Av. Emil Tatu: Dacă acceptăm logica SPIT, orice primărie din România ar putea inventa mâine o „taxă de șmecher“. Video

Avocatul și jurnalistul Emil Tatu a declarat în exclusivitate pentru Replica de Constanța că demersurile pentru recuperarea taxei de 200 de lei, încasată nelegal de Primăria Constanța, trebuie continuate indiferent de viitoarele decizii ale instanței. Tatu explică mecanismul actual: dacă Hotărârea de Consiliu Local privind compensarea va fi validată definitiv, toți constănțenii care au plătit taxa în 2025 își vor primi banii înapoi prin deducerea automată din impozitul pe anul 2026. În schimb, dacă instanța va anula această hotărâre de compensare, cetățenii vor fi nevoiți să aleagă calea proceselor individuale pentru a-și recupera sumele datorate. În cadrul interviului, Emil Tatu a vorbit și despre modul în care jocurile politice aduc, de cele mai multe ori, prejudicii reale dezvoltării orașului Constanța. Despre aceste culise juridice și politice, dar și despre pașii concreți pe care trebuie să îi urmeze contribuabilii, citiți mâine în Replica de Constanța.

Emil Tatu: Eticheta de „politruc“ m-a deranjat pentru că nu vreau să candidez la nimic

Prezent în studioul Replica de Constanța, avocatul și jurnalistul Emil Tatu a declarat că a fost deranjat că a fost făcut „politruc“, mai ales că nu a dorit și nu dorește să candideze pentru vreo funcție.

„Pe mine m-a atins — pentru că „deranjat” e mult spus și, de obicei, nu mă las afectat de lucrurile negative care se spun despre mine. E normal ca unii oameni să aibă și opinii negative. Însă m-a atins faptul că, deși nu mi-ai folosit numele în acel articol în care vorbeai despre intoxicări pe rețelele sociale, despre fake news și „politruci” care dezinformează, m-am simțit vizat.

Mai ales că textul era legat exact de ceea ce scrisesem eu despre taxa de 200 de lei. Eticheta de „politruc” m-a durut, în condițiile în care am spus-o întotdeauna clar — și nu înțeleg de ce există această discuție în spațiul public sau în mintea cuiva: nu am nicio intenție să candidez, să ocup vreo funcție sau să am contracte cu statul. Am repetat-o de un milion de ori și ți-o spun și ție, în față: nu am contracte cu statul ca avocat și nici nu-mi doresc. Ca jurnalist, nu am contracte cu oameni politici.

Robert Nenciu, Emil Tatu

Am avut o scurtă carieră politică între 18 și 25 de ani, dar am încheiat-o demult. Nu mai vreau politică, nu vreau funcții eligibile sau numite, nu-mi doresc să fiu în consilii de administrație nici acum, nici în viitor. Putem încheia discuția despre „politruc”? Eu îmi asum ceea ce spun și nu am un discurs de politician, pentru că nu sunt unul.

Noi suntem avocați! Și eu, și colega mea, Mirela Ducescu, și ceilalți colegi din dosar, dar și Felicia Ovanesian — toți suntem avocați. Avem opinii avizate, de profesioniști. Nu m-am referit doar la tine, ci la tot fluxul de informații. Hai să explicăm oamenilor, pentru că suntem la „Replica”, de ce consider că ceea ce am scris eu nu este „intoxicare”. Partea bună a rețelelor sociale este că ne permit să comunicăm direct cu oamenii care ne urmăresc. Hai să-ți explic de ce nu cred că este intoxicare...”, a declarat av. Emil Tatu.

Procedura de recuperare a taxei de 200 lei din 2025 și situația taxei pe 2026

Dezbaterea s-a concentrat pe explicații juridice despre taxa de 200 de lei și demersurile pe care le-a făcut și le va face în calitate de avocat.

„Diferența dintre taxa pe 2025 (anulată definitiv pe 20 noiembrie) și taxa pe 2026 este ca între două seriale diferite, fiecare cu episoadele sale. Să le luăm pe rând, metodic.

În 2025 am avut o taxă de ocupare a domeniului public de 200 de lei, pe care instanța a anulat-o definitiv în data de 20 noiembrie 2025. Împreună cu colegii mei avocați (Mirela Duicescu, Doarniță, Silvia Andronache și Cristina Dumitriu), am decis să acționăm pro bono. Deși am fi putut avea mii de clienți plătitori, am ales să ne asumăm noi riscul procesului. Ne-am asumat inclusiv eventualele cheltuieli de judecată uriașe pe care Primăria le-ar fi cerut dacă pierdeam (deoarece instituția angajează case de avocatură scumpe), pentru ca niciun constănțean să nu fie nevoit să suporte acest risc financiar.

Imediat după anulare, pe 20 noiembrie, am pus la dispoziția publicului un formular legal pentru restituirea sau compensarea sumelor. Între 20 noiembrie și 14 decembrie (când a fost votată hotărârea de compensare din oficiu), cel puțin 3.000 de oameni au depus aceste cereri la SPIT.

Dacă ai depus deja cerere: Ai intrat pe un parcurs administrativ obligatoriu. SPIT a început să trimită răspunsuri de refuz abia în ianuarie (după termenul legal de 45 de zile).

Atenție la termene: Dacă ai primit refuzul și nu formulezi o plângere prealabilă în termen de 30 de zile, iar ulterior nu mergi în instanță (în termen de 6 luni), refuzul SPIT rămâne definitiv. Chiar dacă există o hotărâre generală de compensare, cererea ta individuală „bate” procedura generală și poți rămâne cu banii necuveniți în contul statului pentru că nu ai respectat termenele procedurale declanșate de tine.

Pentru cei care nu au depus încă cerere între 20 noiembrie și data hotărârii de compensare din oficiu: Nu faceți încă nimic! Aveți la dispoziție un termen de prescripție de 5 ani în materie fiscală pentru a cere acești bani. Dacă nu ați declanșat procedura, nu riscați să pierdeți termenele scurte de 30 de zile.

Pe 14 decembrie, la a doua încercare, s-a reușit votarea Hotărârii de Consiliu Local (HCL) pentru compensarea automată (din oficiu) a sumelor din 2025 cu obligațiile din 2026. A fost o situație bizară la prima ședință, unde unii aleși (cum a fost cazul domnului Rusu) s-au declarat „pro”, dar au votat „împotrivă”, răzgândindu-se ulterior.”, spus Tatu.

Emil Tatu

Dilema etică și juridică

Emil Tatu a precizat că atacul în contencios al prefectului nu schimbă cu nimic în prezent anumite demersuri pe care o serie de constănțeni trebuie să le facă.

„Este esențial de înțeles un mecanism specific: în momentul în care Prefectul județului Constanța atacă o Hotărâre de Consiliu Local (HCL) în instanță, acea hotărâre este suspendată de drept.

Acest lucru înseamnă că, în prezent, procedura de compensare automată (din oficiu) nu se mai poate aplica. SPIT-ul a tras de timp în emiterea deciziilor, iar între timp, prefectul a ales calea atacului în contencios administrativ, deoarece Consiliul Local nu a operat corecțiile solicitate. Ne aflăm într-o dilemă juridică și etică fascinantă: Consiliul Local a adoptat hotărârea de compensare (deși primarul s-a opus inițial). Primarul, prin aparatul de specialitate, este cel care mandatează apărarea Consiliului Local în procese. Rezultatul: Primarul va trebui să apere în instanță o hotărâre pe care, politic, nu și-a dorit-o.

În acest context, noi, avocații care ne-am luptat cu Consiliul Local pentru anularea taxei de 200 de lei, am depus o cerere de intervenție accesorie. Venim acum să sprijinim Consiliul Local în acest dosar pentru a salva procedura de compensare. De ce? Pentru că este în interesul constănțenilor să existe o cale simplă, generală, și să nu ajungem la mii de procese individuale care ar bloca instanțele și ar costa cetățenii timp și bani. Dacă te afli printre cei care au depus deja cerere individuală, trebuie să urmezi parcursul administrativ (plângere în 30 de zile) din următoarele motive:

Siguranța parcursului propriu: Dacă hotărârea de compensare din oficiu este în final anulată de instanță, singura ta șansă rămâne cererea individuală. Dacă ai pierdut termenele de plângere, rămâi fără nicio cale de atac. Suspendarea cauzelor: Cel mai probabil, dacă ajungi în instanță cu refuzul SPIT, procesul tău individual va fi suspendat până când se va decide soarta hotărârii generale de compensare. Este o procedură standard pentru a evita decizii contradictorii.

Postările mele despre plângerea împotriva SPIT li se adresează exclusiv celor care au depus deja cereri. Mesajul este simplu: nu lăsați termenele să expire bazându-vă pe o hotărâre care, în acest moment, este suspendată și a cărei soartă este incertă”, a afirmat Emil Tatu.

Video 1:

Motivele de discriminare care au stat la baza anulării taxei de 200 de lei în 2025

Tatu a mai spus că motivele pentru care taxa a fost anulată de instanță în 2025 s-au referit la discriminare, în sensul în care anumite categorii erau exceptate de la plata acelei taxe.

„Trebuie să fim realiști: la primul termen de judecată nu se va tranșa fondul problemei. Se va discuta doar admisibilitatea în principiu a cererii noastre de intervenție, fapt ce necesită citarea tuturor părților. Dacă nu reușim să fixăm al doilea termen înainte de vara lui 2026, riscăm să ajungem în septembrie.

Acesta este motivul pentru care insist ca cei care au depus deja cereri de restituire să nu abandoneze parcursul administrativ; altfel, riscă să iasă din termenul legal în timp ce așteaptă soluționarea cauzei generale.

Există o confuzie în spațiul public. Unii spun că taxa a respectat legea (Codul Fiscal), alții că a fost ilegală. Adevărul este la mijloc: Articolul 486 din Codul Fiscal permite consiliilor locale să adopte taxe speciale. Primăria și SPIT au citit legea doar până la prima virgulă.

Problema apare după virgulă: Orice taxă specială trebuie să respecte principiile fundamentale ale dreptului, printre care principiul nediscriminării și cel al proporționalității. Instanța a anulat taxa pe 2025 tocmai pentru că era nelegală (adică adoptată cu încălcarea acestor principii superioare), ceea ce, în final, produce aceleași efecte ca o ilegalitate flagrantă. În acțiunea de fond împotriva taxei pe 2026, am identificat noi elemente de discriminare care nu au fost complet reținute în procesul anterior:

Discriminarea după domiciliu: În prezent, doar posesorii de mașini cu domiciliul sau sediul în municipiul Constanța plătesc. Însă „dormitoarele” orașului (Valu lui Traian, Cumpăna, Năvodari, Ovidiu) trimit zilnic mii de mașini în oraș. Acestea ocupă același domeniu public, pe aceleași străzi, dar nu plătesc nimic. La fel și mașinile din alte județe. Dacă scopul este „taxarea ocupării domeniului public”, de ce plătesc doar localnicii?

Discriminarea după suprafața ocupată: Taxa este fixă, indiferent de vehicul. Este ilogic și disproporționat ca un scuter, un autoturism 8+1 și un microbuz să plătească aceeași sumă, deși ocupă suprafețe de domeniu public total diferite.

Dacă mâine Primăria ar impune o „taxă pe talpă”, ar fi absurd ca o persoană care poartă mărimea 44 să plătească la fel ca un copil care poartă 30, deși ocupă suprafețe diferite de domeniu public. Aceeași logică se aplică și autovehiculelor.

Mai mult, în 2025 am asistat la scutiri făcute „din pix”. Deși regulamentul nu prevedea scutiri, unii cetățeni au fost scutiți doar pe baza unei fotografii care arăta mașina în curte sau garaj. În realitate, în Constanța, aproape nimeni nu își introduce efectiv mașina în curte zilnic, iar primăria nu a verificat niciodată dacă acele mașini chiar eliberau domeniul public sau rămâneau tot la poartă.

În dezbaterea publică, am încercat să îi explic domnului primar Vergil Chițac o diferență juridică fundamentală care a stat la baza suspendării taxei de către tribunal: Destinația banilor: Primarul susține că banii se duc pe asfaltări, trotuare și trama stradală. Aceasta este destinația sumelor, adică ce face primăria cu profitul. Contraprestația: Este beneficiul concret, imediat și determinabil pe care îl primește plătitorul în secunda în care a achitat taxa”, a explicat Emil Tatu.

Video 2:

Emil Tatu: „Eu nu am plătit în 2025 taxa de 200 de lei“

Emil Tatu a recunoscut că nu a plătit în 2025 taxe de 200 de lei pentru ocuparea domeniului public. Dar asta nu l-a oprit să facă demersurile juridice pe care le-a făcut.

„Există o dispută intensă cu SPIT privind aplicarea Articolului 23 din Legea Contenciosului Administrativ. SPIT refuză restituirea, invocând faptul că anularea unui act normativ produce efecte doar pentru viitor. De ce nu am cerut restituirea banilor direct în procesul de anulare a taxei? Motiv personal: Eu nu plătisem taxa, deci nu aveam ce restituire să solicit în nume propriu. Strategie juridică: Obiectivul principal a fost eliminarea actului nelegal de pe scena juridică. Restituirea sumelor este o procedură subsecventă care depinde de soarta cererilor individuale și a hotărârii de compensare. Există o confuzie în spațiul public, alimentată de unii „analiști”, care susțin că cei cinci avocați care au atacat taxa ar fi trebuit să ceară restituirea banilor pentru toți cei 60.000 de constănțeni.

Din punct de vedere juridic, acest lucru este imposibil. Într-un dosar de contencios administrativ ce vizează un act normativ (HCL), nu poți introduce un capăt de cerere prin care să ceri instanței: „Dacă anulați hotărârea, restituiți banii tuturor cetățenilor”. Părțile într-un dosar trebuie să fie clar determinate. Ceea ce se obține prin proces este anularea actului, iar această anulare naște ulterior dreptul individual al fiecărui contribuabil de a-și cere banii înapoi.

Deși SPIT invocă Articolul 23 din Legea Contenciosului (efecte pentru viitor), ei ignoră restul legislației române, în special Codul Civil și Codul Fiscal: Nulitatea actului: Odată ce o hotărâre este anulată pentru nelegalitate, se consideră că aceasta nu ar fi trebuit să existe niciodată.

Dacă acceptăm logica SPIT, orice Unitate Administrativ-Teritorială (UAT) din România ar putea inventa mâine o „taxă de șmecher”

Plata nedatorată: Toate sumele încasate în baza unui act nul devin „plăți nedatorate”. Conform legii, ceea ce s-a plătit fără a fi datorat trebuie restituit sau compensat. A păstra acești bani în buzunarul statului sub pretextul unei interpretări rigide a legii contenciosului înseamnă a transforma administrația într-un mecanism de „tălhărie” legalizată.

Dacă acceptăm logica SPIT, orice Unitate Administrativ-Teritorială (UAT) din România ar putea inventa mâine o „taxă de șmecher”. Până când instanța ar apuca să o anuleze (proces care durează luni sau ani), statul ar încasa milioane de euro, pe care apoi ar refuza să îi dea înapoi, spunând că „anularea produce efecte doar pentru viitor”.

Este un scenariu absurd care ar legifera hoția la nivel de stat. Nu este vorba doar de cei 200 de lei – care pentru unii înseamnă mult, pentru alții puțin – ci este vorba de 200 de principii. Dacă statul rămâne cu aceste „200 de principii” în buzunar prin abuz de putere, înseamnă că statul de drept a eșuat.”, a precizat Tatu.

Robert Nenciu, Emil Tatu

Demersul de restituire a taxei va fi făcut până la capăt

Avocatul Tatu a mai spus că demersurile trebuie făcute până la capăt și el va continua să ofere sprijin celor care îl vor solicita.

„Voi merge până la capăt pentru a respecta principiul restituirii integrale (restitutio in integrum). Aceasta înseamnă nu doar returnarea celor 200 de lei, ci și acoperirea penalităților, a cheltuielilor de executare silită și a cheltuielilor de judecată pentru cei afectați. Dacă SPIT refuză compensarea din oficiu, mii de constănțeni vor fi nevoiți să meargă în instanță.

Costul pentru cetățean: Chiar dacă eu și colegii mei am anunțat că vom oferi asistență pro bono pentru cazurile sociale și că nu vom accepta onorarii din aceste mii de cauze, mulți oameni vor trebui totuși să angajeze avocați.

Costul pentru oraș: SPIT și Primăria vor angaja, la rândul lor, case de avocatură pentru a se apăra în fiecare dintre cele mii de procese. Aceste onorarii sunt plătite tot din banii constănțenilor. Este un calcul matematic simplu: onorariul unui avocat care apără SPIT într-un proces pentru 200 de lei (sau 400 lei pentru două mașini) va fi, cel mai probabil, mult mai mare decât taxa în sine.

Dacă cetățeanul câștigă, orașul pierde: Taxa restituită + Onorariul avocatului SPIT + Onorariul avocatului cetățeanului. Impactul total asupra bugetului Constanței va depăși cu mult cele 13 milioane de lei colectate în 2025. Aceasta a fost și rațiunea Consiliului Local când a aprobat compensarea: evitarea unui colaps administrativ și financiar. Din păcate, prin atacul Prefectului, s-a ales calea cea mai costisitoare pentru oraș.

Noi nu facem „fake news” și nu intoxicăm publicul. Explicăm juridic, într-un limbaj accesibil, că o plată rămasă fără temei legal (plată nedatorată) trebuie returnată simplu și eficient, nu prin mii de procese inutile.

Există o demarcație esențială în acest demers. Noi, cei cinci avocați, am acționat ca reclamanți, în timp ce Felicia Ovanesian a intrat în cauză ca intervenient. I-am comunicat clar că, deși respectăm implicarea sa, dorim să păstrăm acest demers ca unul eminamente civic, fără a fi „confiscat” de figuri politice în tabăra reclamanților. Oricine are dreptul să intervină, dar pentru noi a fost vital să păstrăm această barieră între profesionalismul juridic și ambiția politică.

Trebuie să recunoaștem că, paradoxal, politicul a ajutat în momentul critic al adoptării Hotărârii de Compensare. Voturile unor consilieri precum Cristina Roman sau Ionuț Rusu au fost decisive.”, a mai declarat Tatu.

Video 3:

Mișcări politice în Consiliul Local

Din punct de vedere politic, Tatu a mai afirmat că se observă o serie de mișcări care în prezent sunt doar de tatonare dar care, cel mai probabil, se vor concretiza într-un viitor nu foarte îndepărtat.

„Cristina Roman: Un profil interesant în Consiliul Local, care a demonstrat că poate vota conform propriei conștiințe, chiar și atunci când linia de partid (PSD) impunea altceva. Această independență ar putea să o coste sprijinul politic al lui Costin Răsăuțeanu, dar o poziționează ca un posibil viitor viceprimar.

Se prefigurează mișcări interesante în PSD Constanța. Opinia mea este că poziția lui Costin Răsăuțeanu este fragilă, mai ales în contextul în care Eduard Martin revine în prim-plan. Este greu de crezut că Răsăuțeanu va putea susține organizația municipală în fața unui contra-candidat cu resursele și influența lui Martin.

Zvonurile privind „debarcarea” lui Răsăuțeanu și posibila ascensiune a Cristinei Roman în barca primarului Vergil Chițac ar schimba total configurația puterii în oraș. Dacă PSD decide că nu mai dorește un viceprimar, întreaga strategie de alianțe se prăbușește. Bătălia politică a adus prejudicii reale orașului. Nu cerem „liniște politică” de tipul celei de la Consiliul Județean (unde toți votează la unison), dar cerem maturitate în proiectele economice”, a mai spus Tatu.

Video 4:

Mobilizarea societății civile... doar pe rețelele sociale

Referitor societatea civilă, Emil Tatu spune că vremurile s-au schimbat și mobilizarea se face mai mult pe rețelele sociale decât în stradă.

„Blocarea unor proiecte mici (precum cele de întregire de 80 mp) de patru ori consecutiv nu este o coincidență. Chiar dacă se invocă lipsa unor consilieri pe motive de boală, realitatea din spate sugerează aranjamente, negocieri și lobby.

Deși pe hârtie există „Organizații de Secție de Votare” (OSV-uri) și responsabili de zonă, aceștia sunt invizibili. Cetățeanul din zona Casei de Cultură sau Tomis Nord nu este consultat niciodată la el „la scară”. Aceste structuri de partid sunt simple forme fără fond.

Dacă politicul nu vrea să se implice „de sus în jos”, soluția trebuie să vină „de jos în sus”. Asociații de cartier: Palace, Tomis Nord, Casa de Cultură, Palazu Mare — fiecare cu propria asociație civică.

Federația Cartierelor: Aceste asociații să se unească într-o federație care să reprezinte cu adevărat vocea orașului și care să poată candida independent la Consiliul Local.

Rețelele sociale pot genera presiune publică, dar adesea se transformă într-o bulă de nemulțumire sterilă. Un exemplu elocvent: creșterea masivă a taxelor și impozitelor locale de la 1 ianuarie 2026. Deși impozitul la apartamente a crescut în unele cazuri și de patru ori (o corecție necesară după 20 de ani de stagnare, dar aplicată mult prea brusc), reacția a fost zero.

Experiența ultimilor ani ne arată că mobilizarea fizică este tot mai greu de realizat. Deși am reușit, împreună cu Asociația ACT, să scoatem peste 200 de oameni în stradă după tragedia de la Spitalul de Boli Infecțioase (o cifră impresionantă pentru Constanța actuală), tendința este de scădere. Protestele recente, precum cel organizat de tinerii constănțeni sau cel al șoferilor de la City Bus, au adunat între 40 și 60 de persoane, în ciuda nemulțumirilor profunde.

În 2026, lupta civică nu se mai dă cu prioritate în stradă. Oamenii ies fizic doar în momente de emoție colectivă extremă. Dacă strada a tăcut, semnătura digitală a început să producă efecte administrative reale. Petiția împotriva taxei de 200 de lei din 2025, semnată de peste 10.000 de oameni, a fost scânteia care a forțat mâna opoziției să convoace o ședință de îndată pentru abrogare. Deși proiectul a picat atunci la un singur vot, a fost prima dovadă clară că civicul online poate influența politicul local. Imediat după eșecul abrogării, a apărut inițiativa de strângere de semnături pentru demiterea primarului. Deși s-au adunat în jur de 15.000 de semnături fizice, demersul este unul titanic și aproape imposibil sub actuala legislație. Sunt necesare aproximativ 65.000 de semnături”, a mai afirmat Emil Tatu.

Video 5:

Demersuri fără finalitate

Emil Tatu a criticat și o serie de demersuri, așa spus civice, care de fapt s-au dovedit a fi de fapt unele pur politice.

„În tot acest peisaj de fierbere civică, se remarcă absența figurilor politice care ar trebui să capitalizeze această nemulțumire. Deputatul Stelian Ion, de exemplu, pare să fi dispărut din peisajul local al Constanței, alegând să nu mai apară în emisiuni sau să se consulte cu electoratul. Cu doar doi ani înainte de alegeri, „răsărirea” liderilor din opoziție rămâne o necunoscută, în timp ce partidele se bazează pe sondaje interne pentru a-și desemna candidații.

Am susținut inițiativa de demitere a primarului Vergil Chițac nu din partizanat pentru USR, ci din spirit civic. Cred cu tărie că argumentele adunate în acești ani justificau un astfel de demers. Deși Stelian Ion îmi este coleg avocat, linia mea critică a rămas constantă din 2020 până astăzi, indiferent de cine a ocupat fotoliul de primar.

Nu este „vrăjeală politică”, ci o linie jurnalistică bazată pe argumente, nu pe jigniri sau invective. Am folosit satira și pamfletul pentru a „descreți frunțile”, dar fondul a rămas mereu unul tehnic și asumat. Independența mea se bazează pe câteva piloni pe care nicio putere politică nu îi poate atinge:

Profesia: Sunt avocat, nu am contracte cu statul și nici nu îmi doresc. Nimeni nu îmi poate lua dreptul de a profesa. Viața privată: Familia și pasiunile mele (cum este gătitul) sunt zone sfinte, care nu depind de pixul niciunui primar.

Libertatea de exprimare: „Camera din față” – adică spațiul meu de emisiune – este locul unde spun adevărul pentru că nu depind financiar de nicio instituție publică. Misiunea mea este să traduc jargonul „păsăresc” al legilor într-un limbaj accesibil. Să explici mecanismele unei taxe în 30 de minute, astfel încât cetățeanul să înțeleagă unde îi sunt încălcate drepturile, este o provocare constantă. Încerc să le dau oamenilor informația „de-a gata”, explicată metodic, chiar dacă procesul de înțelegere este uneori lent.

Este esențial ca în spațiul public criticile să fie asumate personal. Atunci când scriu, mă semnez. Dacă cineva dorește să combată un punct de vedere, să o facă în nume propriu, nu ascuns în spatele unei publicații. În fața legii, suntem responsabili solidar – și publicația, și autorul – dar în fața onoarei, semnătura este cea care contează”, a încheiat Emil Tatu.

Video 6:

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.