Antonescu: Meciul pentru viitorul Guvern se joacă între niște grupuri din Serviciile Secrete. Niciodată n-au fost așa împărțite. Video

Fostul președinte al PNL Crin Antonescu a declarat, în cadrul unui interviu exclusiv pentru Replica de Constanța, că acceptarea în funcția de premier a lui Eugen Tomac, liderul unui partid care a luat 1% în alegeri, este un eșec al actualei clase politice. El a mai spus că președintele României, Nicușor Dan, a prelungit nejustificat această criză politică, și i-a dat ca exemplu pe Traian Băsescu și Klaus Iohannis, care au avut situații similare pe care le-au rezolvat în doar câteva zile. De asemenea, Antonescu a subliniat că Ilie Bolojan a adoptat modelul politic al lui Traian Băsescu, în sensul tăierilor bugetare, nu al unei reforme reale, adăugând că, în cele 10 luni de mandat, Bolojan nu a făcut nicio reformă concretă. În ceea ce privește revenirea în prim-plan a lui Traian Băsescu și a Laurei Codruța Kövesi, fostul lider liberal a avertizat că aceasta poate fi nocivă, având în vedere trecutul lor. În ceea ce privește viitorul Guvern, Antonescu spune că asistăm la o bătălie a structurilor din servicii și este greu de spus cine va câștiga.

Robert Nenciu, Crin Antonescu

Eugen Tomac premier, eșecul partidelor politice din Parlament

Crin Antonescu consideră că Eugen Tomac și-a urmat parcursul politic în care a performat atât cât a putut. Totuși, Antonescu spune că partidele politice vor avea o problemă, dacă Tomac va trece de votul Parlamentului.

„Acesta a fost rolul omului, dacă este să spunem într-adevăr multe cuvinte bune despre el. Dar despre Eugen Tomac nu am de spus decât atât: nu exclud deloc această variantă. Adică, de ce nu am avea noi gânditori în sensul acesta? Pentru că este vorba despre Tomac. Asta mi-a dat de gândit.

Am o mare problemă, totuși, cu fundamentele democratice ale politicii românești. În momentul acela – să presupunem că Tomac trece și intră în Parlament, da? – noi am avea ca președinte pe domnul Nicușor Dan, legitim, democratic, dar care vine însă cu povestea acestor alegeri.

Dacă în timp de un an de zile s-ar fi prezentat acel raport despre un președinte, despre care și alții au vorbit... în sensul acesta, avem o problemă și acolo. Există o legitimitate, dar știm bine că avem de-a face cu un partid care nu a luat nici măcar 1% la alegeri. Adică ceva ce nu mai întâlnești în nicio altă țară din lume! Și am avea două mari grupuri care, s-ar putea spune, ar demisiona sau ar arunca la gunoi votul cetățenilor.

Cetățenii te votează ca partid din dorința de a guverna. Se trage linie și... nu știu ce se întâmplă timp de doi ani. Îl avem, pe de o parte, pe „megastarul” Bolojan, care este un pilon al politicii românești, împărțită pe două grupuri.

Dar, ca partid, îți asumi niște obligații pentru următorii doi ani, iar pe culmea ironiei, unii l-au dat jos pe Bolojan, considerându-l o opțiune rea din punctul lor de vedere. L-au adus în schimb pe Tomac, dorind ca el să își asume, prin bunăvoința unui partid sau a altcuiva, conducerea acestei țări.

Ceea ce este de neacceptat pentru un partid care a votat pe locul întâi la alegeri, în funcție de această situație. Cu Nicușor președinte, am adus de la sine un raport care s-a înțeles după 10 ani de vot.

Cu Tomac – având un partid aflat sub 1%, asumat doar de Dumnezeu, fie vorba între noi – premier al României, și cu cele două mari grupuri ale partidului principal practic retrase de la conducerea dorită de cetățeni, putem să constatăm un singur lucru: țara asta ori merge pe pilot automat, ori pur și simplu o apără Dumnezeu, așa cum a apărat-o timp de mii de ani ca să nu dispară. Asta este ceea ce cred eu că s-ar întâmpla dacă Tomac ar deveni prim-ministru“, a declarat Crin Antonescu.

Dacă PSD îl votează pe Tomac premier ar trebui să închidă prăvălia

„În mod evident, Ilie Bolojan a ales tabăra de propagandiști a lui Traian Băsescu – mă rog, toți câți se învârt în jurul lui – ca în propriul său guvern, pe locurile Partidului Național Liberal, să pună niște oameni care nu erau din partidul meu. În această zonă progresistă, cu „hashtag” de la Alina Gheorghiu sau Dragoș Pîslaru, să mă ierte Dumnezeu dacă într-o bună zi domnul Bolojan o să-și aducă aminte de istoria Partidului Național Liberal! Sau, mă rog, cum a fost președinte interimar, sau poate că o să mai fie președinte, să-i și decoreze: turnător de frunte, turnător patriot!

Cât despre doamna Kövesi, sigur, e dreptul domniei sale ca, după ce își termină mandatul, să facă în România orice dorește în limitele legii. Eu am spus însă că mi-aș dori ca un jurnalist să îl întrebe pe Bolojan, așa cum l-am întrebat și pe Nicușor Dan: cum evaluează domnia sa mandatele lui Kövesi în fruntea DNA-ului? Și sunt foarte curios de răspuns, deși pot să-l bănuiesc.

Astea sunt opțiunile domnului Bolojan astăzi. Într-acolo duce Partidul Național Liberal. Oamenii care decid în PNL sunt tentați, desigur, de toată vâltoarea aceasta care s-a creat și de speranța unui mare succes electoral, când o fi – peste 2 ani, peste 3 ani la președinție, peste 4 ani – și se duc într-acolo ca apa la vale, ca să nu fac alte comparații.

Asta este situația. Eu cred că sunt două personaje profund nocive, nu trebuie să mai adaug eu acest lucru. Faptul că domnului Băsescu i s-au dat înapoi și casa, și privilegiile, și onorurile, nu mă miră și, în fond, nici nu mai contează. Asta este o problemă a noastră, ca societate. Și vă aduc aminte, de exemplu, că se împlinesc 30 de ani de la moartea Seniorului Coposu. De exemplu.

Dar nu, la noi, oamenii din opțiunea aceasta cam asta gândesc: „Băi, e bun Bolojan, dar și mai bun era Băsescu, dacă se putea să mai vină o dată! Dar e bun și Bolojan... Nicușor nu mai e bun, că-i moale, că nu sare la beregata PSD-ului”. PSD-ul – pe care eu nu îl apăr deloc, fiindcă vedem cu toții în ce hal este, ca să spun așa – nu poate fi un proiect de țară.

Deci noi nu putem face – și spun asta de câțiva ani, iar pentru asta unii mă numesc „pesedist” – nu putem face un proiect de țară din lupta împotriva PSD-ului. Am luptat împotriva PSD-ului când era puternic: pe vremea lui Iliescu, pe vremea lui Năstase, pe vremea lui Ponta, pe vremea lui Dragnea. Dar PSD-ul de azi, „păpușelul” ăsta cu fundiță, chiar, pe cuvântul meu, nu mai este vreun urs care intră în gospodărie. De altfel, se și vede acum – eu doar așa pot să citesc situația: PSD-ul încearcă, împreună cumva cu Nicușor Dan, să găsească o soluție ca să nu mai fie Bolojan premier, pentru că el este adversarul lor acum, concurentul amândurora se pare. Dar, în același timp... de asta ajungem la chestiunea cu Tomac.

Păi, dacă PSD-ul, primul partid al României ca dimensiune numerică, îl votează pe Tomac prim-ministru în țara asta, eu sincer cred că ei nu ar mai trebui să aștepte rezultatul alegerilor, ci pur și simplu ar trebui să închidă prăvălia. Ar trebui să închidă, și în general partidele din România ar trebui să se desființeze. PNL-ul să stea acolo frumos cu Bolojan, să cutreiere țara în lung și în lat, să povestească ei despre reforme și stârpirea corupției, iar peste doi ani să vină să câștige. Iar PSD-ul... adică să lase țara să fie condusă... Nu o conduce Nicușor, o conduce Tomac! Dacă nu o conduc ei, o conduc alții? Cum? Nu se poate chiar așa!“, a spus Crin Antonescu.

Crin Antonescu

Peneliștii sunt de înțeles, că mănâncă și ei o pâine

Antonescu a mai spus că nu este posibil să se închidă ochii la tot ceea ce s-a făcut pe vremea Laurei Codruța Kovesi și să căscăm gura la Petrov cum ne dă lecții de țară.

„Deci, doamna Kövesi... e sigur că, atâta vreme cât după tot ce a făcut în perioada în care a condus DNA-ul nu a găsit o secundă puterea sau corectitudinea să spună: „Domnule, s-au întâmplat și niște aberații care sunt documentate, care sunt dovedite în justiția din România”... nu vorbim de comentariile lui Crin Antonescu. Eu nu am nimic personal cu doamna Kövesi, nu mi-a făcut dosar, nu m-a urmărit, n-am nimic de împărțit cu ea. Dar să închidem ochii la tot ce s-a întâmplat în anii ăia, să uităm și să stăm să căscăm gura acum la domnul Petrov cum ne dă iar lecții de țară? Asta este opțiunea unora, să fie sănătoși! Problema mea este că acești „unii”, în mare măsură, sunt strânși astăzi în jurul lui Bolojan, i-au sucit și acestuia mințile și, din păcate, din punctul meu de vedere, nu este nimic bun de așteptat, indiferent câte voturi ar lua.

Și asta le spun și colegilor mei din PNL. Îi înțeleg, mănâncă și ei o pâine, sărmanii, trebuie să facă politică, foarte bine. Pentru mine, politica a însemnat altceva. Eu am spus clar: mie poate să-mi dea cineva și 80% din voturi; dacă eu nu fac cu acel 80% ceea ce vreau eu de la politică, de la țara asta și de la viața mea, degeaba mi-l dă.

Nu știu dacă va lua atât de mult domnul Bolojan data viitoare, nu știu dacă cei care astăzi fac potecă pe acolo vor apuca să împartă ceva la ospățul ăsta. E problema lor, chiar e problema lor. Din păcate, însă, noi nu avem – eu unul, ca alegător, nu am un punct de sprijin, nu am un personaj pozitiv în momentul acesta pe scenă. Pentru că, mă rog, pentru mine AUR și alte sucursale nu reprezintă o variantă. Totuși, deși acest lucru îi scoate pe unii din minți, mi se pare corect să spun următorul lucru:

Video 1:

N-a dovedit nimeni și nu dovedește nimic că AUR este un partid extremist. Nu este mai extremist decât USR, din punctul meu de vedere. Pot să nu fiu de acord – și nu sunt – cu o groază dintre evaluările lor, dar nu pot să fac abstracție de faptul că i-au votat atâția români, sunt pe locul doi în Parlament și nu mi se pare corect că președintele i-a exclus cumva de la un anumit tip de negocieri. Și trei: indiferent că nu mi-a plăcut mie Georgescu și nu mi-am schimbat părerea despre el, domnule, sunt vreo două milioane de oameni și mai bine al căror vot a fost luat, rupt, aruncat la coșul de gunoi și nu li s-a dat nicio explicație! Deci nu li s-a dat! Ne-a spus Nicușor Dan că le-a dat acestora prin Europa un raport pe care să-l citească în avion. Nu vă aduceți aminte? Ne-a spus că o să-l dea, dar iată că n-a mai venit. De multă vreme n-a venit.

Mă pun și eu în pielea oamenilor acelora care au votat cu Georgescu. Corect? Sunt frustrați. Să zicem mersi, să zicem mersi că totuși ei își văd de treabă, că n-au un comportament extremist. Pentru că dacă ne uităm în Europa – nu mai departe, uitați-vă în Marea Britanie – răbufnesc niște tensiuni sociale uriașe. Există mișcări de extremă dreapta cu care poliția se bate rău de tot în stradă. Slavă Domnului, în România asta nu se întâmplă! De ce îi mai scoatem noi pe oamenii ăștia extremiști? Cu ce sunt, până la urmă, extremiști? Adică ei, cu votul făcut praf, tot ei sunt extremiști?“, a precizat Crin Antonescu.

Crin Antonescu

Antonescu: Traian Băsescu nu a căzut că a fost turnător sau pentru măgăriile sau securismele pe care le-a făcut, ci pentru că le-a tăiat 25 la suta oamenilor...

Fostul președinte al PNL a mai afirmat că modelul politic al lui Ilie Bolojan este Traian Băsescu, dacă ne uităm la toate deciziile și măsurile luate de acesta.

„Eu cred, am ajuns să cred – și asta cu fermitate – că modelul politic al lui Ilie Bolojan este Traian Băsescu. Vă aduceți aminte, ne aducem aminte toți, cum prin 2008, înainte de alegeri, când începuse criza, criza aceea financiară mare, Traian Băsescu, președinte în funcție fiind, spunea: „Vedeți-vă, domnule, de treabă, umblă niște derbedei și răspândesc zvonuri! Treaba-i bună, nicio problemă.”

După ce a câștigat al doilea mandat, în fața unor probleme, într-adevăr, de natură economică, Băsescu nici măcar nu l-a lăsat pe Boc, care era prim-ministru, ci a ieșit el însuși, foarte hotărât, foarte dur și foarte „bărbat”, și a zis: „Tăiem 25% din salarii!”. Și a vrut să taie și din pensii, dar nu s-a putut. Bun, la drept vorbind, ca să ne privim bine în oglindă – totuși, că ăștia suntem, cu bune și cu rele – Traian Băsescu nu a căzut (mă rog, nu a căzut el, partidul lui după aceea, opțiunile și susținerea populară) nici pentru că era clar de atunci că a fost turnător, nici pentru toate măgăriile pe care le-a făcut și încălcările de libertăți, nici pentru toate securismele pe care le-a orchestrat, nici pentru modul în care a pus România în genunchi, practic, în fața altora.

Ci, pur și simplu, oamenii s-au supărat în momentul în care le-a tăiat acei 25% și le-a mai și spus cu mândrie treaba asta, ca un toreador către taur: „Stai mă, 25%, ai vreo problemă?”. Domnul Bolojan, în afară de faptul că n-a făcut încă nicio reformă, n-a făcut nici măcar un gest simbolic. Adică să spună: „Uite, domnule, eu am venit aici... Ciolacu avea 10 consilieri. Uite, eu, Bolojan, pentru că este austeritate și pentru că ție, amărâtule care ai 3500 de lei pensie, sau ție, mamă cu 3 copii, vă tai din venituri, îmi tai și mie! Rămân doar cu 9 sau cu 7 consilieri”.

De exemplu, au lovit unde au putut să lovească: adică la cei care plătesc – fie că sunt ei pensionari sau salariați și sunt impozitați, fie că sunt mici antreprenori pe care și creșterea TVA-ului, și toate celelalte măsuri îi afectează. În ăștia a lovit! Sigur, în afară de o frază seacă prin care „le mulțumește tuturor românilor”... cum să spun, le mulțumea de parcă românii ar fi făcut de bunăvoie treaba asta, așa, ca să-l susțină pe el. N-a avut nicio urmă, nicio frază, niciun cuvânt, nicio privire – ca să fim poetici – de solidaritate, prin care să dea un semn că înțelege, totuși, cât de greu le este oamenilor acestora.

Foarte bine! Asta a înțeles domnul Bolojan că înseamnă reforma. Și văd că asta a stârnit încântarea foarte multora.

Timp de un an de zile, cât a guvernat – aproape un an, vreo 10 luni – domnul Bolojan nu a vorbit nimic despre vreo reformă esențială, fundamentală. N-a umblat domnul Bolojan prin cămară și n-a aprins lumina timp de 10 luni. A aprins lumina abia după ce i-au făcut pesediștii moțiune de cenzură.

Dacă la pesediști trebuia să umble în cămară să aprindă lumina, că poate nu o știau... păi, în PNL își știe cămara foarte bine! Putea să facă puțină curățenie acolo, așa, pe întuneric, fără să mai aprindă lumina. Le vedea, le știa.

Nu pe ale lui personal, ci ale partidului. Sunt de multă vreme în PNL și, sigur, cum au trăit și cu Iohannis, și cu Ciucă, și cu Orban, și cu pandemia, și cu războiul... le-au dus pe toate. Sunt acolo, cu toții.

Asta este chestiunea cu reforma domnului Bolojan. Va fi însă, pe de altă parte, greu, pentru că noi am folosit de prea multe ori niște cuvinte goale: cum ar fi „reforma”, cum ar fi „schimbarea”, cum ar fi „modernizarea”. Văd că acum iar am ajuns să modernizăm România.

Băi, am mai modernizat-o o dată! După 1859, după 1877, după 1918, după 1990... Păi în 2004 a venit Băsescu, a făcut el „modernizarea”, am intrat în UE, am intrat în NATO. Iar acum urmează „modernizarea bolojană”.  Mergem înainte. Mergem înainte, că n-avem ce să facem“, a explicat Crin Antonescu.

Video 2:

Bătălia dintre PSD și PNL este jenantă

Potrivit lui Crin Antonescu ideea de forțe pro-europene a apărut odată cu șocul alegerilor din decembrie 2024.

„Eu știu că au fost oameni, și nu numai că sunt oameni, care au făcut și lucruri bune în politica românească; n-ar trebui să le uităm. Până și Băsescu a făcut acolo câte ceva bun.

Nimic nu este perfect alb și perfect negru în istorie, iar națiunile importante se dezvoltă pentru că reușesc să păstreze sau să recunoască lucrurile bune. Așa și cu acești 35 de ani. Dar, în general, noi am ajuns la o problemă într-adevăr fundamentală: cum ne gestionăm resursele prețioase în lumea de azi.

Și în sensul acesta, până și Călin Georgescu a debitat foarte multe aberații, din punctul meu de vedere, dar a pus și niște probleme corecte. Problema unor resurse esențiale și a modului în care lumea de azi începe să facă din ce în ce mai mult, la nivel global, politică externă în funcție de aceste resurse. Adică nu trebuie să râdem de chestiile acestea cu apa, cu sarea... Sunt lucruri reale.

Asta condamn eu. În România, acum, guvernul acesta s-a pornit... În anul 2024, foarte scurt, establishment-ul politic din România... Eu eram la Bruxelles de 10 ani. Eram fericit, cum sunt și acum. N-am avut nicio legătură, nu mi-au dat, nu mi-au luat, nu le-am cerut, n-am avut nicio treabă. Dar oamenii din țară trăiau – și PSD-ul, și PNL-ul, și Nicu Ciucă, și Marcel Ciolacu, toți aceia trăiau cu ideea că e bine.

Și, într-adevăr, era bine. Din punct de vedere al investițiilor, se făcuseră lucruri care depășeau ca cifre orice realitate anterioară. Niciodată nu s-au făcut atâția kilometri de autostradă în România ca în ultimii ani. Veniturile creșteau, consumul a crescut.

Când s-a întâmplat această lovitură, să spun așa, acest șoc, anularea alegerilor. Dincolo de povestea cu boții – care probabil că este adevărată, dar totuși trebuie să facem un raport clar, că văd că acum avem și instituții specializate – domnule, dincolo de boți, există niște oameni în carne și oase care doreau schimbări. Și nu neapărat schimbări doctrinare importante; doreau pur și simplu să nu îi mai vadă pe politicienii aflați atunci la conducerea României.

Din cauza aceasta, că e Georgescu, că e Simion, omul de rând nu stă să mai caute cât de frumos este; e nou, e altceva, s-a săturat de ăștia! De ce s-a întâmplat chestiunea asta? De ce i s-a întâmplat asta PSD-ului, după ce a mărit pensii, după ce a mărit salarii? Asta este o temă la care politicienii din România nu s-au gândit. S-au speriat, au pus totul pe seama rușilor și pe alte aberații, iar în cazul lui Georgescu au rupt foaia și au zis: „Nu e bine, mai jucăm o dată, ok”.

Au făcut o majoritate de urgență, au băgat și USR-ul – o majoritate pro-europeană, pro-occidentală. Păi, a treia oară m-au chemat pe mine să candidez; USR-ul a pus-o pe doamna Lasconi, după aceea au tras-o de fustă, au înlocuit-o cu Nicușor... bun. S-a terminat.

Robert Nenciu, Crin Antonescu

Când s-a terminat, toată lumea și-a văzut sacii în căruță, ca și cum n-ar fi fost nimic. Și a început iarăși situația în care eu îi întreb așa și pe domnul Bolojan, și pe domnul Grindeanu: „Băi, dacă voi ați spus în decembrie '24 că nu există decât aceste forțe pro-occidentale și că trebuie să facem un guvern neapărat, înseamnă că voi, indiferent ce se întâmplă cu cerul și cu pământul, trebuie să țineți de acest guvern! Sau să recunoașteți și să spuneți: Băi, până la urmă, intră și AUR în joc, vedem cum facem majorități.” Că doar n-au atacat instituțiile statului, n-au dat foc, n-au făcut rebeliune legionară, n-au făcut nimic, până la urmă, care să fie calificat sau care să îi califice drept un partid extremist. Nu avem așa ceva.

Avem acum o luptă între PNL și PSD, la nu știu câta ediție, care pentru mine cel puțin – care am și trăit capitole serioase ale acestei lupte pe vremuri – mi se pare jenantă. Adică nu se poate! Gândiți-vă că au fost împreună, de mână, pe listă la europarlamentare. Acum, Olguța Vasilescu este dracul gol... Dar la europarlamentare zâmbeau alături de Olguța, la poze, și liberalii, și toți ceilalți. Adică nu, este totuși disgrațios.

După aceea se miră și dau vina pe ruși că, mă rog, crește AUR-ul sau cresc, cine știe ce alte formațiuni la vot. Rușii sunt ruși, or fi făcând și ei tot ce pot să facă, doar că rușii nu fac treabă pentru mine. Fac pentru ei, cum consideră ei. Dar nu așa ne apărăm noi democrația.

Astea sunt niște întrebări... Dumneavoastră ați pornit – și n-am uitat – de la resurse. Într-un an de zile de când avem acest guvern, eu n-am văzut, repet, un demers făcut de guvernul Bolojan – și aici îl includ și pe Grindeanu, și PSD-ul, că doar sunt împreună – pentru o întreprindere românească, pentru o companie românească, pentru o resursă românească. Nu.

Principala grijă a fost programul Schengen (sau listările/achizițiile de siguranță). Foarte bine, dar fără suficientă discuție, fără suficientă explicație, fără o analiză destul de profundă. Pentru că așa e foarte simplu: mă duc, dau toți banii la o companie – iar asta are și o anumită încărcătură politică, nu mai intrăm în detalii.

Dar despre asta s-a vorbit. S-a vorbit despre listarea rapidă la bursă. Și nu listarea la bursă în sine este problema, ci momentul ales. Totuși, aici pesediștii au dreptate când spun – sau unii dintre ei: „Stai puțin, că totuși, când vorbesc de niște lucruri care înseamnă resurse naționale, resurse din ce în ce mai rare, din ce în ce mai importante, atunci, ca stat, mă gândesc foarte bine ce fac”. Pentru că au ajuns și statele cele mai liberale prin tradiție – cum este Marea Britanie, de exemplu – să naționalizeze anumite resurse.

Suntem, în continuare, conduși de oameni care consideră că au nevoie de susținere și de protecție externă: de la Uniunea Europeană, de la Franța, de la Germania, de la Statele Unite, de la cine vreți dumneavoastră. Și atunci, prima lor grijă este să satisfacă ceea ce ei cred că ar fi interesele sau motivele pentru o bună înțelegere cu aceștia.

Nu avem, din păcate, conducători care să aibă asta întipărită în minte, nu doar în discurs: „Păi, prima mea obligație este față de amărâții aceștia ai mei. Pentru că aceștia îmi plătesc impozite, aceștia îmi dau votul, aceștia sunt sânge din sângele meu”. Indiferent ce sunt eu: pesedist, aurist, userist... totuși, sunt român.

Cu atât mai mult, un cetățean oarecare poate să spună la un moment dat: „Lasă-mă, Dumnezeu, în pace cu chestia asta cu patriotismul, că eu am pantalonii rupți în fund și abia îmi duc zilele! Nu mă încălzește să-mi spui ce măreață-i țara mea.” Asta poate să o spună un om de pe stradă. Dar unul care și-a asumat să conducă România – că-i președinte, că-i premier, că-i ministru, că-i deputat – acela nu mai are voie să o spună“, a mai afirmat Crin Antonescu.

Video 3:

Valorile fundamentale ale liberalismului nu vor dispărea și nu stau în sigla de partid

Crin Antonescu a mai precizat că nici nu știe cum este mai bine - să dispari ca partid sau să rămână o simplă siglă în spatele căreia să se afle altceva. El a continuat afirmând că valorile liberale nu au cum să dispară și că există posibilitatea ca ele să se regăsească într-un alt partid.

„Mă gândesc uneori că PNȚCD-ul a dispărut practic din scenă, dar nici nu știu dacă nu e mai bine așa. Dacă nu cumva e mai trist să păstrezi o siglă în joc, iar în spatele ei să fie cu totul altceva... Nu știu.

Eu sunt optimist. Până la urmă, valorile liberale – adică cele care țin de libertăți, de libertatea de expresie, de libertatea de inițiativă, de faptul că într-o instanță, când te acuză cineva, trebuie să-ți dovedească vinovăția, nu să-ți dovedești tu nevinovăția... și multe alte principii ale liberalismului clasic (dar, vorba dumneavoastră, din secolul trecut) – acestea sunt lucruri acceptate în toată lumea.

Iar bătălia actuală se dă între conservatorism și progresism, ambele tabere operând cu aceste valori deja acceptate. Noi în România însă nu le-am asimilat complet. În România există acea ruptură de 50 de ani în care comunismul a însemnat exact opusul liberalismului.

Această perioadă ne-a afectat foarte mult. Iar noi, în acest moment, avem un PNL care s-a decolorat foarte puternic din punct de vedere doctrinar. Unii, într-adevăr – câțiva, și nu neapărat din vechiul PNL, ci unii proveniți din vechiul PDL – mai au, într-adevăr, acest set de valori în minte, fie ele liberale sau conservatoare. Alții sunt de-a dreptul progresiști, „haștagi”, au sărit în barca asta. Pentru ei nu contează doctrinele și, de fapt, singura lor ideologie este: „Băi, hai să... (să nu vorbesc urât) să facem ceva cu PSD-ul, ceva rău așa; dacă se poate să-i închidem, să-i desființăm, să nu știu ce”. PSD-ul este acum grija lor principală, nu mai este Georgescu și suveranismul.

Iar Partidul Național Liberal, acesta de după '90, are, după părerea mea, foarte puțin timp la dispoziție: fie își alege un drum clar în viață, ca să spun așa, fie va dispărea în irelevanță. Nu sunt optimist, trebuie să vă spun asta direct; nu sunt optimist în legătură cu această organizație. Însă, în societatea românească, valorile fundamentale ale liberalismului vor fi mereu necesare și vor fi apărate de niște oameni – în alte partide sau poate într-un partid nou – ceea ce nu mai este treaba mea, atât din cauza vârstei, cât și din cauza saturației de politică.

Eu cred că acest lucru se va întâmpla. Adică, atâta vreme cât va exista o minimă democrație, o minimă condiție de a acționa, de a avea libertatea de asociere și de exprimare, din punct de vedere politic, valorile liberale vor fi reprezentate de cineva, chiar dacă nu de către Partidul Național Liberal“, a mai precizat Antonescu.

Bătălia serviciilor pentru puterea politică

Crin Antonescu a mai declarat că astăzi asistăm la o bătălie între niște grupuri de la servicii. El a mai adăugat faptul că s-ar putea să existe ceva mai spectaculos decât Eugen Tomac.

„Meciul pentru viitorul guvern... eu nici nu știu foarte bine între cine se joacă. Nu vreau să dau o explicație facilă, dar poate este singura adevărată: că se joacă între niște grupuri de la servicii. Pentru că, totuși, avem și noi, ăștia, observatorii, consolările noastre.

Parcă niciodată n-au fost așa împărțiți. Înainte erau acolo toți, la grămadă – și pe vremea lui Iliescu, și a lui Băsescu, așa cum au fost.

Domnule, acum este un adevărat război civil al „băieților”. În primul rând, ați văzut că eu am fost destul de blând în ultima vreme cu privire la domnul Nicușor Dan. Adică, vine și resemnarea, până la urmă. Zici: „Domnule, asta e. Ce să faci, altul n-ai. Bun, hai, mai ușor cu critica”. Dar nu știu, am ajuns să mă gândesc: domnule, dacă Nicușor o lasă așa vreo 2 ani? Nu se hotărăște. Calculează acolo, ca la matematică, și nu-i dă rezultatul. Nu știu ce să vă spun. Eu cred, sigur, că e ușor de privit de pe margine.

N-am toate elementele. Vorba aceea, el este de 100 de ori mai informat decât mine sau decât dumneavoastră. Dar totuși, tocmai pentru că ești mai informat, trebuie să ai o anumită viteză de reacție. Totuși, lucrurile acestea se rezolvă, până la urmă, în câteva zile. Dacă ne uităm în spate, și Băsescu, și Iohannis, și – nu știu – Iliescu (dacă a avut situații din astea, că n-au avut președinții liniștite)... în 4-5 zile după ce cădea un guvern prin moțiune de cenzură, trebuia să se facă o altă propunere. Trecea, nu trecea, în sfârșit. Eu cred că, dacă ceea ce au gândit ei inițial – că se scindează PNL-ul sau mai știu eu ce – nu le-a reușit, totuși PSD-ul trebuie să-și asume guvernarea.

Dar în momentul acela trebuie să cadă și din partea lor, și din partea lui Nicușor Dan, o barieră. Și anume: să nu mai susțină că AUR, de exemplu, este un partid nefrecventabil cu care nu poți să ai un dialog politic. Și să se revină la ideea normală că AUR este și el un partid ales în Parlamentul României.

Atenție! Sunt foarte multe lucruri care nu-mi plac la AUR, la conducerea asta, pe unele le consider chiar suspecte. Dar eu vorbesc aici de un principiu: nu poți scoate din joc al doilea partid al țării. Sau, dacă scoți al doilea partid, du-te la anticipate! Dar de ce nu vrei tu, Nicușor, anticipate? „Nu, anticipate în niciun caz!”. Păi, de ce? Pentru că AUR o să ia și mai mult decât are acum. Și atunci ce facem? Înseamnă că nouă ne e frică de oameni, de vot, de democrație? Ce facem atunci? Atunci, dacă într-adevăr este așa de periculos cu AUR, puneți mâna și faceți un guvern!

Pronosticul meu este că... Hai să ne gândim dacă există ceva mai spectaculos decât Tomac. Da, nu știu, n-am o certitudine despre Eugen Tomac. Nu e vorba de persoana lui, e vorba de contextul politic. Dacă... poate domnul Burduja (sau un tehnocrat)? Ar fi o variantă, corect.

Tomac a avut un partid, a luat acolo unu la sută. Altcineva ar putea fi... nu știu. Cred că, până la urmă, când se va hotărî domnul Nicușor Dan, va pune pe cineva, iar cei din Parlament – indiferent de partide, obosiți și saturați – îl vor vota.

PSD-ul, Grindeanu și ceilalți îl vor vota ca să scape de o grijă. Pentru că asta este grija primului partid al țării: cum să scape, cum să facă să nu își asume postul de prim-ministru. PNL-iștii, mai ales dacă li se lasă niște oameni... că sigur, Bolojan o să fie liderul opoziției, „viteaz la drumul mare”... dar dacă ne-ar lăsa și nouă niște oameni prin consiliile de administrație, prin noul guvern, pe colo, pe colo, pe colo, că „suntem profesioniști, suntem reformatori”, așa ar fi ideal pentru ei. Că altfel, să stai pe tușă doi ani și jumătate, o să le treacă dragostea și de Bolojan. Deci, de la Tomac în sus, ăsta e pronosticul meu. De la Tomac în sus...“, a încheiat Crin Antonescu.

Video 4:

.