Spitalul Județean Constanța se confruntă cu o Supremație a Infirmierelor?!

Spitalul Județean Constanța continuă să creeze povești și subiecte care merită și trebuie aduse în atenția cititorilor. Cei care au au fost internați în unitatea sanitară, sau au avut rude internate au fost martorii direcți al „Supremației Infirmierelor“. Este vorba despre persoanele care au cel mai des contact direct cu pacientul, pe care îl ajută, îl spală, îl hrănește. Nimic neobișnuit până aici. Numai că în anumite situații infirmierele își depășesc poziția și dau peste nas asistentelor și chiar medicilor. Fac asta pentru că pur și simplu își permit, conștiente de faptul că nici medicii și nici asistentele nu vor face munca de jos. Un fost pacient, care a avut și o rudă internată în Spitalul Județean Constanța, ne-a declarat, sub protecția anonimatului, că în spital fără infirmieră de partea ta ești un nimic. Dacă nu știi să fii „atent“ cu infirmiera, ești printre pacienții de care se îngrijește la urmă, iar dacă timpul rămas este scurt pentru că se termină programul face treaba de mântuială.

Infirmiere Spital

Sistemul sanitar de stat românesc este de foarte mulți ani „montat la aparate” pentru a nu colapsa. Din când în când, autoritățile mai apasă pe buton și îl resuscitează. Auzim zilnic știri de peste tot din România care ne confirmă starea precară a sistemului sanitar de stat, asta în ciuda eforturilor făcute de unele autorități de a îmbunătăți calitatea actului medical prin investiții în infrastructură și aparatură. Din păcate, resursa umană continuă să fie cea care generează de cele mai multe ori știrile negative despre sistemul sanitar de stat.

La Constanța, investițiile în unitățile sanitare de stat s-au făcut, uneori cu eforturi bugetare considerabile, și au creat astfel condiții mai bune pentru pacienții internați pe oricare din secțiile unității sanitare. Și investițiile continuă atât în partea de infrastructură cât și în partea de dotare cu aparatură medicală. Numai că aceste investiții sunt de cele mai multe ori umbrite de resursa umană.

„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții“

Trebuie să recunoaștem faptul că mare parte din personalul medical din Spitalul Județean Constanța își face datoria atât cât se poate, cu mijloacele pe care le au. Există însă și situații care pun într-o lumină nefavorabilă eforturile celor care încă mai cred în meseria pe care o practică. Ajungem astfel la povestea unui fost pacient din Spitalul Județean, care de curând a avut și o rudă internată acolo. „Având o problemă urgentă am fost nevoit să mă internez în Spitalul Județean pentru o intervenție chirurgicală. Se întâmpla în urmă cu doi ani și jumătate. Din punct de vedere medical totul a decurs perfect, operația a fost un succes și astăzi sunt pe picioare datorită medicilor și asistentelor. Ce s-a întâmplat după operație a fost o experiență pe care inițial nu am dorit să o povestesc, pe care am retrăit-o de curând prin ruda care a fost internată tot la Spitalul Județean, dar într-o altă secție”, a declarat fostul pacient care a dorit să își păstreze anonimatul.

Infirmieră Spital

El spune că viața de pacient poate fi una foarte bună, dar în același timp una execrabilă. De ce? Din cauza „Supremației Infirmierelor”.

„După operație am fost nevoit să stau 10 zile pentru recuperare. Din aceste 10 zile, 7 au fost de coșmar și asta pentru că eu m-am încăpățânat să nu fiu «atent» cu infirmierele. Trei sau patru zile am fost practic imobilizat la pat după intervenția chirurgicală. În aceste condiții infirmierele sunt cele mai prețioase pentru că ele sunt cele care au grijă de tine ca pacient, de nevoile tale. Asistentele și medicii vin doar văd evoluția, stabilesc tratamentul și cam atât. Infirmierele sunt cele care fac munca de jos: te spală, te ajută să mergi la toaletă, îți dau apă, îți dau să mănânci. Dacă nu ești pe lista de priorități a infirmierelor zilele de stat în spital pot deveni un adevărat coșmar, poate mai mare decât boala. Timp de 7 zile nu am fost pe lista de priorități a infirmierelor, motiv pentru care eu eram ultima persoană de care se îngrijau. 2 zile am avut coleg de salon. Intra la el îl ajuta cu tot ce avea nevoie și când să treacă la mine brusc își auzea numele strigat. Pleca și mai venea după două ore. Apoi făcea totul în grabă că se termina programul. Chiar dacă asistenta sau medicul le spuneau explicit ce să facă le spunea că va face dar pe urmă «uita». Ultimele 3 zile situația s-a schimbat pentru că cineva din familie a trecut peste încăpățânarea mea și a fost atent cu infirmierele care m-au pus pe lista lor de priorități”, a povestit fostul pacient.

Altă secție, același tratament preferențial al infirmierelor

Scăpat de de problemele medicale pacientul a părăsit unitatea sanitară, dar nu înainte de a povesti medicului prin ce a trecut în perioada în care era imobilizat. Răspunsul pe care l-a primit l-a șocat. „Ce putem noi face. Nu găsim infirmiere pe orice drum. Le suportăm așa cum sunt”, a fost răspunsul medicului. 

Spitalul Județean

După doi ani, soarta avea să îl aducă din nou în unitatea sanitară, dar de această dată nu ca pacient, ci ca aparținător al unui pacient. Altă secție, dar aceeași „Supremație a Infirmierelor”.

„Știind prin ce am trecut eu, nu am vrut ca persoana care se internase să treacă prin aceleași lucruri. Așa că încă de la început am fost foarte «atent» cu infirmierele. Cu toate, de pe toate turele, pentru a mă asigura că persoana internată va fi pe lista de priorități. Și a fost. Însă, prezent în una din zile în vizită la pacientă am reușit să stau mai mult în secția unde era internată. La un moment dat, pentru că era prea cald în salon am decis să ies pe hol, undeva la intrarea în secție, și să las pacienta să servească masa. Ajuns acolo, lângă scaunele de așteptare era o încăpere pe a cărei uși scria „consultații pacienți”. Ușa era întredeschisă astfel că am auzit-o pe una din infirmiere care se afla într-o convorbire telefonică. Am stat cam jumătate de oră acolo și convorbirea părea că nu se termină. La un moment dat apare o asistentă care se duce la infirmieră. «După ce termini de vorbit te rog frumos să te duci la salonul x la pacientul y și să îl ajuți să mănânce și apoi să se spele». Răspunsul a fost șocant. «De ce să fac asta. Până acum a mâncat singur». A închis imediat telefonul, a ieșit după asistentă și s-a dus în salon unde a strigat în gura mare. ”Astăzi de ce nu poți să mănânci singur. Ieri puteai să și mănânci să te și speli. Azi de ce nu mai poți“. Un dialog care pur și simplu m-a șocat, mai ales că la discuția respectivă din salon asistau și asistenta și medicul“, a povestit fostul pacient.

Sunt doar două situații trăite de aceeași persoană persoană la interval de doi ani. Gândiți-vă că astfel de situații se întâmplă zilnic în fiecare unitate sanitară. Degeaba fac autoritățile eforturi pentru a oferi condiții, dacă resursa umană nu se reformează și ea.