Un medicament utilizat de peste 50 de ani ar putea deveni cel mai nou tratament pentru una dintre cele mai frecvente boli cardiovasculare

Cardiomiopatia hipertrofică este cea mai frecventă boală cardiacă moștenită genetic. Afecțiunea determină îngroșarea progresivă a mușchiului inimii, ceea ce poate afecta capacitatea acesteia de a pompa sângele și poate favoriza apariția tulburărilor de ritm cardiac. Deși unele persoane nu prezintă simptome, altele dezvoltă dificultăți de respirație, oboseală, dureri toracice sau episoade de pierdere a cunoștinței (sincopă). În cazuri rare, boala poate crește riscul de moarte cardiacă subită.

În prezent, tratamentele disponibile urmăresc în principal controlul simptomelor și reducerea riscului de complicații. Cercetătorii continuă însă să caute terapii care să acționeze direct asupra modificărilor structurale ale mușchiului inimii și să încetinească evoluția bolii.

Un studiu clinic desfășurat în Marea Britanie sugerează că un medicament utilizat de peste 50 de ani pentru tratarea unei boli rare a metabolismului cuprului ar putea reduce îngroșarea mușchiului inimii la pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică. Rezultatele au fost publicate miercuri, în revista European Heart Journal.

Studiul TEMPEST, coordonat de cercetători de la Universitatea din Manchester, a inclus 154 de adulți diagnosticați cu cardiomiopatie hipertrofică. Participanții au fost repartizați aleatoriu pentru a primi fie trientină, fie placebo, timp de un an, într-un studiu clinic controlat. La finalul perioadei de tratament, pacienții care au primit trientină au prezentat o reducere a îngroșării mușchiului inimii. Efectul a fost mai pronunțat la persoanele care aveau o îngroșare mai severă a peretelui cardiac la începutul studiului, potrivit 360medical.ro

Autorii consideră că rezultatele indică posibilitatea unei noi abordări terapeutice pentru cardiomiopatia hipertrofică și, eventual, pentru alte afecțiuni în care apare îngroșarea mușchiului inimii. Totuși, ei subliniază că sunt necesare studii clinice mai ample pentru a confirma eficacitatea tratamentului și pentru a stabili dacă acesta se traduce prin ameliorarea simptomelor și a capacității funcționale a pacienților. Potrivit autorilor, medicamentul a fost bine tolerat, iar reacțiile adverse au fost puține.

Trientina acționează asupra metabolismului cuprului, un mineral esențial implicat în producerea energiei la nivelul celulelor musculare cardiace, în protecția acestora împotriva stresului oxidativ și în reglarea proceselor de fibroză - formarea excesivă de țesut cicatricial. Atunci când cantitatea de cupru din interiorul celulelor este insuficientă, producerea de energie este afectată, iar mușchiul inimii se poate îngroșa. În același timp, excesul de cupru din afara celulelor poate favoriza stresul celular și dezvoltarea fibrozei.

Medicamentul este utilizat de peste cinci decenii pentru tratamentul bolii Wilson, o afecțiune ereditară rară în care organismul nu poate elimina în mod corespunzător excesul de cupru. Trientina crește disponibilitatea cuprului în interiorul celulelor și contribuie la eliminarea excesului de cupru din spațiul extracelular. Rezultatele actuale sunt susținute și de cercetări anterioare. Studii preclinice au arătat că trientina poate îmbunătăți producerea de energie în mușchiul inimii și poate reduce îngroșarea și fibroza cardiacă. De asemenea, un studiu clinic de dimensiuni reduse, desfășurat anterior la pacienți cu afectare cardiacă asociată diabetului, a evidențiat o reducere a îngroșării mușchiului inimii în urma tratamentului.

„Acest studiu sugerează că trientina ar putea reprezenta o opțiune promițătoare pentru persoanele cu cardiomiopatie hipertrofică. Pacienții cu forme mai avansate ale bolii au părut să obțină cele mai mari beneficii, însă sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea acestor rezultate”, a declarat medicul cardiolog, prof. dr. Chris Miller, de la Universitatea din Manchester.

La rândul său, dr. John Farrant, doctorand la Universitatea din Manchester și primul autor al studiului, a afirmat că rezultatele oferă primele dovezi că intervenția asupra metabolismului cuprului ar putea reprezenta o nouă direcție de tratament pentru pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică.

Studiul prezintă însă și limitări. Numărul participanților a fost relativ redus, iar perioada de urmărire a fost de un an. Din acest motiv, nu se poate concluziona încă dacă reducerea îngroșării mușchiului inimii se va traduce și prin scăderea riscului de complicații sau prin îmbunătățirea calității vieții pe termen lung, citează stiripesurse.ro.