Copilul tău chinuie animalele? Ce e de făcut

Ai observat că cel mic se distrează uneori chinuind animalele? Care este diferența dintre o joacă nevinovată și când e cazul să te îngrijorezi?

Sursă foto: Shutterstock

Potrivit psihologilor, plăcerea pe care unii copii o găsesc în chinuirea sau mutilarea animalelor este cel mai comun indicator al delincvenței la maturitate. Asta nu înseamnă, însă, că, dacă cel mic se distrează trăgând câinele de coadă, va deveni un adult problematic. Există niște limite care, odată încălcate, indică o problema evidență, ce necesită rezolvare, scrie doc.ro.

Copiii foarte mici care chinuie animale se pot află în stadiul de explorare specific vârstei. Problemele apar atunci când copilul este mai mare și conștientizează durerea animalului, însă nu este afectat deloc de suferință acestuia, ba dimpotrivă.

Specialiștii în psihologie sunt de părere că, în general, copiii care sunt supuși la rândul lor la abuzuri fizice ori asista la asemenea abuzuri au tendința de a mima comportamentul observat la adulții din jur și de a maltrata animalele.

Statistic vorbind, copiii care se distrează maltratând animale au tendința de a abuza verbal sau fizic alți copii, dar și de a dezvoltă comportamente nesănătoase pe viitor.

Copiii abuzați fizic de părinți sau de bunici se simt neputincioși și pot avea senzația că își recăpăta puterea atunci când rănesc la rândul lor alte ființe – în această situație un animal care nu se poate apară cum se cuvine.

Atunci când părintele observă că un copil mai mare de 4 ani chinuie un animal cu toate că îi percepe suferință, trebuie să ia măsuri cât mai rapid. O discuție cu cel mic este recomandată, astfel încât să se afle motivul din spatele acestui comportament. De asemenea, terapia cognitiv comportamentală poate fi de ajutor într-o asemenea situație, un psiholog reușind să interpreteze corect faptele celui mic, dar și să vină cu o soluție cât mai eficientă.

Părintele care sesizează un asemenea comportament al copilului ar trebui să discute și cu profesorii acestuia, dar și cu colegii ori cu cei din grupul de prieteni. În acest fel, se va află mai aproape de soluția pentru această problema.

În funcție de vârsta copilului, relele tratamente aplicate animalelor pot indica probleme diferite:

Copilul cu vârstă cuprinsă între 1 și 6 ani (cel târziu) se află în faza de experimentare și nu a dobândit maturitatea cognitivă care îi permite să înțeleagă că animalele au sentimente și nu trebuie chinuite.

Copilul cu vârstă de 6 – 12 ani care chinuie animalele dorește să atragă atenția adulților prin comportamentul sau. Acesta înțelege că nu e bine să maltrateze animalele, însă totuși o face. În această categorie intră și copiii care au învățat comportamentul agresiv de la un adult.

Preadolescentii și adolescenții care adoptă un asemenea comportament în raport cu animalele sunt cei care au un anturaj nesănătos, care consumă substanțe interzise sau care suferă de tulburări psihice. În cazul acestora, e absolut necesar ajutorul unui psiholog.

Indiferent de vârstă copilului tău, dacă observi că acesta are obiceiul de a chinui animalele, e necesar să iei atitudine. În acest sens, vei purta o discuție cu copilul, îl vei învață cum să se comporte cu un animal, te vei folosi de puterea exemplului ori vei cere ajutor de specialitate – psiholog.

Copilul, mai ales dacă este foarte mic, nu va fi lăsat singur în compania unui animal, ci va fi supravegheat de un adult în permanentă. Astfel, șansele că animalul să aibă de suferit sunt reduse. În cazul în care copilul înțelege că trebuie să se ferească de cei din jur când chinuie un animal, e necesară intervenția unui specialist.

Nu cumpăra un animal de companie dacă observi că cel mic are plăcerea de a chinui animalele, în speranța că își va rezolva astfel problema.