Europeană sau chiar la nivel global, dinspre state către organizații supranaționale. Și în momentul în care faci acest transfer, cei care iau decizia în aceste organizații supranaționale – care nu prea dau socoteală la nivel de națiuni – automat iau niște decizii care nemulțumesc națiunile, și reacția este ca națiunile să se îndrepte către partide suveraniste. Deci asta înseamnă suveranism: să ai decizia să fie luată la nivel național. Că acum, în România, suveranism înseamnă că «e cu rușii»... aiurea! Este un termen care se confundă. Dar eu vă spun ce înseamnă semantic globalism și suveranism. Eu nu știu ce va face AUR la guvernare, dacă va rupe gura târgului sau va face exact ce fac ăștia. Problema e că, într-adevăr, un partid care se află în opoziție într-o perioadă de criză crește; e logic.

Video 4:

Da, nu știu ce va fi. O să vină iarăși agențiile de rating la începutul anului în România. Dacă ne găsesc iar fără guvern, nu mai scăpăm de retrogradare. Dar nu știu cum o să arate economia... Ideea e că toată lumea se întreabă: «Bine, de ce trebuie noi să fim atât de speriați de agențiile de rating?». Păi agențiile de rating nu se adresează României sau statului pe care îl evaluează. Agențiile de rating evaluează creditul suveran, adică în ce măsură statul, țara respectivă este aptă să își achite datoriile. Și această evaluare se transpune într-un rating, într-o notă. În momentul în care nota este de corigență, investitorii nu mai investesc în statul respectiv. Ce înseamnă asta? Că nu mai cumpără obligațiunile emise de statul respectiv, iar dacă le-au cumpărat, scapă de ele, le vând peste noapte. Care este efectul respectiv? În momentul în care nimeni nu investește“, a încheiat Sebastian Bodu.

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.