Sute de constănţeni, victime ale traficului de carne vie în ultimii doi ani. Ce se întâmplă cu ei la întoarcerea acasă?

În ultimii doi ani

Sute de constănțeni au ajuns victime ale traficanților de persoane, în ultimii doi ani. Fie că au fost exploatați pentru muncă, fie pentru serviciile sexuale, au ajuns în această situație, spun specialiștii de la Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, din cauza sărăciei. Ce se întâmplă, însă, cu aceste victime după ce scapă din „ghearele” traficanților? Cum pot fi ele ajutate? Situația nu este prea roz la acest capitol, după cum admit reprezentanții agenției responsabile cu lupta împotriva traficului de persoane.

Statisticile realizate la nivelul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane arată că, în ultimii doi ani, aproximativ 200 de persoane din județul Constanța au fost victime ale traficului de carne vie, fie pentru exploatare sexuală, fie pentru exploatare prin muncă, fie pentru cerșetorie. De regulă, victimele, fie că sunt de la țară sau de la oraș, provin din pătura săracă a societății, din familii dezbinate sau cu părinți epuizați deja din cauza greutăților. În general, victimele sunt tinere sau minori și, adesea, sunt recrutați prin intermediul Internetului.

Dacă nu sunt duse peste hotare, ci exploatarea are loc în interiorul țării, de regulă victimele nu sunt duse prea departe de casă. Traficanții români își mențin activitățile infracționale mai mult pe teritoriul României (traficul intern), în special în sfera exploatării sexuale, victimele sunt exploatate cu preponderență în interiorul județului de reședință, fiind transportate dintr-un oraș în altul sau din sate în orașele învecinate, pentru a fi obligate la practicarea prostituției.

Numărul victimelor transportate și exploatate în alte județe decât cele de reședință scade odată cu distanța parcursă”, au precizat specialiștii ANITP. Iar Constanța este preferată de traficanți ca județ de „destinație” pentru traficul de persoane, nu neapărat că „județ sursă”.

Ce se întâmplă însă cu aceste victime, odată scăpate din „ghearele” traficanților?

Ar trebui să fie consiliate psihologic și juridic, să primească asistență medicală și chiar un mic ajutor financiar, constând în alimente sau haine. Ar trebui...în realitate, a acorda suport acestor victime se dovedește mai dificil. Potrivit unui raport al agenției, centre unde victimele adulte ar putea să fie găzduite au fost prevăzute, în lege, în mai multe județe, respectiv în Arad, Galați, Ilfov, Mehedinți, Giurgiu, Iași, Satu Mare, Botoșani. La această oră, însă, cele mai multe sunt nefuncționale, astfel că victimele sunt găzduite temporar în centrel aparținând Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Victimele nu au acte de identitate și nici nu sunt asigurate medical

Nici în ceea ce privește asistența medicală situația nu este mai bună. Victimele au plecat din sărăcie, nu sunt asigurate la sistemul public de sănătate, nu au acte de identitate. „Dacă serviciile de care victima are nevoie nu constituie urgență, accesul la servicii medicale este condiționat fie de sprijinul oferit de diverse ONG-uri, fie de rețeaua de relații informale dezvoltată la nivel local de personalul implicat în asistarea victimelor.

Evaluarea inițială a stării de sănătate a victimelor este un proces extrem de dificil. Există problema accesului la medicamente. Nu există fonduri destinate pentru acest lucru, iar dacă afecțiunea nu face parte dintr-un program național care presupune acces universal gratuit la tratament (cum este tuberculoza), nu pot fi cumpărate medicamente (cu excepția sponsorizărilor)”, au precizat, în raportul întocmit, specialiștii ANITP.

Probleme în acordarea sprijinului juridic și psihologic

Dificultăți sunt și în privința acordării asistențe psihologice. „Poate fi acoperită pe termen scurt și apar probleme în accesarea serviciului pe termen lung. Victima are resurse limitate, nu se poate deplasa la DGASPC, cu atât mai mult dacă are domiciliul în mediul rural. Personalul DGASPC nu se poate deplasa la domiciliul victimei (lipsa autovehiculelor de serviciu, lipsa fondurilor pentru carburant, personal insuficient)”, au adăugat specialiștii agenției.

Pe de altă parte, legea prevede posibilitatea ca victimele traficului de persoane să primească un mic ajutor material, respectiv haine, încălțăminte, produse de igienă etc. Din ce bani? „Dacă victima este asistată în regim rezidențial, îi sunt asigurate hrana, îmbrăcămintea și produsele de igienă. Însă, dacă este asistată la domiciliu, în majoritatea cazurilor, nu există fonduri pentru asigurarea acestor produse. Nu există un fond de urgență pentru victimele traficului de persoane”, spun aceiași specialiști. Nici în ceea ce privește asistența juridică, asigurarea unui avocat, situația nu este mai bună.

„Nu există fonduri sau servicii dedicate, cu excepția serviciilor oferite de organizațiile neguvernamentale. În majoritatea cazurilor, victimele sunt asistate în instanță de avocați din oficiu, dacă acestea sunt parte în procesul penal. Acest fapt presupune că nu este asigurată o continuitate în asistarea victimei de același avocat și nici nu există timp alocat pentru consilierea juridică a victimei, de către avocatul care o asistă, preliminară participării acesteia la ședința de judecată. Coordonarea victimei în procesul penal, prin ANITP, poate fi considerată un model de bună practică.

Aceasta asigură victimei informațiile legale minimum necesare, consiliere juridică, pregătirea procesului, suport psihologic în timpul procesului, transport sigur și protejat. Programul este implementat în cooperare cu organele judiciare și cu ONG-uri”, au mai precizat specialiștii agenției naționale.

Florentina BOZÎNTAN