Unde s-au evaporat banii de la Fetești? CNAIR a tocat 80% din taxa de pod pe salarii de lux și birocrație

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) rămâne un adevărat templu al „meritocrației“ și al eficienței financiare, unde directorii încasează lunar zeci de mii de lei, fără ca starea dezastruoasă a drumurilor să le tulbure liniștea. În timp ce ședințele obositoare și aprobarea hârtiilor care amână proiecte vitale par să justifice indemnizațiile exorbitante, gigantul public funcționează la o scară financiară colosală. Cu o cifră de afaceri netă ce depășește 2,24 miliarde de lei și un profit curat de aproape 125 de milioane de lei, CNAIR demonstrează că, în timp ce pe șoselele României se circulă cu dificultate, în conturile instituției și ale șefilor ei business-ul de stat duduie. Eliminarea taxei de la Fetești rămâne încă un subiect fierbinte, iar întrebarea de pe buzele multora este cât a economisit statul prin acest proiect. Dar și mai important: unde s-au dus banii încasați din această taxă. În jur de 40 de milioane de euro bifa, anual, compania, iar din această sumă doar 20% a fost redirecționată spre infrastructură, restul de 80% ajungând pe cheltuielile cu personalul. Trași la răspundere de senatorul USR de Constanța, Remus Negoi, CNAIR a evitat, până acum, să ofere un răspuns.

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) este un adevărat templu al meritocrației și eficienței financiare. Directorii și șefii din CNAIR încasează liniștiți zeci de mii de lei pe lună, fără să-i deranjeze vreun pic starea drumurilor din România. Desigur, este o muncă titanică să aprobi hârtii care amână proiecte, așa că indemnizațiile sunt pe deplin „meritate“ pentru participarea la ședințe extrem de obositoare. Dar nu vom pune neapărat accent pe acest aspect pentru că, de-a lungul timpului, s-a tot vorbit în spațiul public despre salariile nesimțite încasate de șefii de la Compania de Drumuri. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) este instituția de stat care are ca obiect principal de activitate administrarea, întreținerea, modernizarea și dezvoltarea rețelei de autostrăzi, drumuri naționale și variante ocolitoare din România. Din punct de vedere financiar, gigantul public funcționează la o scară colosală, înregistrând o cifră de afaceri netă de 2.249.022.382 lei, peste 2,24 miliarde de lei. La finalul exercițiului financiar, după acoperirea tuturor costurilor operaționale, compania a raportat un profit net de 124.960.655 lei, aproape 125 de milioane de lei.

Ceea ce nu se știe - unde se duc miliardele de lei încasate din banii contribuabililor... și, mai ales, unde s-au dus cele peste 40 de miliarde de lei pe care CNAIR i-a încasat, anual, din taxa de pod de la Fetești, eliminată începând cu 1 octombrie. 

Toll-Ro a intrat în vigoare de la 1 octombrie

Schimbarea de la 1 octombrie pune capăt unei anomalii istorice, lăsând regulile de piață să funcționeze pe un principiu simplu, cine distruge asfaltul, plătește pe măsură. La începutul acestei luni, noua modalitate de tarifare rutieră, implementată sub numele de TollRo, a eliminat peajele separate de la Fetești și Giurgeni-Vadu Oii.

Măsura este privită ca o reparație morală așteptată de ani de zile, în special de locuitorii din Dobrogea, împărțind piața în două tabere clare în funcție de tonaj și de distanța parcursă. Remus Negoi, senator USR de Constanța, a explicat: „Nu aș face calculări neapărat în pierdere și câștig. Eu aș spune, în primul rând, că e câștig. Și câștig, în primul rând, pentru constănțeni, pentru Dobrogea, dar, în primul rând, pentru toți.“

Remus Negoi

Capcana pierderilor bugetare și noua ecuație

Marea dilemă din spatele acestei mutări rămâne legată de golul lăsat în bugetul de stat. Mulți s-au întrebat dacă eliminarea peajului nu va aduce pierderi masive sau dacă nu cumva statul va scoate banii din alte taxe ascunse, aplicate tot pe spatele cetățenilor.

Realitatea este însă alta, iar calculele nu trebuie privite neapărat în pierdere și câștig, ci ca pe un câștig net pentru toată lumea. Dacă luăm strict cifrele pe foaie, statul renunță într-adevăr la cele 40 de milioane de euro. Totuși, prin introducerea TollRo, adică noua modalitate de calcul pentru mașinile de peste 3,5 tone, bugetul nu pierde neapărat bani, ci corectează o anomalie istorică.

Remus Negoi a afirmat: „Dacă luăm strict în calcul cât ar pierde statul, înseamnă acei 40 de milioane. Dacă luăm în calcul cât câștigăm din introducerea TollRo, adică noua modalitate de calcul a taxei pentru mașinile de peste 3,5 tone, statul nu pierde neapărat, ci corectează ceva. Corectează, cu alte cuvinte, noi, persoane fizice, plăteam aceeași taxă ca o mașină care circula toată ziua pe acolo. Acum, mașinile care au peste 3,5 tone plătesc la tonaj și la ce distanțe parcurg. Adică e o modalitate de calcul, așa cum e în Uniunea Europeană: cât uzezi șoseaua, atât plătești.“

Majoritatea banilor se duc pe salarii și „alte cheltuieli“

Dincolo de calculele bugetare, adevărata problemă de moralitate apare atunci când privim spre destinația acestor fonduri. Din datele obținute, banii românilor nu s-au întors niciodată pe șosele, ci au fost folosiți pentru a hrăni aparatul birocratic.

Din cele 40 de milioane de euro colectate anual de la Fetești și Vadu Oii, cea mai mare parte s-a evaporat pe salarii și costuri administrative, în loc să finanțeze reparațiile podurilor degradate.

Zidul de tăcere de la vârful instituției

Sumele încasate exclusiv de la Fetești și Vadu Oii ating un prag uriaș, însă destinația lor rămâne o mare enigmă. În loc să finanțeze asfaltul și siguranța structurilor de peste Dunăre, milioanele de euro s-au scurs silențios în aparatul birocratic și în buzunarele propriilor angajați. Pentru a aduce dovezi clare în fața publicului, senatorul Remus Negoi a cerut oficial socoteală la vârful instituției, însă s-a lovit de un zid de tăcere.

„Am întrebat: voi cât încasați pe an din taxa numai de la Fetești și de la Vadu Oii? 40 de milioane de euro anual. 40 de milioane. Bun, ce faceți cu banii? Ok, îi încasați. Ce faceți cu banii? Aproape 80% sunt cheltuieli de personal și alte cheltuieli... Alte cheltuieli decât cele de întreținere și cele către care trebuie să se direcționeze acele venituri. Cu alte cuvinte, numai 20% din cât se încasau din taxele acestea de pod se duceau către întreținerea podului, șoselelor și așa mai departe. Și atunci, cu atât mai mult era imoralitatea încasării taxei vizibilă. Și documentul... nu am răspuns încă de la ei“, dezvăluie Remus Negoi.

Luxul din spatele ușilor închise: Ce salarii au șefii CNAIR

Cifrele din spatele acestei secretomanie administrative sunt de-a dreptul revoltătoare atunci când privim adevărata destinație a fondurilor.

Ionuț Laurențiu Mașala

Din sacul de 40 de milioane de euro strâns an de an exclusiv de la Fetești și Vadu Oii, statul direcționează o sumă uriașă de 32 de milioane de euro (80%) strict pentru a hrăni aparatul birocratic. În schimb, pentru siguranța structurilor, consolidări și reparații, CNAIR mai găsește în pușculiță doar un rest de 8 milioane de euro (20%).

Cristian Ovidiu Cătălin Pistol

Unde se evaporă, de fapt, acest munte de bani? Răspunsul este ascuns în rapoartele financiare interne ale companiei de stat, unde cheltuielile cu contractele de mandat pentru directori și consiliu au înghițit 2.850.140 LEI într-un singur an. Directorul general, Cristian Ovidiu Cătălin Pistol, încasează un salariu brut de 47.980 RON pe lună, fiind urmat de directorul financiar, Ionuț Laurențiu Mașala, cu un brut de 43.186 RON.

Venitul directorului financiar, Ionuț Laurențiu Mașala

La nivelul Consiliului de Administrație, membrii de partid primesc câte o indemnizație fixă de 18.016 lei brut lunar. Singura excepție este același Cristian Pistol, trecut în dreptul consiliului cu 0 lei, o schemă legală prin care renunță la banii mărunți pentru a nu cumula două indemnizații, protejându-și în schimb mega-salariul de director general.

Venitul directorului general, Cristian Ovidiu Cătălin Pistol

Partea cea mai cinică este că raportul intern confirmă o pondere a indemnizațiilor fixe de 100%. Acești oameni încasează milioane de lei pe bandă rulantă, fără ca veniturile lor să fie condiționate de starea drumurilor sau de finalizarea aplicației TollRo. În timp ce șoferii de rând primesc tăcere, o mână de șefi își împart profiturile garantate.

Facsimil din raportul anual cu privire la renumerația și alte avantaje ale administratorilor

Tranziția către noul sistem de taxare arată clar că regulile jocului s-au schimbat definitiv pe șoselele din România. Pentru mașinile de familie, eliminarea barierelor de la Fetești este o gură de oxigen și un avantaj economic direct, care șterge ani de zile de discriminare morală.

Facsimil din raportul anual cu privire la renumerația și alte avantaje ale administratorilor

Totuși, dincolo de confortul șoferilor de rând, marea reformă rutieră lasă la suprafață aceleași metehne vechi ale sistemului public. În timp ce transportatorii sunt obligați să plătească la kilometru, iar algoritmul european împarte costurile în funcție de uzura asfaltului, CNAIR rămâne o fortăreață a secretomaniei.