Viitorul energetic al României ajunge încet și sigur în mâinile străinilor

Pe măsură ce JP Morgan se instalează la butoanele centralei nucleare de la Cernavodă, iar Petromidia devine terenul unor dispute cu administraţia kazahă, România pare să renunţe, pas cu pas, la controlul asupra ultimelor sale industrii strategice. Ceea ce ar trebui să fie fondul puterii statului devine treptat apanajul jucătorilor externi — iar întrebările nu mai sunt dacă, ci cât de mult suntem dispuşi să cedăm.

Rafinăria Petromidia

De la bănci americane la rafinării kazahe

Departe de luminile reflectoarelor, cea mai mare bancă americană, JP Morgan, a reuşit să se poziţioneze nu doar ca finanţator punctual, ci ca actor central în proiectele energetice de mare anvergură ale României: de la gazele din Marea Neagră la energia nucleară. Pe 8 septembrie, premierul Ilie Bolojan a avut o întrevedere discretă cu o delegaţie a băncii, discuţiile vizând aspecte fiscal-bugetare şi stabilitatea economică — teme importante, dar care ascund, sub suprafaţă, negocierea viitorului energetic.

Centrala Nucleară de la Cernavodă

Pe 24 septembrie, Nuclearelectrica a semnat două contracte de împrumut în valoare de 620 de milioane de euro, printr-un sindicat condus de JP Morgan, pentru retehnologizarea Unităţii 1 şi pregătirea reactoarelor 3 şi 4 la Cernavodă. Banca americană, alături de mai multe instituţii financiare autohtone, devine astfel finanţator major al unuia dintre puţinele proiecte strategice pe care România le-a mai păstrat sub controlul direct al statului. 

Sediul E-On

Nu este singurul semn al cedării lente a suveranităţii economice. Incercarea de preluarea de către compania ungară de stat MVM a diviziei de furnizare gaze şi energie electrică a E.ON România, tranzacţie care ar fi trebuit aprobată de autorităţile române, a stârnit controverse majore. Guvernul și ministerul energiei au semnalat riscuri legate de dependența de Rusia, de influență decizională din spate și de factori de influență care nu sunt transparenți.

Conducte de gaz

În plus, statisticile arată că peste jumătate din cifra de afaceri totală a companiilor din România provine de la firme cu capital străin. Aceste entități angajează milioane de oameni, investesc semnificativ și plătesc taxe, dar puterea economică concentrată în mâinile externe ridică întrebări privind cine controlează deciziile, standardele și direcţiile de dezvoltare.

Petromidia

Între timp, un scandal mai puţin mediatizat implică Petromidia şi administraţia kazahă. Tensiunile din jurul rafinăriei sugerează că unul dintre puţinele combinate petroliere rămase sub control local este prins într-un joc internaţional complicat. Deciziile legate de producţie, importuri sau modernizări se fac cu implicare externă, ceea ce semnalează o dependență suplimentară.

Toate aceste mișcări — JP Morgan la Cernavodă, MVM la E.ON, Petromidia în disensiune cu administratia Kazaha — formează un tablou în care România îşi predă substanța energetică a industriei sale unor entităţi externe, fie ele bănci, companii de stat străine sau investitori cu interese greu de descifrat.

Dacă acest control nu este clar asumat, iar structurile decizionale nu sunt transparente, nu mai putem spune doar că „primim investiţii”, ci că ne pierdem ultimele bastioane de independenţă energetică şi economică.