Complimente, PDL, pentru spectacol

În eventualitatea că distracţia s-ar putea încheia în PDL Constanţa, noi, spectatorii şi comentatorii de pe margine, nu putem decât să le mulţumim. Am avut parte de lacrimi, apă pe obraji, acuzaţii, înjurături, bârfe şi "intoxicări" - e cuvântul preferat al unora. Dar, dincolo de acest spectacol, să nu uităm că există şi viaţa reală a noastră, a celorlalţi, care chiar se întreabă ce fac consilierii locali sau judeţeni PDL. Adică, mă rog, PDL Constanţa nu se prea ştie ce consilieri are în Consiliul Local Municipal, sau, dacă are, de ce nu "se pupă" ce zic respectivii cu politica (?) organizaţiei judeţene, în timp ce la Consilul Judeţean înţeleg să se certe o dată, de două ori, de trei ori cu Nicuşor Constantinescu, dar să se şi ajungă, măcar o dată, la consens şi la promovarea măcar uneia din propunerile pedeliste în CJC. Nu cred că dracul e atât de negru şi chiar atât de imposibil de trata cu PSD. Măcar o dată, dacă tot vor consilierii judeţeni să facă ceva bun pentru judeţ. Dacă într-adevăr au idei bune, cât de nebun să fie PSD-ul să nu accepte măcar una? Se poate însă să existe şi partea cealaltă, partea tâmpită din PDL, în care să apară un pedelist cu acuzaţii de genul "dacă PSD a acceptat un proiect al PDL, înseamnă că iniţiatorul a pactizat cu PSD". Şi, uite-aşa, PDL Constanţa nu se mai face bine niciodată, iar senzaţia este că următorii paşi de acum înainte a "echipelor" rivale din organizaţie vor fi să se saboteze una pe cealaltă. Mai ales una dintre echipe va face acest lucru, pentru a declanşa dizolvarea, grăbirea unor alegeri care să aline orgoliul înfrângerii de luni, când lucrurile au revenit la sitauţia de dinainte. Iar acel "de dinainte" e similar, în viziunea unora, cu o umilire. Orgolioşii nu suportă umilirea, nu pot merge mai departe decât dacă răspund cumva, dacă încearcă să se răzbune sau să răstoarne situaţia, ca şi cum lucrurile ar fi atât de... personale încât universul se învârte în jurul lor. Echipă, în astfel de condiţii? Aiurea! De-aia PSD pare echipă de fier, iar ei, pedeliştii - mulţi, dar neadunaţi.