Ce este bullying-ul și efectele unui fenomen distrugător

Bullying-ul poate provoca copiilor probleme de ordin emoțional, social și chiar fizic, conducând la depresie, anxietate, probleme cu somnul, tulburări de alimentație (creștere sau scădere în greutate), uneori chiar și la gânduri de sinucidere. Totodată, bullying-ul afectează performanțele școlare ale copilului. Psihologii avertizează și explică cât de grave sunt urmările acțiunii de bullying.

Bullying-ul, un termen relativ nou pentru noi românii, o problemă care a existat din totdeauna, dar ignorată de-a lungul timpului. Într-un interviu acordat ziarului Replica, psihologul L.O. din Constanța, ne-a vorbit despre acest fenomen și ne transmite câteva sfaturi despre cum putem sesiza schimbări în comportamentul copiilor noștri, despre cum recunoaștem și cum putem să prevenim aceste situații din timp. Cu toate acestea, comunicarea dintre copil și părinte rămâne soluția numărul 1, acest lucru creează o relație strânsă între cei doi.

Este bullying-ul doar un termen nou cu o problemă veche și netratată?

Psihologul ne explică, că, "pentru a înțelege acest lucru să începem cu definiția termenului care provine de la englezescul the bully care înseamnă bătăuș, huligan. În literatura de specialitate–bullyingul este definit ca formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici: intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva; repetat–aceeași persoană este rănită mereu; dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură. Uneori se exagerează cu încadrarea unor fapte în categoria bullyingului. De exemplu, din definiție reiese că tachinarea și insulta nu sunt bullying, deși sunt neplăcute și pot fi traumatizante. Situațiile care azi sunt încadrate în bullying nu au fost văzute de la început ca o problemă care necesită atenție, ci mai degrabă ca o parte fundamentală și normală a copilăriei, mai ales în rândul băieților, în ideea că ceea ce nu te omoară te întărește. În ultimele trei decenii însă, această viziune s-a schimbat și agresiunea în curtea școlii este văzută ca o problemă serioasă care merită atenție. În plus, tehnologia și social media a adus în prim plan încă un tip de bullying - cyberbullingul care ia proporții în același ritm cu evoluția digitalizării".

Cine este afectat de această problemă?

"Din păcate, anumiți elevi se încadrează în profilul de victimă al bullyingului, doar pentru că sunt „diferiţi. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici: supraponderali sau subponderali, au abilități sociale scăzute, au puțini prieteni sau nu au prieteni, sunt săraci sau bogați, au religie sau rasă diferită, sunt scunzi sau prea înalți, au slabe abilități sportive, sunt inteligenți, talentați, au dizabilități fizice, sunt persoane noi din grup, au părinți divorțați. Un alt grup de potențiale victime sunt, din păcate grupurile de lesbienele, homosexualii, bisexualii și tinerii transgender, mai ales atunci când acești copii nu sunt sprijiniți de părinți, colegi și școli", explică psihologul.

Vina aparține în întregime altor copii și părinții au vina lor?

L.O. spune că situația este complexă: "Din păcate, agresivitatea face parte în mod inerent din specia umană. Orice vietate are o dorință instinctivă de a câștiga putere și control în mediul în care trăiește, astfel încât să-și îmbunătățească șansele de supraviețuire. Iar oamenii, ca și animalele au nevoie de grup pentru supraviețui. Și în fiecare grup se stabilește o ierarhie. Este bine cunoscută nevoia de statut și de putere a oamenilor. Astfel că, indivizii cu o competitivitate ridicată vor încerca să domine în orice situație. Unii dintre acești copii care pot dezvolta diverse probleme emoțional - comportamentale pot deveni agresori. Din păcate însă, da, și părinții copiilor victime pot avea o responsabilitate în cazul copiilor numiți de Stella O Malley, copii de vată. Aceștia sunt copiii protejați în exces, care caută soluții sau ajutorul părinților de fiecare dată când au o problemă. Părintele elicopter, cum este numit de specialiștii în parenting, este cel care gravitează non-stop în jurul copilului, rezolvându-i acestuia toate problemele, dar răpindu-i șansa de a se dezvolta, de a deveni independent. Fără să aibă șansa să depășească anumite provocări, copilul nu își poate dezvolta nici încrederea în sine, nici stima de sine, crescând cu o nevoie ridicată de dependență față de ceilalți. Acest profil de copil va avea o toleranță scăzută la frustrare, pentru că nu a fost expus la aceasta și va fi o pradă ușoară pentru tachinările colegilor care pot foarte ușor să degenereze în bullying".

Cum recunoaștem un copil afectat de bullying?

Psihologul ne explică cum putem să recunoaștem un copil afectat de bullying și cum putem preveni acest fenomen. "Un copil afectat de bullying poate fi recunoscut după lipsa încrederii în sine, a unei stime de sine scăzute sau izolării acestuia în mediile sociale. Efectele extreme ale bullyingului ar putea fi depresie, anxietate generalizată și uneori tendințe de suicid. Pentru a preveni aceste efecte devastatoare părinții ar trebui să urmărească semne precum: leziuni inexplicabile pe corpul copilului, haine rupte și cărți deteriorate, apariția unor somatizări de genul: dureri de stomac, de cap, senzație de rău sau falsă boală, pierderea apetitului, dificultăți de somn, coșmaruri frecvente, pierderea bruscă a interesului pentru școală sau pentru socializare, comportamente auto-distructive (rănire, idei suicidale)", ne relatează psihologul care are experiență zilnică cu astfel de cazuri.

Cum este tratată această problemă în școlile noastre?

"Din păcate în unele școli se urmărește doar educația academică a copiilor, în timp ce starea lor emoțională este ignorată. Urmarea este faptul că se subestimează gravitatea oricărui episod de bullying. Cu toate acestea, în ultimul timp prin proiectele consilierilor școlari precum și activitatea la clasă a diriginților, activitatea împotriva bullyingului a început să ia proporții și în școlile din România. Iar vestea bună este că pas cu pas sunt înregistrate și reușite în ce privește bullyingul în școli. Ca legislație împotriva bullyingului în România au apărut inițiative începând cu 2018 când a fost definită violența psihologică printr-un proiect de lege care completa Legea Educației Naționale nr 1/ 2011. Legislația antibullying a culminat cu apariția anului trecut a legislației privind Procedura managementului de violență în învățământul preuniversitar și apariția Comisiei pentru prevenirea și eliminarea violenței în școli, ce preia unele sarcini din grupurile antibullying din școli", spune psihologul care lucrează cu copiii afectați.

Care este datoria școlii privind această problemă?

L.O. ne explică că există "procedura de mai sus, care obligă școala să intervină în orice caz de violență sesizat. Reprezentatul școlii fie că este martor, fie că este sesizat pentru un caz de violență este obligat să dea curs procedurii de management a cazului de violență. Procedura stabilește o serie de măsuri în funcție de gradul de violența al faptei (grav sau ușor): apelul la 112, informarea managementului școlii, a Inspectoratului Școlar, a DGASPC-ului. Tot prin procedură este stabilită luarea de măsuri pentru a sprijini victima și sancțiuni pentru autori. Pentru punerea în practică a acestor măsuri sunt stabilite comisii speciale în școli ce urmăresc efectele acestora, împreună cu părinții și uneori și serviciile de asistență socială. Roluri importante au consilierul școlar și învățătorul/ dirigintele elevului care trebuie fie să susțină victima, fie să sancționeze și să amelioreze comportamentul agresorului".

Care este rolul părintelui?

L.O. pune accent mare că "părintele este cel care trebuie mai întâi să prevină astfel de situații prin educația și stilul parental ce trebuie să sprijine dezvoltarea unor competențe social-emoționale echilibrate, creșterea stimei de sine, dezvoltarea independenței și abilităților de rezolvare de probleme astfel încât, copilul să nu dezvolte profilul de victimă al bullyingului. O altă responsabilitate a părintelui este să urmărească comportamentul copilului și diverse semne ce ar putea ascunde probleme de tipul bullyingului în cadrul grupurilor de prieteni sau la școală. O comunicare adecvată atât cu cadrele didactice, dar și cu copilul, poate dezvălui din timp diverse situații de violență pe care acesta le trăiește".

Cum tratăm copilul care a fost afectat emoțional, verbal sau fizic?

Psihologul ne explică că "primul pas pentru copilul victimă este să îl ajutăm să se simtă în siguranță din nou în mediul în care a fost abuzat. Ajută foarte mult ca părinții să facă echipă cu cadrele didactice implicate în parcursul școlar al elevului, dar și cu psihologul școlar. Pentru trauma suferită la nivel psihic este recomandată și terapia ce urmărește o întărire a Eului, o creștere a valorii de sine, identificarea resurselor de coping în situații dificile. Pentru părinții care nu dispun de mijloace materiale, de anul trecut este disponibil un program – Din grijă pentru copii - Program național de suport emoțional, subvenționat de stat. Acest program implică contactarea unui psiholog înscris în proiect pentru o primă ședință de evaluare și stabilirea unor obiective terapeutice, urmată de 10 ședințe gratuite pentru client".