Analiză dură a presei internaționale: Trump amenință NATO cu retragerea trupelor, dar investește masiv în baza militară Mihail Kogălniceanu

Baza aeriană Mihail Kogălniceanu din România a fost construită pentru a-i face pe americani să se simtă ca acasă. Străzile sale poartă nume precum Alabama, Ohio, Alaska și George Washington. Baza găzduiește trupe americane încă din 1999 și a sprijinit războaiele purtate de SUA în Irak și Afganistan – se arată într-un amplu reportaj publicat de Reuters, una dintre cele mai prestigioase agenții de presă din lume.

Donald Trump

Anul trecut, aproximativ jumătate din cei circa 2.000 de militari americani aflați în România – majoritatea locuind în incinta bazei – au plecat, pe măsură ce administrația Trump a început o restructurare radicală a prezenței militare americane în Europa.

În România, țară membră NATO care se învecinează cu Ucraina, aceste plecări au provocat îngrijorare: baza MK – așa cum este cunoscută – se află pe flancul estic al Alianței, într-o perioadă în care drone rusești au pătruns în repetate rânduri în spațiul aerian al NATO.

Baza militară Mihail Kogălniceanu

Însă, când agenția Reuters a vizitat baza MK în luna iulie, realitatea de la fața locului oferea o perspectivă mai nuanțată asupra eforturilor președintelui american Donald Trump de a remodela NATO. Acolo erau staționate nouă avioane americane de realimentare în zbor KC-135 Stratotanker, desfășurate pentru a alimenta avioanele de vânătoare și bombardierele americane în contextul conflictului cu Iranul. Echipajele și personalul de suport al acestor aeronave compensaseră parțial plecările anterioare de trupe, demonstrând că Washingtonul continuă să se bazeze în mare măsură pe bazele din Europa. Chiar și după mai bine de două luni, avioanele Stratotanker se aflau tot acolo.

Trump continuă să investească în Constanța

Acest paradox se află în centrul conflictului dintre Trump și Alianța formată din 32 de state. El a amenințat cu reducerea efectivelor militare, a criticat vehement aliații pentru nivelul cheltuielilor de apărare și a condamnat guvernele europene pentru refuzul de a susține necondiționat războiul americano-israelian împotriva Iranului. Cu toate acestea, o analiză Reuters a operațiunilor militare americane din Europa a relevat faptul că administrația Trump continuă să investească în facilități militare NATO strategice și se bazează pe acestea pentru a-și proiecta puterea în Europa, Orientul Mijlociu și dincolo de aceste regiuni.

Donald Trump

Pentru a evalua impactul campaniei de presiune exercitate de Trump asupra NATO, Reuters a intervievat peste 50 de oficiali occidentali (actuali și foști), ofițeri militari, diplomați și experți în apărare, inclusiv oficiali de rang înalt din administrația Trump, consilieri parlamentari și foști ambasadori ai SUA la NATO. De asemenea, jurnaliștii Reuters au vizitat baze utilizate de NATO în România și Estonia și au urmărit exerciții militare NATO desfășurate în largul coastelor statului Carolina de Nord.

Investigația a scos la iveală o alianță supusă unor tensiuni majore, dar care nu s-a destrămat încă. Nouă actuali și foști oficiali americani au declarat pentru Reuters că republicanii și democrații din Congres, alături de puternici contractori americani din domeniul apărării care au clienți importanți în Europa, dispun de influența politică necesară pentru a bloca o eventuală retragere a SUA din NATO – o măsură cu care Trump a amenințat în repetate rânduri.

Cu toate acestea, atacurile lui Trump subminează alianța veche de 77 de ani în moduri pe care strategii europeni și americani deopotrivă le consideră greu de reversat. Europa pune tot mai mult la îndoială fiabilitatea Americii ca partener de securitate – după cum a constatat Reuters –, iar aceste dubii influențează acum cheltuielile pentru apărare, achizițiile de armament și planificarea securității pe termen lung la nivelul întregului continent.

”Presiunea exercitată asupra Europei a dat rezultate”

Multe dintre persoanele intervievate au descris o erodare a încrederii transatlantice care a slăbit principalul mecanism de descurajare al NATO: Articolul 5, angajamentul conform căruia un atac armat asupra unui membru va fi considerat un atac asupra tuturor. O alianță NATO slăbită, condusă de o Americă lipsită de fiabilitate, ar putea avea consecințe catastrofale pentru securitatea Europei, într-un moment în care regiunea se confruntă cu o Rusie agresivă și fățiș expansionistă la granițele sale estice.

În timp ce cheltuielile militare cresc vertiginos în cadrul NATO, cel puțin opt state membre – inclusiv Canada, Polonia, Danemarca și Spania – încep să-și reducă dependența de armamentul, tehnologia și companiile de apărare din SUA, potrivit unei analize Reuters. Acest lucru sugerează că demersul lui Trump de a obliga Europa să aloce mai multe fonduri pentru apărare ar putea avea, în cele din urmă, un efect contrar, determinând unii aliați să-și diminueze dependența de furnizorii americani din domeniul apărării și de tehnologia militară a SUA.

„Presiunea exercitată asupra Europei a dat rezultate, dar a creat o incertitudine reală”, a declarat J.C. Lintzenich, un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații militare americane, care a părăsit administrația în februarie, după ce a oferit consultanță unor lideri de top de la Pentagon, directorului serviciilor naționale de informații și unor factori de decizie din Congres. „Europa cheltuiește mai mult, tratează apărarea cu mai multă seriozitate și își asumă o responsabilitate sporită – acesta este un succes real. Însă există și o îngrijorare legitimă în Europa că Statele Unite i-ar putea abandona.”

„Președintele Trump a făcut mai multe pentru NATO decât oricine altcineva”, a declarat Olivia Wales, purtător de cuvânt al Casei Albe. „El va promova întotdeauna, fără rețineri, interesele Americii.” Deși Trump și-a atribuit meritul pentru creșterea cheltuielilor europene pentru apărare, acest fenomen a fost alimentat și de invazia rusă la scară largă în Ucraina, declanșată în 2022, conflict care a distrus orașe, a ucis sute de mii de oameni și a determinat milioane de persoane să se refugieze în întreaga Europă.

Matthew Whitaker

„Într-o alianță puternică, aliații se trag reciproc la răspundere”, a declarat pentru Reuters Matthew Whitaker, ambasadorul SUA la NATO. Într-un comunicat, NATO a făcut referire la declarațiile recente ale secretarului general Mark Rutte, care l-a lăudat pe Trump pentru contribuția sa la creșterea cheltuielilor pentru apărare în cadrul alianței.

”Unele țări nu vor trece testul”

Totuși, capacitatea lui Trump de a remodela NATO s-a lovit de obstacole semnificative. Înainte de a pleca la o reuniune ministerială NATO desfășurată la Bruxelles în luna iunie, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, intenționa să anunțe o reducere cu aproximativ 25.000 a numărului de militari americani staționați în Europa, potrivit a doi oficiali americani. Reducerile propuse – a căror amploare nu fusese dezvăluită anterior – ar fi coborât efectivele americane din Europa sub pragul minim de 76.000 de militari impus de Congres și consfințit prin lege anul trecut.

În schimb, Hegseth s-a lovit de rezistență chiar în cadrul administrației Trump și a sosit la sediul NATO din Bruxelles – o clădire cu forme curbe, din oțel și sticlă – purtând un avertisment pentru miniștrii apărării din țările aliate. Pentagonul urma să efectueze o evaluare, pe o perioadă de șase luni, a dispozitivului militar american în Europa, analizând cu o atenție sporită țările care răspund cu „nu”, „poate” sau „mai așteptăm și vedem” atunci când Washingtonul solicită sprijin. „Va fi o evaluare serioasă”, a declarat Hegseth. „Unele țări nu vor trece testul.”

Drapel NATO

Pentagonul a păstrat discreția cu privire la această evaluare, însă în luna august a pregătit un document conținând 57 de întrebări adresate aliaților, menite să măsoare angajamentul acestora – militar, financiar și ideologic – față de SUA; informația reiese dintr-o copie a documentului consultată de agenția Reuters. O întrebare, de exemplu, viza dacă o țară și-a exprimat „sprijinul public față de prioritățile politicii externe a SUA”.

Evaluarea a scos la iveală divergențe la Washington cu privire la măsura în care SUA își pot reduce rolul în Europa fără a-și diminua propria capacitate de proiecție a forței militare. Cinci consilieri parlamentari de rang înalt – atât republicani, cât și democrați – au declarat pentru Reuters că există o neîncredere tot mai mare, la nivelul ambelor partide, față de modul în care Hegseth gestionează relația cu NATO. Unul dintre consilieri a precizat că senatorii republicani și democrați sunt îngrijorați de posibilitatea ca Pentagonul să anunțe „o măsură care s-ar putea dovedi nefavorabilă pentru NATO sau chiar pentru securitatea națională a SUA”.

Potrivit a trei persoane familiarizate cu situația, un posibil rezultat al reevaluării efectivelor militare este propunerea lui Hegseth de a aplica reducerea pe care intenționa să o anunțe încă din luna iunie: o diminuare a numărului de militari cu 25.000.

Ofensiva lui Trump împotriva sistemului global de justiție

Casa Albă a declarat că această analiză, cu o durată de șase luni, va „asigura un impuls ireversibil către o apărare a Europei condusă de europeni”. Pentagonul și Hegseth nu au răspuns solicitărilor scrise de a comenta subiectul. Totuși, un oficial de rang înalt din cadrul Pentagonului a declarat pentru Reuters: „Este o analiză serioasă, concepută să fie riguroasă, bazată pe consultări și pe date empirice”.

Statele Unite mențin în Europa un efectiv de peste 81.000 de militari, cifră care variază pe măsură ce trupele sunt rotite în cadrul misiunilor de desfășurare și al exercițiilor militare, conform auditurilor guvernamentale și mărturiilor din Congres consultate de Reuters.

În cei patru ani anteriori preluării mandatului de către Trump în 2017, SUA au avut în Europa o medie de aproximativ 65.000 de militari și personal auxiliar. Această cifră a crescut la 74.000 în timpul primului său mandat, apoi a urcat brusc la 105.000 sub administrația fostului președinte Joe Biden, în urma invaziei ruse la scară largă în Ucraina, din 2022. Până la revenirea lui Trump în funcție, în 2025, numărul revenise la nivelurile actuale.

Donald Trump

Disputa privind NATO face parte din demersul mai amplu al lui Trump de a răsturna ordinea internațională pe care SUA au contribuit la construirea ei după cel de-al Doilea Război Mondial. Administrația sa contestă instituții, alianțe și norme consacrate, promovând o abordare de tip tranzacțional, bazată pe principiul „America First” (America pe primul loc), care privilegiază supremația SUA în detrimentul tratatelor și al cooperării multilaterale. Relatări anterioare ale agenției Reuters au detaliat ofensiva lui Trump împotriva sistemului global de justiție — prin sancțiuni americane severe impuse Curții Penale Internaționale — precum și destabilizarea diplomației americane, concretizată prin slăbirea ambasadelor SUA și prin amenințări la adresa atât a aliaților, cât și a adversarilor.

Majoritatea aliaților au dat curs solicitărilor lui Trump privind creșterea cheltuielilor pentru apărare, transformând summitul NATO de la Ankara din luna iulie – care se anunța exploziv – în ceea ce Trump a numit o reuniune „de mare succes”.

Totuși, evaluarea de șase luni a Pentagonului rămâne principala incertitudine care planează asupra Alianței. Unii oficiali europeni consideră că liderii militari ai NATO pot gestiona o eventuală reducere a prezenței americane fără a expune vulnerabilitățile continentului. Alții se tem că acest proces ar putea declanșa o competiție pentru a intra în grațiile Washingtonului. În România și Polonia, oficialii au declarat pentru Reuters că au făcut demersuri discrete, dar intense, pentru a menține trupele americane pe teritoriul lor.

Soldații americani din România, ”un scut uman”

„De ce își doresc toate aceste țări soldați americani pe teritoriul lor?”, a întrebat George Scutaru, expert român în domeniul apărării și director al New Strategy Center, un think-tank din București. „Pentru că reprezintă cel mai bun factor de descurajare – un scut uman.”

Situația legată de Iran subliniază cât de dependent rămâne Washingtonul de poziția geografică a Europei, chiar și atunci când relațiile cu aliații sunt tensionate.

La sfârșitul lunii martie, Italia a refuzat să permită aterizarea unor aeronave militare americane la baza aeriană Sigonella din Sicilia, înainte ca acestea să plece spre Orientul Mijlociu, a relatat Reuters. Totuși, până la sfârșitul lunii iunie, peste 500 de aeronave militare americane tranzitaseră bazele italiene – dintre care 343 prin Sigonella și 211 prin Aviano, în nordul țării –, multe dintre ele transportând muniție, potrivit unui al treilea oficial american.

Cu toate acestea, Trump a criticat-o pe premierul Italiei, Giorgia Meloni, într-o postare pe rețelele de socializare din 20 iunie, afirmând că „nici măcar nu ne-a lăsat să folosim pistele de aterizare sau de decolare din Italia, ceea ce a reprezentat un mare inconvenient logistic”. Guvernul italian nu a răspuns unei solicitări de a comenta situația.

Giorgia Meloni

Începând din 1949, NATO a constituit un pilon fundamental al puterii americane, permițând SUA să staționeze forțe în întreaga Europă, să descurajeze adversarii, să își proiecteze forța militară și să consolideze un bloc de aliați democratici. În schimb, Europa a beneficiat de protecția celei mai puternice armate din lume, fapt ce a contribuit la menținerea unei epoci de pace și prosperitate fără egal în istoria sa modernă.

SUA au investit peste 100 de milioane de dolari la Kogălniceanu

Timp de generații, acest acord tacit s-a bucurat de o susținere largă, dincolo de liniile partizane, la Washington. Dar nu și din partea lui Trump. Poziția sa – aceea că alte țări profită de protecția oferită de SUA fără a contribui echitabil – a rămas remarcabil de constantă de-a lungul a patru decenii de viață publică.

„Multă lume s-a săturat să vadă cum alte țări profită de pe urma Statelor Unite”, a declarat el într-un interviu acordat CNN în 1987. Aliații trebuiau să plătească sau să „plece”, spunea Trump în timpul campaniei sale prezidențiale din 2016. „Iar dacă asta duce la destrămarea NATO, atunci NATO se va destrăma.” În primul său mandat, Trump a cerut aliaților să majoreze cheltuielile pentru apărare de la 2% la 4% din produsul intern brut. Chiar înainte de a reveni în funcție în 2025, el a insistat pentru un prag de 5%.

„Dacă nu plătesc, nu îi voi apăra”, le-a spus el jurnaliștilor în martie 2025.

Aliații europeni și Canada au alocat 2,3% din PIB-ul lor cumulat pentru apărare în 2025, potrivit NATO. Toți aceștia, cu excepția Spaniei, au convenit să aloce 5% pentru apărare și pentru investiții mai ample legate de securitate până în 2035.

Kay Bailey Hutchison, fostă senatoare republicană care a ocupat funcția de ambasador al SUA la NATO în timpul primului mandat al lui Trump, a afirmat că acesta pare să creadă că SUA au mai mult de câștigat din relațiile sale cu liderii unor puteri rivale, precum Rusia și China, decât din alianțe precum NATO. „Mi-am dorit întotdeauna ca președintele să înțeleagă că, dacă adversarul nostru pe termen lung este China, avem nevoie de aliați”, a spus ea.

În ciuda acestor atacuri la adresa NATO, Trump a continuat să finanțeze proiecte majore de infrastructură la bazele militare europene pe parcursul celui de-al doilea mandat al său. În cazul Spaniei – țară pe care Trump a criticat-o dur la summitul de la Ankara, numind-o „un partener groaznic în NATO” și „o cauză pierdută” – Washingtonul nu a dat niciun semn că intenționează să se retragă de la baza navală Rota sau de la baza aeriană Morón.

Doar în lunile mai și iunie, SUA au anunțat consolidarea facilităților pentru aeronave și atribuirea unor contracte de construcție în valoare de 400 de milioane de dolari unor companii spaniole la baza Morón, pentru întreținerea și modernizarea acesteia în următorul deceniu.

Bazele de la Rota și Morón sunt greu de înlocuit. Ele oferă acces către Atlantic și Marea Mediterană și extind capacitatea militară a SUA în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În cadrul unei conferințe de presă susținute la summitul de la Ankara, premierul spaniol Pedro Sánchez a declarat că desfășurarea forțelor americane în Europa reprezintă o „decizie suverană” a SUA și că relațiile militare ale Spaniei cu acestea sunt „excelente”.

În România, SUA au investit peste 100 de milioane de dolari în extinderea în curs a bazei aeriene „Mihail Kogălniceanu”, concomitent cu un proiect în valoare de aproximativ 2,7 miliarde de dolari finanțat de România; acesta vizează transformarea bazei, până în 2040, în cea mai mare bază aeriană NATO din Europa, cu o capacitate de până la 20.000 de militari și membri ai personalului.

„Este clar că Rusia testează capacitățile de apărare ale României și reacția NATO”

În luna martie, Trump l-a criticat dur pe Keir Starmer – pe atunci lider al opoziției britanice – din cauza sprijinului limitat acordat de Marea Britanie loviturilor americane împotriva Iranului. Cu toate acestea, SUA investesc peste 4,2 miliarde de dolari în proiecte actuale și viitoare la șapte baze aeriene din Marea Britanie, conform unei prezentări din luna martie a unei unități a Forțelor Aeriene ale SUA responsabilă cu gestionarea infrastructurii bazelor. Bombardiere americane au executat misiuni împotriva unor ținte iraniene pornind de la cel puțin una dintre aceste baze britanice, subliniind astfel importanța strategică a Europei pentru operațiunile militare americane care depășesc cu mult granițele continentului.

Totuși, cel puțin o duzină de oficiali actuali și foști oficiali din Europa, SUA și Canada au avertizat că Trump nu trebuie să se retragă oficial din NATO pentru a slăbi alianța. Simplul său discurs anti-NATOar putea transmite liderului rus Vladimir Putin semnalul că Occidentul este divizat și mai vulnerabil decât pare.

Vladimir Putin

Acești oficiali și-au exprimat temerea că Putin testează această ipoteză printr-un val de acte de sabotaj pe întreg continentul, incidente pe care țările europene le atribuie Rusiei. Printre acestea se numără, doar în luna august, o tentativă de atac cu dronă asupra unui aeroport din Germania și un incendiu la o fabrică de drone din Polonia.

În luna iulie, la doar două zile după ce agenția Reuters a vizitat baza aeriană română MK, NATO a dispus decolarea de urgență a unor avioane de vânătoare românești pentru a intercepta o dronă rusească ce pătrunsese în spațiul aerian al României. Aceasta a fost doborâtă de un avion românesc F-16 care opera de la o altă bază. În zilele următoare au mai fost doborâte două drone, despre care se crede, de asemenea, că erau rusești. Ulterior, spre sfârșitul lunii iulie, o rachetă de croazieră rusească a căzut în Polonia, un alt aliat NATO din prima linie.

Întrebat despre incidentele din Germania, Polonia și România, ambasadorul Rusiei în Belgia, Denis Gonchar, a negat orice implicare a Rusiei și le-a calificat drept „provocări murdare” din partea Ucrainei și a altor părți care doreau să „atragă NATO și Uniunea Europeană într-un conflict direct cu Rusia”.

Oficialii europeni pun însă aceste incursiuni, tot mai sfidătoare, pe seama Moscovei și afirmă că ele fac parte dintr-o campanie menită să submineze sprijinul pentru Ucraina și să pună la încercare unitatea NATO. Marius Lazurca, consilier pentru securitate națională al președintelui român Nicușor Dan, a declarat pentru Reuters că o dronă doborâtă deasupra României la 16 august a fost interceptată de un pilot spaniol aflat la manșa unui avion de vânătoare de fabricație americană, demonstrând astfel solidaritatea în cadrul NATO.

„Este clar că Rusia testează capacitățile de apărare ale României și reacția NATO”, a spus Scutaru, expert român în probleme de apărare.

Ceea ce este mai puțin clar pentru mulți aliați este ce anume așteaptă Washingtonul de la ei.

Polonia și Germania și-au sporit cheltuielile pentru apărare, dar se confruntă în continuare cu posibilitatea unei reduceri a efectivelor militare americane. Danemarca alocă apărării o pondere mai mare din PIB decât SUA, rămânând totodată ținta amenințărilor lui Trump privind preluarea Groenlandei. Un purtător de cuvânt al Ministerului Federal de Externe al Germaniei a declarat că SUA vor continua să joace un „rol vital” pe măsură ce Europa își asumă o responsabilitate mai mare pentru propria apărare. Ministerul danez al Apărării nu a răspuns unei solicitări de a comenta situația.

„Noi le vom fabrica, iar ei vor plăti pentru ele”

Situația este complicată și de faptul că oficiali ai Pentagonului au analizat posibilitatea de a-i penaliza pe aliații pe care Trump îi considera neloiali. Într-un e-mail intern, despre care Reuters a relatat anterior, Elbridge Colby – subsecretar al Apărării pentru politici – a discutat despre suspendarea Spaniei din NATO, după ce Madridul a refuzat să susțină lovituri împotriva Iranului, deși Alianța nu dispune de un mecanism pentru suspendarea unui membru. Aliații au sosit la summitul de la Ankara pregătiți pentru o confruntare, doar pentru a-l auzi pe Trump trecând de la atacuri la adresa Spaniei la laude privind „dragostea imensă” pe care a simțit-o în cadrul NATO.

În întregul spațiu NATO, guvernele nu așteaptă clarificări din partea Washingtonului. Ele se reînarmează într-un ritm nemaiîntâlnit de decenii și, în unele cazuri, caută alternative la tehnologia militară americană.

Amenințările lui Trump la adresa NATO, coroborate cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei, au alimentat creșterea cheltuielilor europene pentru apărare. NATO a anunțat că statele sale membre din Europa și Canada și-au majorat cheltuielile cumulate pentru apărare cu 20% în 2025, comparativ cu anul precedent.

Trump a anticipat câștiguri substanțiale pentru contractorii americani din domeniul apărării. „Noi le vom fabrica, iar ei vor plăti pentru ele”, a declarat el în cadrul unei întâlniri la Casa Albă cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, în iulie 2025. „Vom câștiga sume uriașe.” Un an mai târziu, la summitul NATO de la Ankara, Trump s-a lăudat că aliații și-au sporit cheltuielile pentru apărare cu 150 de miliarde de dolari în 2025, adăugând că „toți își doresc echipamente fabricate în SUA”.

Cu toate acestea, agenția Reuters a identificat cel puțin opt dintre cele 32 de state membre NATO – Canada, Polonia, Danemarca, Spania, Norvegia, Turcia, Franța și Germania – care analizează modalități de a-și reduce dependența de armamentul, tehnologia și companiile americane din sectorul apărării, pe fondul îndoielilor tot mai mari privind durabilitatea sprijinului oferit de SUA.

Canada și Polonia cumpără din ce în ce mai mult armament din afara SUA

Astfel de îndoieli nu sunt surprinzătoare, a afirmat Wendy Gilmour, fost secretar general adjunct pentru investiții în apărare în cadrul NATO. Mulți oameni au considerat prima alegere a lui Trump drept o „întâmplare” și au presupus că SUA vor rămâne un aliat de încredere, a explicat ea. „A doua alegere pare mai deliberată și dă impresia că SUA nu mai sunt acea democrație excepțională pe care o credeam cu toții.”

Deși Europa rămâne în imposibilitatea de a înlocui anumite tehnologii militare americane avansate, țări precum Canada și Polonia achiziționează tot mai multe echipamente care nu provin din SUA – de la sisteme radar până la avioane cu reacție – în încercarea de a reduce dependența, existentă de decenii, față de companiile americane din industria de apărare.

Această situație a stârnit îngrijorare la Pentagon. Într-o postare pe rețelele de socializare din luna iulie, Colby, principalul consilier pe probleme de politică al Pentagonului, a susținut că aliații ar trebui să colaboreze cu baza industrială de apărare a SUA, „în loc să încerce în zadar să o replice sau să o înlocuiască”.

Elbridge Colby

Canada, aflată în plin război comercial cu Trump, oferă un exemplu al tensiunilor care apar în cadrul alianței. Trei oficiali guvernamentali canadieni de rang înalt, care și-au încheiat recent mandatele, au declarat pentru Reuters că au primit mesaje contradictorii din partea Pentagonului cu privire la eforturile Canadei de a-și diversifica achizițiile în domeniul apărării. În iunie, Canada a ales un sistem radar pentru regiunile arctice fabricat în Australia, în valoare de 1,7 miliarde de dolari, preferându-l în detrimentul unei oferte concurente din SUA. Un fost oficial canadian de rang înalt, implicat direct în luarea deciziei, a afirmat că Pentagonul a susținut această alegere deoarece firma australiană a promis livrarea sistemului cu câțiva ani mai devreme decât rivalul său american.

Totuși, oficialii Pentagonului și-au exprimat îngrijorarea față de decizia recentă a Canadei de a achiziționa avioane radar de avertizare timpurie din Suedia, în loc de SUA, și de a lua în considerare cumpărarea unor avioane de vânătoare suedeze Gripen, în detrimentul unor avioane americane F-35 suplimentare. Astfel de acțiuni l-au determinat pe un oficial al Pentagonului să pună la îndoială statutul Canadei de „partener credibil” în apărarea reciprocă a Americii de Nord, după cum a relatat anterior Reuters.

Într-un comunicat, Ministerul Apărării din Canada a precizat că nu a decis încă dacă va achiziționa mai multe avioane F-35 – dincolo de primul lot a cărui livrare este programată pentru acest an – sau dacă va opta pentru o alternativă. „Evaluarea programului F-35 este în curs de desfășurare, în timp ce se lucrează pentru a asigura beneficii economice maxime pentru companiile și lucrătorii canadieni”, a transmis ministerul.

”Asistăm la o schimbare fundamentală de abordare în Europa”

Eforturile de a elimina dependența de armamentul american ar putea avea repercusiuni semnificative, a declarat Gijs Tuinman, care a ocupat funcția de ministru olandez responsabil cu achizițiile de armament și personal până în luna februarie. El și-a exprimat opinia că sentimentele anti-Trump din Europa ar putea, în cele din urmă, să determine unele guverne să reconsidere participarea la programe americane majore de apărare – o schimbare care, potrivit experților, ar putea costa companiile americane miliarde de dolari. „Riscul este uriaș. De fapt, suntem în pragul producerii acestui lucru”, a declarat Tuinman într-un interviu.

Lockheed Martin, producătorul avionului F-35, a declarat pentru Reuters că înregistrează o „cerere puternică din partea statelor membre NATO” pentru acest avion de vânătoare și pentru alte produse. Polonia și Finlanda vor primi primele avioane F-35 în acest an, urmând ca și Canada și Germania să intre în posesia acestora, potrivit unui document bugetar al Pentagonului.

Gonchar, ambasadorul Rusiei în Belgia, a afirmat că amenințarea rusă este exagerată pentru a-i încuraja pe europeni să continue să achiziționeze echipamente militare americane costisitoare.

Desprinderea Europei de decenii de integrare militară cu SUA nu se poate realiza rapid. Dezvoltarea capacităților de producție necesită ani de zile. Iar pentru majoritatea noilor tipuri de armament, procesul de dezvoltare durează și mai mult. Cu toate acestea, numeroși oficiali europeni, americani și canadieni au declarat pentru Reuters că percep dependența de tehnologia, lanțurile de aprovizionare și conducerea politică ale SUA drept un risc strategic pentru Europa.

„Nu cred că un lider european responsabil își poate pune viitoarea securitate a țării în întregime în mâinile Statelor Unite – ceea ce, desigur, țările europene au făcut încă de la sfârșitul Războiului Rece”, a afirmat Chris Chivvis, oficialul american de rang înalt din cadrul serviciilor de informații responsabil pentru Europa în timpul primului mandat al lui Trump. „Așadar, asistăm la o schimbare fundamentală de abordare în Europa.”

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a surprins această nouă stare de spirit în discursul său anual privind „Starea Uniunii”, susținut miercuri.

Ursula von der Leyen

Într-un discurs de 70 de minute în care nu a menționat nici măcar o dată SUA, șefa executivului UE a avertizat cu privire la o „fractură în sistemul internațional bazat pe reguli” și a declarat că Europa „trebuie să își regândească urgent parteneriatele”. Ulterior, ea a invitat Canada să devină primul „membru asociat” al UE, semnalând o cooperare mai strânsă în domeniul apărării, al comerțului și în alte chestiuni. După discurs, premierul canadian Mark Carney – prezent la sesiunea Parlamentului European de la Strasbourg – a fost ovaționat în picioare.