Adrian Năstase

,,După o analiză «aprofundată», atent cântărită și probabil însoțită de multe momente de reflecție strategică, președintele Nicușor Dan a decis că România va merge la prima reuniune a Consiliului Păcii de la Washington. Nu ca participant. Nu ca inițiator. Nu ca actor relevant. Ci… ca observator. Un rol perfect potrivit pentru o țară care pare că și-a transformat ezitarea în doctrină de politică externă. România nu mai ia poziții – observă. Nu mai conduce inițiative – asistă. Nu mai deranjează pe nimeni – încearcă să împace pe toată lumea, reușind performanța rară de a-i irita pe toți. Suntem observatori la viața internațională, observatori la ce se întâmplă în propria țară și, din ce în ce mai des, observatori în propriile noastre vieți. Așteptăm mereu ca alții să ne spună ce trebuie făcut, apoi ne mirăm că nu contăm. Iar când lucrurile merg prost, vinovații sunt mereu alții: serviciile, rușii, „sistemul”, lumea ocultă. Noi? Noi doar… observăm.“