Către domnul director al Casei de Cultură, cu mâhnire

Este o ruşine să legi anumite cluburi de manifestările cultural-artistice sau chiar - fie! - sindicale. Este jenant că cei care critică un anumit articol despre cluburile de manele (iar aici mă refer la cel apărut în săptămânalul Atitudinea) se lansează în afirmaţii de genul: închirierea unor spaţii aduce profit. Grozăvia şi mai mare este că, cel mai probabil, cei care au transmis acest mesaj sunt angajaţi ai Casei de Cultură din Constanţa. După cum subliniază şi numele acestei instituţii, este vorba despre cultură. Eu îl invit pe directorul instituţiei să îmi explice exact ce legătură are cultura cu un club de manele. Îi mai transmit că înţeleg următorul aspect: şi oamenii de cultură trebuie să aibă burta plină, ca fiecare; dar tot nu înţeleg cum, de dragul de a strânge bani la punga Casei de Cultură, au fost închiriate spaţii din Casa de Cultură pentru cluburi de manele. Dacă era un local cu specific ţigănesc, lăutăresc... poate pricepeam cumva că se doreşte ca fiecare etnie să aibă ocazia de a-şi promova valorile cultural-artistice. Dar cluburile de manele ca cele găzduite de Casa de Cultură nu au nici o treabă cu vreun act artistic educativ. Este opinia mea şi presupun că mai există câţiva "nătărăi" din acest oraş care o împărtăşesc. Iar dacă din nou se va comenta că la mijloc este un bun management al directorului Casei de Cultură, care scoate bani şi din piatră seacă, atunci îl invit ca pe lângă spectacole de excepţie, ca Lacul Lebedelor pe gheaţă, să aducă şi o trupă de domnişoare din cartierele cu felinare roşii, să execute spectacole periodice. Cu siguranţă că mulţi domni cu cefe late vor plăti bani buni să asiste, după o porţie zdravănă de manele în "La lăutari". P.S.: nu doresc desfiinţarea cluburilor de manele, fiecare cu gusturile lui, oricine poate asculta ce doreşte. Problema nu se leagă de gusturile oamenilor ori de afacerile lor. Se leagă de cum este păstrat prestigiul unei instituţii numită, subliniez, Casa de Cultură (a sindicatelor). Poate că, cine ştie, manelele şi cluburile au treabă cu sindicatele.

Alexandra ANTON