Verdictul unui psihiatru în cazul deputatului Focșa: 'Mimează, ca toți bătăușii, aceeași nebunie de moment'

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a comentat cazul deputatului AUR Dumitru Focșa care a recunoscut că și-a agresat soția.

„Virila vână a deputatului Focșa

Problema nu-i că domnul Focșa și-a bătut nevasta.

Ah, în caz că n-ați aflat din presă, domnul Dumitru Focșa, deputat AUR de Constanța, și-a bătut nevasta în ajun de Bobotează. Din declarațiile dânsului rezultă că a dorit s-o tragă mai aproape, dar de fapt i-a tras un cap în gură. Nimic dramatic. Era târziu, era stresat, femeia era foarte geloasă, numai cine a fost în șoșonii lui să-l judece etcetera. Noroc că femeia s-a refugiat la un ”vecin PSD-ist” până au venit forțele de ordine. Domnul Focșa nu spune ce s-ar fi întâmplat dacă era un vecin AUR-ist.

Fapta dânsului este încadrată penal (art. 193 CP), pe noile coduri poliția și procuratura se sesizează din oficiu, vor fi urmări. Urmări modeste, în fapt, pentru că România n-a ajuns (încă) la un moment zero privind condiția femeii, sau violența de gen. Deși ne lăudăm drept națiune tolerantă, cel mai recent barometru Filia (2022) arată că – încă – aproape un sfert din respondenți dau drepturi punitive bărbatului în familie. Mno, ăștia suntem.

Problema e că, politic, domnul Focșa va scăpa, cel mai probabil, basma curată.

De ce va scăpa basma curată?

Pentru că Parlamentul României e o confrerie machistă unde standardul nu e mult deasupra lui Focșa. Din sutele noastre de liber aleși, mai puțin de 20% sunt femei. Aleargă pe culoare diverse doamne bine încondeiate, altele minim îmbălsămate, dar una n-ar fi făcut deja demersurile prin care între calitatea de parlamentar, și cea de bătăuș de neveste, să intervină o completă, și definitivă, incompatibilitate. De bărbați nu mai zic.

Pur și simplu nu e un subiect care să facă trafic electoral. Sub palida epidermă de civilizație zace în noi slănina groasă culturală a violenței în cuplu, violenței împotriva copilului, dar și violența socială împotriva celui altfel decât majoritatea.

E o garnitură scrofuloasă de – în mare măsură – parveniți politic cu minimă educație formală, și încă mai puțină educație morală, care mișună ca oile prin camerele decizionale sub baghete câtorva maeștri păpușari. Banul să meargă. Partidul să prospere. Proastele ălea care trăiesc zi de zi cu frica în sân? Păi cine le-a obligat să stea...

Ce să-i ceri unuia ca Focșa? Constituțional omul se consideră – de fapt – în legea lui. Pentru el nu există opțiunea de-a lovi o pernă, de-a urla pe străzi, de-a strânge un lemn dulce în gură în răspuns la pornirile violente. Nici măcar conștiința că săvârșește o infracțiune, sau faptul că erau copiii de față, nu l-au inhibat. A avut ceva de dat, a dat.

Și apoi nu vede, de fapt, o contradicție între funcția pe care o ocupă, și zoiul moral în care s-a trezit la început de an. Pur și simplu nu-l reprezintă. Psihologic nu și-l asumă. Mimează, ca toți bătăușii, aceeași nebunie de moment. Apelează la emoțiile auditoriului, ca orice bătăuș (de fapt eu nu sunt de vină, celălalt s-a înfipt în pumnul meu). Cere clemență, dar de fapt dezlegare. Onorat public, promit că nu mai fac.

Atâta că, până nu vom decide cât de aspri să fim cu astfel de oameni, cu o mână o să ne șteargă lacrima și cu cealaltă o să continue să ne dea pumni în cap. Din nou și din nou. Să le dai ”liber” post-infracțiune, fără măsuri ferme, fără o hotărâre de reabilitare care să-i oblige nu doar la scuze publice, dar și la muncă susținută comunitară, și psihologică, pentru problema lor de comportament, de fapt perpetuează fenomenul.

Ce-ar trebui, deci, să se întâmple: omul să-și depună mandatul, să accepte domnia legii, să-și reconsidere cariera (cu siguranță perpendiculară pe cea de ”demnitar”), după care să se reabiliteze.

Ce-ar trebui să facem noi, ca societate? Să-l convingem să facă lucrul potrivit, că poate până acum nu și-a dat seama”, a scris psihiatrul, conform stiripesurse.ro.