Au câștigat la CCR! Magistrații au dat dreptate mamelor care muncesc pe cont propriu: nu pot fi tratate diferit doar pentru că nu-s salariate

O femeie însărcinată nu este mai puțin vulnerabilă doar pentru că lucrează pe cont propriu, are PFA sau și-a plătit singură asigurarea pentru concedii și indemnizații. Aceasta este concluzia unei decizii importante pronunțate de Curtea Constituțională, care a stabilit că excluderea acestei categorii de femei de la concediul și indemnizația de risc maternal a fost discriminatorie. Decizia vine însă într-un moment politic complicat, cu un Guvern interimar și cu Executivul propus de Siegfried Mureșan respins de Parlament, iar întrebarea pentru femeile direct interesate este una foarte concretă: ce drepturi au acum și trebuie sau nu să aștepte o nouă intervenție legislativă?

Femeie gravidă

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, în unanimitate, pe 29 septembrie 2026, o excepție de neconstituționalitate care privește concediul și indemnizația de risc maternal. În centrul problemei se află două acte normative care, puse unul lângă celălalt, au creat de-a lungul timpului o diferență importantă între femeile salariate și cele care obțin venituri în alte forme.

Este vorba despre OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă și OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

CCR a constatat că soluția legislativă rezultată din art. 31 alin. (1) din OUG 158/2005, coroborat cu mai multe prevederi ale OUG 96/2003, era neconstituțională în măsura în care excludea de la concediul și indemnizația de risc maternal persoanele care se asigură individual în baza art. 1 alin. (2) din OUG 158/2005.

OUG 158/2005, art. 31, al. 1

Mai simplu spus: statul nu poate spune unei femei că beneficiază de protecție dacă are contract individual de muncă, dar că aceeași protecție dispare doar fiindcă își desfășoară activitatea într-o altă formă și se asigură separat.

Ce a găsit CCR neconstituțional

OUG 96/2003 a fost construită, în principal, în jurul noțiunii de salariată și al relației dintre femeie și angajator. De exemplu, atunci când locul de muncă prezintă riscuri pentru sănătatea unei salariate gravide, a unei femei care a născut recent sau care alăptează, angajatorul trebuie, în anumite condiții, să modifice temporar condițiile ori programul de muncă sau să ofere un alt post fără riscuri.

OUG 96/2003, art.2

Dacă acest lucru nu poate fi făcut, legea permite acordarea concediului de risc maternal. Acesta poate ajunge până la 120 de zile. Problema apare în cazul femeii care nu are, în sensul clasic, un angajator.

Femeie gravidă

Un PFA, un liber-profesionist sau o altă persoană care lucrează pe cont propriu poate plăti contribuția și poate încheia cu casa de asigurări un contract pentru concedii și indemnizații. Forma actuală a art. 1 alin. (2) din OUG 158/2005 permite persoanelor fizice care nu sunt salariate să se asigure printr-un asemenea contract. Contribuția aferentă este prevăzută de aceeași ordonanță. Cu toate acestea, vechea construcție legală privind riscul maternal pornea de la existența salariatei și a angajatorului. CCR spune acum că o asemenea diferență de tratament nu poate fi justificată doar prin forma în care femeia își desfășoară activitatea.

Curtea Constituțională a României (CCR)

Judecătorii constituționali au apreciat că erau încălcate art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi, art. 34, privind dreptul la ocrotirea sănătății, și art. 47, referitor la nivelul de trai. Curtea subliniază că protecția are tocmai rolul de a preveni riscurile profesionale asupra gravidei, asupra sarcinii, a fătului sau a copilului nou-născut. Riscul medical nu întreabă femeia dacă are CIM sau PFA.

Toni Neacșu: „Decizia CCR produce efecte doar de la data motivării și publicării“

Există însă și problema efectelor concrete ale hotărârii CCR, mai ales pentru situațiile juridice în care tocmai prevederile declarate neconstituționale sunt decisive.

Redactorii Replica l-au contactat pe avocatul Adrian Toni Neacșu, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a afla cât de repede poate interveni Parlamentul și ce se întâmplă până atunci cu persoanele care ar încerca să invoce direct noua soluție a Curții.

Toni Neacșu

„Decizia CCR produce efecte doar de la data motivării și publicării în Monitorul Oficial. Deocamdată ea juridic nu există, dar dă timp legiuitorului să intervină. Termenul legal de motivare e de 30 de zile. Ca urmare a publicării deciziei în M.Of. se naște obligația Parlamentului ca în 45 de zile să modifice articolele constatate neconstituționale. Există o procedură parlamentară de urgență aplicabilă în această situație și se pot încadra în termenul de 45 de zile, nu e nevoie de Guvern. Persoanele aflate în situația prevăzută de decizie nu pot beneficia de acele drepturi direct, ci eventual doar prin justiție“, a declarat Toni Neacșu pentru Replica.

Criza politică nu blochează Parlamentul

Momentul este cu atât mai delicat cu cât România se află din nou într-o criză guvernamentală. La 30 septembrie, Cabinetul propus de Siegfried Mureșan nu a obținut votul de încredere al Parlamentului, primind 182 de voturi pentru, sub pragul necesar de 233. România rămâne astfel cu un Executiv interimar.

Încercarea de investire a Guvernului Mureșan

Un Guvern al cărui mandat a încetat nu poate emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nici nu poate iniția, în mod obișnuit, proiecte de lege, dar asta nu înseamnă însă că Parlamentul este blocat. După cum explică Toni Neacșu, modificarea legislativă cerută de o decizie CCR poate fi făcută pe cale parlamentară, inclusiv în procedură de urgență, fără să fie necesară o ordonanță a Guvernului.

Palatul Victoria

Prin urmare, vidul politic de la Palatul Victoria nu suspendă obligația legislativului de a pune textele în acord cu Constituția.

Dincolo de articole și alineate, este vorba despre o femeie însărcinată

În limbaj juridic, cazul este despre art. 31 alin. (1), art. 1 alin. (2), derogări, excepții și două ordonanțe adoptate la doi ani distanță. În viața reală, însă, situația arată mult mai simplu: o femeie însărcinată lucrează, poate este angajată într-o companie, poate are cabinetul ei, poate lucrează ca PFA sau poate și-a construit singură activitatea și își plătește contribuțiile. Atunci când apare o problemă medicală sau un risc legat de desfășurarea activității și trebuie să aleagă între continuarea muncii și protejarea sarcinii.

Femeie însărcinată

CCR spune acum limpede că forma juridică în care își câștigă existența nu poate constitui motivul pentru care statul îi oferă mai puțină protecție. Iar acesta este adevăratul efect al deciziei: maternitatea nu devine mai puțin vulnerabilă și nici mai puțin demnă de protecție doar pentru că femeia și-a făcut PFA în loc să semneze un contract individual de muncă.