Viorel Micula scapă de sechestru după ce a fraudat statul român cu sume foarte mari de bani

Soluţia a fost pronunţată joi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a menţinut hotărârea Curţii de Apel Oradea în procesul deschis de Viorel Micula, după ce AJFP Bihor a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale şi ale fratelui său, Ioan Micula.

Totul a început în martie 2025, când Fiscul bihorean a pus sechestru pe bunurile fraţilor Micula, în încercarea statului român de a recupera peste 300 de milioane de euro plătiți firmelor din grupul European Drinks & Food și magnaților Ioan şi Viorel Micula, în urma arbitrajului de la Washington, sumă calificată ulterior de Tribunalul UE drept ajutor de stat ilegal.

În cazul lui Viorel Micula, o decizie emisă în 24 martie viza suma de 2,03 miliarde de lei, ulterior Fiscul revenind cu un „act de îndreptare a erorii materiale” prin care a redus cuantumul la 1,29 miliarde de lei.

Pentru Ioan Micula, printr-o decizie emisă în 31 martie 2025, a fost instituit sechestru pentru aceeaşi sumă de 1,29 miliarde lei. În ambele situaţii AJFP Bihor a invocat riscul ca debitorii să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul. Ambii milionari au contestat actele, iar pe 26 mai şi 5 iunie 2025, Curtea de Apel Oradea le-a dat câştig de cauză.

Instanţa a stabilit că, în cazul lui Ioan Micula, Fiscul nu a demonstrat existenţa unui risc real de risipire a patrimoniului, iar în cazul lui Viorel Micula a constatat că modificarea sumelor nu reprezintă o simplă corectură, ci o schimbare substanţială a actului administrativ, care nu putea fi făcută printr-o procedură simplificată.

Curtea de Apel Oradea a arătat, în esenţă, că statul poate recupera ajutoarele de stat prin procedura fiscală, dar nu poate institui sechestru „din reflex”, fără argumente concrete. Judecătorul a subliniat că măsurile de indisponibilizare sunt excepţionale şi pot fi dispuse doar dacă există dovezi reale că debitorul îşi ascunde sau îşi risipeşte patrimoniul. Or, în acest caz, Fiscul nu a reuşit să demonstreze un asemenea risc, instanţa arătând că o cesiune de părţi sociale realizată cu ani în urmă nu poate justifica, în prezent, temerea că debitorii s-ar sustrage de la plată.