Șoferii Bolt și Uber se revoltă din nou: nu mai vor să fie supuși autorizării ARR?!

Transportul alternativ, sau ridesharingul, așa cum este cunoscut, a luat o amploare din ce în ce mai mare în țara noastră, spre nemulțumirea taximetriștilor, care se plâng că aceștia ar fi favorizați. Există totuși un cadru legislativ și pentru transportul alternativ și anume OUG 49/2019... care a intrat în vigoare în ianuarie 2020 și care a fost contestată la Curtea de Apel Constanța de o firmă din Tulcea. Mai exact, contestă anumite articole de lege, care vizează obținerea autorizației de la ARR.

Transportul alternativ a căpătat un interes din ce în ce mai crescut în ultimii ani în ţara noastră şi mai ales în Constanța, cu precădere în sezonul estival, având în vedere ca traficul rutier se intensifică progresiv. În mod firesc, activitatea de transport de persoane efectuată prin intermediul platformelor digitale este supusă reglementărilor legale. În conformitate cu prevederile OUG 49/2019, privind activităţile de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, operatorul de transport alternativ are următoarele obligaţii, printre care și obținerea autorizației de transport alternativ de la Autoritatea Rutieră Română. O societate din Tulcea contestă ordonanța de mai sus, mai exact anumite articole de lege, și anume art 12 (1 și 2) și art 13 (1).

Ce articole contestă operatorii de ridesharing

Dar ce prevăd articolele mai sus menționate? „Articolul 12(1) În vederea obținerii autorizației pentru transportul alternativ operatorul de transport alternativ depune la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R. din județul sau municipiul București unde își are sediul sau domiciliul, după caz, următoarele documente, prin care dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență: a) cerere; b) copie a certificatului de înregistrare ca transportator și a certificatului constatator, eliberate de registrul comerțului; c) certificat de atestare a pregătirii profesionale a conducătorilor auto; d) copie a certificatului de competență profesională pentru managerul de transport alternativ, în cazul persoanei juridice, ori copie de pe certificatul de atestare a pregătirii profesionale pentru transportul de persoane în regim de închiriere, în cazul persoanei fizice autorizate, întreprinderii individuale sau întreprinderii familiale, obținut conform reglementărilor specifice în vigoare; e) certificatul de cazier judiciar al conducătorilor auto și, după caz, al managerului de transport alternativ, din care să rezulte că aceștia nu au fost condamnați pentru:1. infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice; 2. infracțiuni privind traficul și consumul de droguri;3. infracțiuni contra vieții, contra integrității corporale sau sănătății; 

4. infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile; 5. infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;6. infracțiuni contra patrimoniului; Cazierul judiciar al managerului de transport alternativ se depune în cazul persoanei juridice; f) avizul medical și psihologic al managerului de transport alternativ, în cazul persoanei juridice, sau al persoanei fizice titulare a persoanei fizice autorizate, întreprinderii individuale sau întreprinderii familiale, cu mențiunea „apt“.(2) Autorizația de transport alternativ se eliberează, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, de către agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R. competentă pentru o perioadă de 3 ani după plata de către operatorul de transport alternativ a unui tarif de 300 lei, achitat în contul acesteia; Articolul 13(1) Pentru fiecare autoturism deținut în proprietate, închiriere, comodat, contract de leasing și utilizat în vederea efectuării transportului alternativ, agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R., emitentă a autorizației de transport alternativ, eliberează operatorului de transport alternativ, în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, câte o copie conformă a acesteia, după depunerea următoarelor documente, în copie: a) autorizația de transport alternativ; b) certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului; c) declarația pe propria răspundere privind îndeplinirea de către autoturismul respectiv a condițiilor prevăzute la art. 19;d) contractul de închiriere a autoturismului sau contractul de comodat în formă autentificată a autoturismului, după caz” potrivit OUG 149.

În concluzie, ceva e putred în ograda transportului alternativ. Nu știm care sunt motivele pentru care cei care fac transport alternativ nu vor să solicite acea autorizație de la ARR, însă iată că unii au apelat la justiție în vederea anulării unor articole de lege care-i... încurcă. Să fie oare tariful de 300 de lei o sumă mare pentru aceștia? Sau există alte motive ascunse pentru care nu vor să colaboreze cu ARR-ul?! Rămâne de văzut cum se vor încheia aceste acțiuni în instanță.