Asociația ,,Suflete deschise” a adus vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim

În vremea marelui post al Paştelui, voluntarii Asociaţiei ,,Suflete deschise” au continuat seria faptelor bune şi au adus vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim. Caravana Faptelor bune a Asociatiei, a ajuns cu daruri la familiile nevoiase cu multi copii, din Ion Corvin, din Ciocarlia si din Siminoc. 

Voluntarii, au adus vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim si în toate cele 14 case de copii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, unde vieţuiesc 281 de copilaşi, majoritatea cu dizabilităţi, cu nevoi speciale. din Mangalia, Agigea,Techirghiol, Murfatlar, Lumina şi Constanta.
Deasemeni, Vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim au adus-o si celor 660 de persoane adulte cu dizabilități si cu afectiuni multiple, femei si barbati, tineri si batrani, care sunt adapostite in centrele sau caminele din Techirghiol, Negru Voda, Poarta Alba, Mangalia, Chirmogeni, Agigea, Cumpana, Topraisar si Dorobantu.
Voluntarii, tuturor le-au adus cu drag alinare, mângâiere şi zâmbete pe buze. Prin parteneriatul social misionar “Mai aproape de aproapele – mai aproape de Dumnezeu”, Asociaţia ,,Suflete deschise” a dăruit tuturor daruri, pachete cu dulciuri, sucuri si fructe, insa cel mai important dar a fost prezenta iubitoare a Domnului Hristos. 
Apoi bineinteles, Vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim a fost dusa si oamenilor strazii din Constanta.
Domnul Hristos, vine blând şi mântuind! Să purtăm în mâini ramurile înverzite, care sunt semnul Învierii, semnul Biruinţei şi cu bucurie să-L primim şi în Ierusalimul sufletelor noastre.
Să nu uităm că tot timpul, Hristos vine tainic la noi și prin chipurile smerite ale bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați.

Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, ‘în aceșți frați prea mici’ ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Să milostivă și smerită pentru fiecare ființă umană.
«Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străîn am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşți fraţi ai Mei, prea mici, (săracilor) Mie Mi-aţi făcut» (Mat. 25, 35-40)“

Hristos Domnul ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm, căci: «Milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat»(Tobit 12, 9).

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)   
Iubirea aproapelui izvorăşte din iubirea de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin iubirea aproapelui. Fiecare să fie aproapele celuilalt. (Din învăţăturile de la “Samarineanul Milostiv”)
Sa nu uitam deci ca Drumul spre Dumnezeu trece prin curtea aproapelui. Cum îl poţi iubi pe aproapele dacă el îţi este ostil fără motiv?
„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greşiţilor noștri.” Așa, cu îngăduință și înţelegere. Noi nu luptăm cu trupul, ci cu stăpânitorii întunericului și cu duhurile răutății, cum spune Sfântul Apostol Pavel. În celălalt trebuie să vedem doar Chipul lui Hristos, Icoana Lui. Patimile și vorbele rele sunt ale vrăjmașului.
Sfantul Apostol Luca ne spune : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletului tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (10.27)
„Haideți să renunţăm la egoism, să ne întoarcem privirile dinspre noi spre cei din jur, să-i identificăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru şi cu darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, să căutăm să-i slujim.
Unii au nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de un zâmbet sincer şi plin de dragoste. Alţii au nevoie de o rugăciune, de un sprijin spiritual spre a ieşi dintr-o încercare, iar alţii de o bucată de pâine, o pătură, un medicament, o hăinuță, un loc în care să poată plânge și să se odihnească.
Nu este nimeni atât de sărac ȋncât să nu poată oferi un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere, o ȋncurajare şi nu este nimeni atât de bogat ȋncât să nu aibă nevoie de acestea!
Dacă suntem la dispoziţia Domnului, El ne pregăteşte faptele bune în care trebuie să umblăm. 
Haideți să umblăm, precum Hristos, cu curățire, cu smerenie, cu bunătate, să dăm o mână de ajutor…sub orice formă! Fiți buni!