Strada Justiției din Constanța arată ca un ghetou. Video

Departe de luxul imaginar al stațiunii Mamaia și de pretențiile noastre de oraș european, Constanța are zone care arată mai degrabă ca decorul unui conflict prelungit decât ca parte a unei comunități urbane moderne. Una dintre ele este Strada Justiției, un loc care pare scos din alt timp, alt secol și, uneori, altă lume.

Strada Justiției nu este, de fapt, o singură stradă, ci o rețea de străduțe ascunse dincolo de calea ferată ce rulează paralel cu Bulevardul I.C. Brătianu, între Podul de Butelii și Gara Constanța. Mult timp, zona a fost ocolită de constănțeni, cu excepția angajaților câtorva firme din apropiere. Abia proiectul de decontaminare a solului de pe platforma Oil Terminal a mai adus ceva mișcare.

Un colț de oraș rămas în alt secol

Aici, oameni plătitori de taxe, locuitori cu acte, cu gospodării și familii, trăiesc în condiții care amintesc mai mult de un oraș sărac, măcinat de război, decât de o localitate din Uniunea Europeană. Pentru cei care și-au ridicat casele în acest perimetru, normalitatea urbană rămâne un lux inaccesibil.

Străzile sunt un labirint de cratere imposibil de ocolit, haite de câini se plimbă nestingherite, iluminatul pare recuperat din epoci dispărute, iar printre casele locuite se ridică caroserii goale de mașini abandonate. Pe alocuri, ruinele fostelor clădiri CFR se prăbușesc sub munți de gunoaie.

Mai grav este că multe dintre aceste clădiri care par abandonate sunt, la o privire mai atentă, locuite. Unele temporar, altele permanent. Un amestec de sărăcie, precaritate și nepăsare instituțională.

Nu, nu este un ghetou – doar un cartier ignorat

Privind materialele foto și video, tentația multora este să reducă zona la un simplu ghetou. Realitatea este însă mai complexă. Pe Strada Justiției există case îngrijite, chiar relativ normale, și în fața lor pot fi văzute mașini personale sau de firmă. Oamenii de aici nu sunt invizibili din punct de vedere social, ci doar invizibili pentru administrație.

Ei nu trăiesc sub limita subzistenței, dar sunt obligați să locuiască într-un spațiu unde infrastructura și interesul public par să fi fost abandonate complet. Un cartier uitat nu pentru că locuitorii ar fi mai puțin importanți, ci pentru că nimeni nu pare să privească dincolo de calea ferată.

Vocea locuitorilor: între resemnare și luciditate

Într-un dialog scurt cu unul dintre locuitori, am primit o declarație care spune totul despre realitatea din zonă:

„Domnule, eu aici am stat toata viata. Înainte era ceva mai bine. Nu era așa dărâmat peste tot. Nici gunoaie nu erau ața multe. Da`, na. Timpul trece și dacă n-ai grijă de un lucru, se strică. Străzi, garduri, case. Aia e. Ce să le facem? În casele astea stricate, goale, mai vin unii din ăștia fără casă, mai stau. După aia pleacă iar. Mai lasă gunoaie. Ce să le faci? Să te iei cu ei la bătaie? Sunt vai de ei.“

Cuvintele lui sunt un amestec dureros de amintiri, neputință și bun-simț. O lecție de umanitate venită dintr-un loc tratat ca pe un vid urban.

Restul cartierului confirmă această realitate. Infrastructura lipsește, intervențiile publice sunt aproape inexistente, iar străzile par mai degrabă crâmpeie dintr-un oraș abandonat decât dintr-un municipiu aflat în plină dezvoltare – cel puțin pe hârtie.

Există totuși o ironie amară: deși zona pare ruptă de oraș, nu este la o periferie uitata de lume. La câteva minute de un bulevard important, la doi pași de gara unui oraș port.

Însă, în lipsa intervențiilor, distanța dintre realitate și normalitate devine uriașă.

Locuitorii nu cer lux, nu cer piste de biciclete, mobilier urban sau fântâni arteziene. Cer doar lumină stradala, drumuri decente, salubrizare și siguranță. Cer – cu alte cuvinte – ceea ce orașul promite tuturor, dar nu oferă tuturor.

In acest fragment de lume, Între Podul de Butelii și Gara Constanța, modernizarea nu doar că nu a ajuns: pare că nici nu are drum în direcția aceasta.

Pe Strada Justiției nu există dreptate. Există doar un exemplu crunt al felului în care o comunitate poate fi aruncată în uitare pentru simplul motiv că nu se află „unde trebuie”. Într-un oraș preocupat mai degrabă de ce dă bine în poze, realitatea din acest cartier rămâne cel mai dureros contrast.

Video: 

.