Chestiuni de interpretare

Grămezi de informaţii, ieri, la televiziuni, despre şpaga luată/dată la ANAF. Mai exact şpaga luată de un funcţionar de aici, de unde, continuarea "logică şi firească" a ştirilor de la televiziunile veşnic cârcotaşe a fost că banii se duceau la şeful instituţiei numită ANAF. Cu precizarea că aşa susţine DNA. Posibil să se fi dus banii până la vârf, până la şeful ANAF, numai că nu există dovezi, nu există decât declaraţiile unui italian direct interesat să primească o pedeapsă mai mică - de unde şi autodenunţul privind şpaga -, iar cât priveşte DNA, am citit comunicatul instituţiei. Nicăieri nu scria "potrivit DNA" că şpaga a ajuns la Blejnar. Momentan nu se zice nimic despre aşa ceva. La fel cum tot de la DNA am aflat, cu toţii, că senatorul X a fost scos de sub urmărirea penală. Şi totuşi, o televiziune a continuat să îl numească "principalul" suspect în favorizarea infractorului din dosarul acela cu UCM Reşiţa. Nu vreau să iau apărarea senatorului, dar am citit comunicatele oficiale. Iar senatorul nu era acolo; principalul suspect e altul. În fine, e o chestiune de interpretare. Poate - de ce nu?, doar s-a mai demonstrat - ca interpretarea să devină, până la urmă, realitate. Iar atunci, evident, televiziunilor nu le va mai rămâne decât să spună "am avut dreptate". Până atunci însă, mă întreb: de unde vin continuările alea de nu reies din hârtiile oficiale, probabil nici "de pe surse"? A început să mă enerveze chiar chestia asta cu "sursele". Asta pentru că multe "surse" se dovedesc a fi piste false, moarte, iar prostie este să începi să le verifici, să încerci să vezi dacă e aşa, decât să arunci pe piaţă o "gherlă" (termen "ştiinţific" de presă - n.red.). Tot "ştiinţific" adaugă că, de cele mai multe ori, facem prostia să căutăm după ştirile date "pe surse".