Tânărul care s-a sinucis aruncându-se în faţa trenului PICASE ÎN DEPRESIE! Nu a putut trece peste dispariţia iubitei

Mesaje tulbutătoare pe Facebook

Tragedie fără margini la Năvodari! Un tânăr în vârstă de 32 de ani, care se stabilise în București, a decis să-și pună capăt zilelor în timp ce se afla în vizită la un amic de-al său, din Năvodari. Bogdan s-a aruncat în fața trenului, după ce, potrivit martorilor, s-a plimbat toată dimineață prin zonă. Prietenul său a încercat să-l salveze dar nu a avut nici o șansă. Victima avea probleme de natură psihică, în sensul că, de câțiva ani, picase într-o depresie adâncă. Se pare că ar mai fi încercat să-și pună capăt zilelor și în trecut, dar a fost salvat la timp și internat, pentru câteva luni, la o unitate medicală de specialitate. În una din postările sale de pe Facebook, tânărul explică faptul că și-a căutat salvarea în Dumnezeu și că iubita lui a fost ucisă când avea 19 ani.

Alarma a fost dată joi, 28 decembrie, în jurul orei 12.00, în zona străzii Daliei din Năvodari, atunci când martorii anunțau prin 112 că o persoană a fost lovită de tren. La fața locului au ajuns cadrele medicale cu un elicopter SMURD, cu o ambulanță, dar și militarii din cadrul ISU Dobrogea și polițiștii. S-a stabilit că victima este un bărbat, de 32 de ani, care locuia în București și se întorsese recent de la muncă, din Germania. Avea un picior amputat, iar medicii îi aplicau manevre de resuscitare. La scurt timp i-a fost declarat decesul.

Potrivit unor martori, tânărul s-ar fi aflat în vizită la un prieten, care locuia în Năvodari. Se pare că încă de la orele dimineții ar fi avut gânduri necurate și asta pentru că ar fi fost văzut plimbându-se în zona în care mai târziu avea să-și găsească moartea. La un moment dat ar fi apărut și prietenul său, care a încercat să-l facă să renunțe la gestul necugetat, trăgându-l de pe șinele de cale ferată. Însă, în momentul în care s-a apropiat trenul, victima s-a smucit și s-a aruncat în fața lui. Totodată, anumite persoane aflate la fața locului au precizat că se afla în depresie. Trupul neînsuflețit a fost depus la morgă în vederea efectuării necropsiei. Oamenii legii au declanșat o anchetă.

În 2016 a DISPĂRUT de pe fața pământului! Prietenii: ”În ultima perioadă avea tulburări de comportament”

Așa cum este precizat și mai sus, Bogdan avea probleme de natură psihică. A mai încercat să se sinucidă, după cum el a relatat pe rețelele de socializare, dar a fost salvat la timp și internat într-o unitate medicală de specialitate. În iulie 2016 și-a băgat familia în sperieți întrucât, timp de mai bine de 2 săptămâni, nimeni nu a putut lua legătura cu el. ”Are telefonul închis, apartementul încuiat, nu știm nimic de el de mai bine de 3 săptămâni. În ultima perioadă avea tulburări de comportament”, scriau atunci prietenii lui pe Facebook. Însă, ce a fost în sufletul lui, zbuciumul pe care l-a îndurat, numai el știe. Și chiar a încercat să explice prin ceea ce a trecut.

Mesaj de adio: ”S-a sfârșit! Dar pentru a face oamenii să înțeleagă, trebuie să relatez…”

Utima postare de pe rețelele de socializare sună ca un fel de bilet de adio. Mesajul a fost postat pe 25 decembrie. ”S-a sfârșit! Dar pentru a face oamenii să înțeleagă, trebuie să relatez, pe scurt, toată această experiență. Totul a început în urmă cu 4 ani, când, într-o noapte, am visat că am deschis ușa balconului pentru a ieși afară, dat când am trecut pe lângă geamul de sticlă și m-am privit, am văzut moartea. M-am speriat, cum este ceva normal. Într-un fel, am simțit că va trebui să mor, dar timpul a trecut și am uitat acel vis.

Dar o dată cu trecerea timpului începusem să mă las influențat în rău. Era drumul meu spre moarte. Nu puteam înțelege ce se întâmplă, dar bine nu era. Totul în jurul meu cădea! Chiar și când era bine ajunsesem să văd răul. Au trecut trei ani, în care eu trebuia să îmi îndrept greșelile, dar nu știam cum! Atunci a trebuit să plec în Norvegia, aveam ceva de lucru acolo. Dumnezeu a făcut să am în jurul meu oameni credincioși, cu frică de El și tot în același timp a făcut să am Biblia lângă mine.

Așa s-au împlinit una dintre profețîi în care spune că un măslin a stat trei ani și nu a dat nici un rod, stăpânul a vrut să îl taie dar îngrijitorul s-au rugat de el să îl mai lase un an. A avut grijă de măslin, a pus bălegar la rădăcina. Așa s.a întâmplat împlinirea aceea. Am avut nevoie de un sâmbure de credința. Apoi, cum deschideam cartea, Dumnezeu îmi arată ce trebuie împlinit. De multe ori le vedeam după ce se impuneau, că inima mea să nu crească și mintea mea să nu creadă că că eu fac acestea ci nu fac decât să mă las purtat în voia Lui! Pas cu pas, am văzut cu ochii mei cum se împlinesc.

Speriat, știam că trebuie să mă lipesc de adevăr și de dreptate. Simțeam cum sunt mereu tras în jos, la râu de cei din jur. Pe lângă luptele mele interioare, trebuia să îndur și luptele cu apropiațîi. Și nimeni nu credea. Toți credeau că sunt nebun, dar dacă ar fii citit Biblia ar fi cunoscut că nu trebuie să zici aproapelui tău nici că este prost nici că este nebun, pt că ce fac cei cu frică de Dumnezeu pare o nebunie pt cei din jur. În timpul acela, unde am fost chemat, am mers și Dumnezeu m-a călăuzit lângă oamenii care aveau nevoie, că ei să vădă faptele mele. Trebuia că eu să răscumpăr sufletele lor cu orice preț. Să merg chiar și până acolo încât să vând tot dacă ar fi fost cazul, deoarece așa zice, să îți iubeșți aproapele că pe ține însuți.

Dar am înțeles că degeaba îți iubeșți aproapele dacă la rândul sau nu te iubește. Degeaba ii dai sufletul tău pt al lui. Pt că el oricum nu ar vedea asta. Atunci pt ce să mori pt aproapele tău? Atunci am împlinit ultima profeție, cea în care renunț la tot revenind de unde am plecat. Lepadandu-mă de lăcomie, am cerut ceea ce mi s-a promis, nu cât vreau eu să am. În tot acest timp, luptele interioare erau mari! Înțelegând Cuvântul lui Dumnezeu, știi că și Apocalipsa este aproape. Pe lângă toate luptele interioare, o mai aveam și pe această. M-am lipit de Credința și Adevăr, chiar dacă în ochii oamenilor am fost, sunt și rămân nebun sau doctrinat.

Nu am căutat milă oamenilor, căutăm să salvez lumea, dar ceea ce trebuia salvat era sufletul meu. Corpul e doar o cămășa dar sufletul omului este nemuritor. Dacă ai grijă de corp, trebuie să ai grijă și de suflet. Dacă te iubeșți pe ține, îți iubeșți și aproapele. Iar dacă îl iubești pe Dumnezeu, trebuie să te iubești pe ține, să iubești aproapele tău, să iubești natură, căci este Grădina Domnului și prin ea ai viața, să iubești animalele. Să iubești tot ce înseamnă viață! Dumnezeu nu sunt eu, nu este nici aproapele meu, nici copacul din față casei!

Dumnezeu este pretutindeni, dar noi trebuie să îl chemăm, să îl acceptăm să vină în sufletul nostru, să îl primim cu brațele deschise și să nu îl îndepărtăm atunci când simțim că ne-a luat foc casă! Dacă îți arde casă, e decizia lui, prin asta îți poate salva viața. Toate păcatele au un preț pe care noi oamenii trebuie să îl plătim pentru a ne răscumpără viața! Dar El este și Judecător! Noi trebuie să mergem și să vorbim cu El, să mărturisim și faptele bune și pe cele rele, dar atenție! Căînță trebuie să vină din suflet! Dacă nu te vei cai cu adevărat, vei muri! Dumnezeu te va consideră nedemn pt sufletul pe care ți la dat! Și ți-l va lua!

Am simțit acest lucru, dar în acel moment nu mi-a fost frică de moarte! Frică cea mare a fost aceea de nu a rămâne în stare vegetală și a chinui pe aproapele meu cu mine! Am vrut să fug din casă, dar m-am gândit că nu am unde să merg! Cine poate fugi de ceea ce nu poate să vădă? Atunci L-am căutat pe Dumnezeu, am mărturisit cu gură mea pt ce mă simt vinovat și pentru ce nu mă simt vinovat iar dacă El consideră că nu am fost drept, atunci îi dau sufletul meu!

Aici se rezumă tot Cuvântul lui Dumnezeu! Să îl iubeșți pe El cu toată ființa ta și să îți iubeșți aproapele că pe ține însuți! Dar dacă pe ține nu te iubeșți, sufletul tău nu îl iubeșți, cu ai putea să îl iubești pe Dumnezeu? Cum ai putea să îți iubești aproapele? Eu nu milă am căutat! Milă caută cei ce nu vor să muncească cei ce așteaptă să le pice din cer! Eu am căutat Dreptate și Adevăr! Bun venit la Viață! Capitol încheiat!”, a scris Bogdan pe 25 decembrie.

”Știu că am să mor într-o bună zi, dar ziua în care am să mor vreau să fie o zi mare”

Din păcate, tânărul a postat mai multe mesaje care, efectiv, par a fi un strigăt de ajutor. Spre exemplu, la un moment dat a spus că: ” Știu că am să mor într-o bună zi, dar ziua în care am să mor vreau să fie o zi mare, o zi în care am să îl fac cunoscut tuturor pe Dumnezeu așa cum l-am cunoscut eu și să se cutremure așa cum m-am cutremurat eu!” sau ” Și eu am fost ca un orice om, cu credință în Dumnezeu, dar la vârsta de 19 ani, iubita mea fusese ucisă. M-am mâniat pt asta, nu înțelegeam căile lui Dumnezeu.

Am mers în biserica , am plâns și așteptam ca și cum ar fi trebuit să primesc un răspuns. În anul acela vremea era frumoasă , dar în ziua de 25 ianurie, când ea a fost ucisă, a început să plouă apoi au venit zăpezile. În ciuda mea pe Dumnezeu, am început să pierd nopțile bând și fumând. Nu mă mai interesa viața. Am mers înainte. Am trecut de la o greutate la alta, dar nu am mai cerut la Dumnezeu nimic. Dacă mi-a dat, am primit, dar simțeam că îmi dă cu o mână și îmi ia cu două. În urmă cu un an, Dumnezeu a avut grijă să își facă cunoscută prezența Sa, dar ca un nebun m-am purtat, m-am mâniat pe oameni că ei nu m-au crezut”.

Credea că poate marca blocurile pe care să le incendieze cu un led și cu o foarfecă oamenii!

”Am simțit atâta putere încât, cu un led pot marca clădirile ca acestea să ia foc iar cu o foarfeca pot marca oamenii cărora să li se ceară sufletul. După un drum lung de mers pe jos, în nebunia mea am marcat multe locuri. În seara aceea, auzeam tropotele oamenilor jucând precum caprele și o forță negativă ce punea stăpânire pe mine. Cu Biblia în mână am vrut să plec din casă, să nu am nici o energie lângă mine, nici negativă nici pozitivă, să merg undeva în mijlocul naturii, dar tot ce am încercat să fac a fost în zadar.

Pașii mei au fost îndreptați către biserică în centrul Bucureștiului. Din ce în ce mă simțeam ca și când sufletul meu era stăpânit. Ceva mă împingea să apăs de trei ori pe led și să deschid foarfeca de trei ori. Asta ar fi însemnat pentru mine începutul sfârșitului. Și da, de două ori, incontrolabil, am deschis foarfeca și am apăsat pe led. Tremuram deoarece știam că pierd controlul. Am rupt foarfeca, am călcat ledul în picioare și apoi le-am ascuns în tufișuri. Dar cu cât se întunecă mai tare, cu atât simțeam că devin incontrolabil”, a mai scris el pe Facebook.

”M-am dezbrăcat și am mers în parcul din fața magazinului Unirea”

”M-am dezbrăcat și am aruncat totul, hainele, portofelul, totul... Mai puțîn Biblia. Cu Biblia în mâna, am mers în pielea goală în părculețul din fața magazinului Unirea, m-am așezat în poziția fetusului lângă trunchiul unui copac, cu partea stângă în sus, cu partea dreapta în jos, cu genunchiul stâng și genunchiul drept atingând trunchiul copacului.

Mă simțeam atât de liniștit, lipit de copac cu o parte, de pământ, cu cealaltă parte și cu Biblia lipită de inima mea. Am lipit ochii de trunchiul copacului trebuia să îi țîn deschiși și astfel lipit încât să nu văd lumina de la felinare. Să fie totul întuneric. Dar ochiul drept nu îl puteam lipi de copac. Atunci s-au făcut că, prin trunchiul copacului văd miezul pământului și o minge de foc.

În jurul ei oameni care se rugau că ea să vină pe pământ, la suprafață. Lângă mine au venit câțiva copii ai străzii. Au început să râdă de mine, au aruncat cu perlandez și să facă mișto. Când au întrebat cine sunt, răspunsul meu a fost Adam. Mă născusem din nou. Dar am ales să fiu om! Atunci cineva a chemat Poliția, poliția a chemat salvarea iar timp de 4 săptămâni am stat internat la psihiatrie.

Timpul a trecut. Trebuia să iau medicamente, dar nu de medicamente era vorba. Era sufletul meu , dar nu știam cum să fac oamenii să înțeleagă. Nu știam cum să îi fac să creadă pentru că tot ce făceam era o nebunie pentru ei. Am ales să fac anumite fapte, să mă comport ca Isus, dar oamenii nu au înțeles. Nu mai știam ce să cred, să fac ce zic oamenii sau să încerc în continuare să mă comport ca Isus.

Am greșit alegând să fac precum oamenii, să dau barba jos și să mă comport precum oamenii. Dar viața continua. Veneam acasă…”, sunt gândurile și trăirile tânărului care și-a pus capăt zilelor.

Video: https://www.youtube.com/watch?v=CuGpOrxjdzE&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=pjJ34M70ZNY&feature=youtu.be