Afacerile de sute de milioane de euro din Constanţa ale patronului UTI

Dacă şi Urdăreanu a picat, înseamnă că ceva se întâmplă

Maiorul MapN în rezervă Tiberiu Urdăreanu, în vârstă de 62 de ani, fiul fostului general de armata Tiberiu S. Urdăreanu (Comandamentul Trupelor de Tancuri si Auto), este decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler de fostul preşedinte Ion Iliescu şi era, până săptămâna trecută, probabil cel mai puternic om de afaceri din România, considerat de-a dreptul intangibil. Şi pe bună dreptate: prin grupul de firme UTI, Urdăreanu deţinea practic monopolul serviciilor private de securitate, în cele mai importante companii şi instituţii publice, de la metrou la Portul Constanţa, şi de la Aeroportul Otopeni la Centrala Nucleară Cernavodă, fără a mai pune la socoteală Parlamentul, Ministerul de Finanţe, SRI, SPP etc.

Ceva s-a întâmplat şi va trece probabil mult timp până vom afla ce anume, însă a căzut, iată, şi ultimul mare „rechin” de după 1989, Urdăreanu luând astfel urma altor grei, consideraţi, la vremea lor intangibili: Niculae, Patriciu, Adamescu ş.a. Patronul UTI a fost săltat de DNA şi arestat „doar” la domiciliu, pe 29.10.2015, după ce a recunoscut că a dat şpagă primarului din Iaşi, Gheorghe Nichita. De-a lungul timpului, au existat numeroase semnale că UTI apela la astfel de practici inclusiv la Constanţa, unde derulează, de altfel, şi cele mai bănoase contracte ale sale.

Tiberiu Urdăreanu a recunoscut săptămâna trecută, în faţa procurorilor DNA, că l-a mituit în 2013 cu 6,9 milioane de lei pe primarul PSD de Iaşi Gheorghe Nichita, în schimbul unui contract UTI, motiv pentru care a fost plasat „doar” în arest la domiciliu. În 2014, acelaşi Tiberiu Urdăreanu era audiat de DNA Cluj pentru o şpagă de 20.000 de euro dată de UTI fostului preşedinte PNL al Consiliului Judeţean Cluj, Horia Uioreanu. Cu astfel de antecedente, este cât se poate de legitimă întrebarea dacă şi cât s-a dat şpagă pentru cele mai bănoase contracte din portofoliul UTI, respectiv cele din Constanţa.

Primul mare contract UTI a fost cel cu Nuclearelectrica, pentru asigurarea sistemului de securitate a Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă. Valoarea contractului rămâne şi acum un mister, în condiţiile în care acesta este reactualizat periodic, fără licitaţie, iar numai în ultimul an UTI a primit de Nuclearelectrica peste 30 de milioane de lei, fără TVA, pentru întreţinerea sistemului.

Poate cel mai mare, mai important, dar şi mai controversat contract din portofoliul UTI este cel privind securizarea Portului Constanţa. Acordarea acestuia, în 2004, a fost anchetată de procurori sub suspiciunea de corupţie, dar, pe atunci, justiţia încă nu ajunsese la gradul de independenţă care să-i poată permite măsuri precum reţinerea lui Tiberiu Urdăreanu.

Securizarea Portului Constanţa, de la 60 la 100 de milioane de euro, Ilegalităţile sesizate de Curtea de Conturi, ignorate

Contractul iniţal de 60 de milioane de euro a depăşit, potrivit unor surse din cadrul companiei UTI, 100 de milioane de euro, după cum dezvăluia „Replica” pe 14.09.2015 (vezi http://www.replicaonline.ro/ciudateniile-din-contractul-uti-100-de-milioane-de-euro-pentru-gardul-fantoma-din-portul-constanta-frontiera-estica-a-ue-239430/). Prejudiciul adus statului român (probat inclusiv de Curtea de Conturi) ar fi de 40 de milioane de euro, fără a mai lua în calcul aspectele de o gravitate excepţională, care ţin de securitatea naţională şi europeană, plin implementarea propriu-zisă a sistemului de securizare.

Tot în Constanţa, UTI asigură împotriva furturilor din conductele din port ale Oil Terminal SA, în urma unei investiţii de peste 2 milioane de lei, făcută de compania de stat petrolieră în 2013. De asemenea, UTI a fost tocmită de stat să presteze servicii de securitate la reţeaua Translectrica din Constanţa. În 2010 şi 2012, UTI a încasat de la CNADNR două tranşe în valoare totală de peste 16 milioane de euro pentru celebra rovienită electronică. Rezultatul: un dezastru naţional, cu zeci sau chiar sute de mii de şoferi afectaţi şi mii de procese care au blcat pur şi simplu instanţele din România, din cauza erorilor şi neajunsurilor sistemului instalat de UTI.

Aceeaşi UTI a realizat sistemul SEAP, de monitorizare a achiziţiilor publice, o investiţie publică de 10 milioane de euro incompletă, care a dat numeroase rateuri până acum. Echipamentele pentru metrou- 8 milioane euro, securizarea aeroportului „Henry Coandă”- 30 milioane de euro, supravegherea video RATB- 12 milioane de euro, gestionarea traficului rutier din Bucureşti- 2 milioane euro, sistemul de securitate la Palatul Parlamentul- valoare necunoscută, contracte la secret cu SRI, SPP, zeci de mall-uri şi hypermarket-uri din ţară etc. Numai din datele publice, reiese că UTI a primit într-un singur an, în 2014, contracte cu statul în valoare de peste 65 milioane de euro.

Cristian ANTON