Paznicul de la Cazino şi-a tras taxă de vizitare pentru propriul buzunar

În timp ce clădirea stă să cadă,

Meseria de jurnalist presupune, în teorie, obiectivismul dus, de multe ori, la limita extremă, care pune piedici propriilor principii. Totuşi, există momente când sentimente precum revolta, repulsia, indignarea nu pot fi stăpânite. Perla litoralului în vremurile sale de glorie, Cazinoul a devenit astăzi fanionul delăsării.

O vacanţă pe litoral presupune o plimbare pe faleza constănţeană şi, inevitabil, pe la Cazino: o ruină, însă constănţenii s-au obişnuit cu asta. Dar, ce ne facem cu străinii? Cazinoul nu poate fi vizitat nici în grup, nici individual. Doar că noi am avut norocul să ajungem la clădire exact când erau organizate vizite "neoficiale", cu sprijinul benevol al agentului de pază, pe principiul "o atenţie, un biscuite". Asta se aplică acum la Cazino. Cu 4-5 lei, poţi vizita toată clădirea, fără ghid, fără nimic (inclusiv fără cască de protecţie în caz că se dărâmă ceva peste tine - n.r.), ne asigură domnul agent, angajat să păzească ce a mai rămas din Cazino. Sigur, scorurile sunt mai mari în cazul străinilor. De altfel, un non-adept al bacşişului poate călca strâmb, pentru că agentul vine, binevoitor, să returneze suma, citindu-i-se pe faţă: "Hai, frate, dar eşti chiar nesimţit!". Norocul ni s-a dublat, când am constatat că noi eram singurii români de pe acolo. Un francez şi vreo şase cetăţeni germani radiau de fericire că puteau imortaliza decăderea românească, pe viu, la ea acasă! Pentru ca tabloul să fie complet, la plecarea noastră, cu "surle şi trâmbiţe" şi-a făcut apariţia coloana turiştilor de pe nava de croazieră MSC Musica - proaspăt acostată în Portul Constanţa.

O vizită la Cazino, inspiraţie cinematografică

Adepţii filmelor horror n-au văzut nimic. Pelicula "Fantoma de la operă" a avut cea mai proastă inspiraţie, la fel ca şi toate celelalte din domeniu, pentru că decorul perfect putea fi oferit doar de Cazino. De altfel, singurul lucru mai de Doamne-Ajută din clădire este ghereta paznicului, de la intrare. Doar pe acolo se mai dă cu mopul, se mai ascultă la radio şi se mai schimbă păreri. În interiorul clădirii însă putem "admira" impresionantele candelabre de odinionară, devenite "cazare" pentru porumbei, geamuri sparte, găuri în pereţi, acoperite pe alocuri cu carton. Coloniile de porumbei sunt stăpânii de drept, de acum, ai clădirii. În ultimii ani, Cazinoul a fost minge de ping-pong. Pasată de la o autoritate la alta, nu există nici intenţie de reabilitare, darămite de un termen precis. Parteneriatul public-privat, anunţat de autorităţi, mai are de aşteptat. Până găsesc constănţenii o găleată cu var, Cazinoul are mari şanse să se transforme într-un morman de nisip. La finele lunii august 2013, Radu Mazăre a fost întrebat de o membră a Partidului Social Democrat, la dezbaterie Şcolii Politice a Femeilor, organizate la Pavilionul Expoziţional din Constanţa, când va fi pus în valoare Cazinoul. Răspunsul lui Mazăre, cu subiect şi predicat: "Nu renovăm Cazinoul. Nu avem fonduri".

Marius-Florian VASILE