Cristian Sima: Problema României nu e doar că avem politicieni corupți, ci că sunt nepricepuți. Video

Omul de afaceri Cristian Sima a declarat în exclusivitate pentru Replica de Constanța că România nu are astăzi oameni politici capabili să adopte o strategie coerentă pe termen lung din punct de vedere economic. Sima spune că situația macroeconomică actuală a României nu este atât de gravă, în comparație cu alte țări ale Uniunii Europene. Acesta a mai afirmat că România a avut, timp de peste 20 de ani, la Ministerul de Finanțe, un singur om care știa cu adevărat să facă bugetul României, Florea Gherghina. Cristian Sima spune că România nu știe să profite de cea mai bună marfă de export, inteligența. Omul de afaceri a mai spus că în România este imposibil să poți avea un plan economic pe termen lung din cauza orgoliilor politicienilor. În altă ordine de idei, Sima a mai spus că Uniunea Europeană nu ne obligă să ne reducem deficitul, ci mai degrabă să încercăm să avem cum să îl garantăm.

Robert Nenciu, Cristian Sima

România s-a lăfăit ani la rând mai mult decât ar fi trebuit

„România este o țară cu un PIB destul de mare, ne apropiem de 500 de miliarde de euro. E adevărat că avem încasări la buget de doar aproximativ 120 de miliarde. Facem un deficit, adică cheltuim mai mult decât încasăm, de circa 8% din PIB, adică în jur de 40 de miliarde. Rotunjesc cifrele, pentru că nu are rost să venim acum cu valori exacte — nu interesează pe nimeni.

România are două mari probleme. Prima este cea a contului curent, dacă vorbim în termeni macroeconomici, avem un deficit de aproximativ 30 de miliarde. Asta înseamnă că, în ultima vreme, banii din afară n-au mai venit: nici investițiile străine directe, nici banii trimiși de românii din diaspora nu mai sunt ca pe vremuri.

Pentru o economie nesaturată ca a noastră, care importă mai mult decât exportă, deficitul de cont curent e o problemă serioasă, poate chiar cea mai mare. Avem și dobânzi mai ridicate decât alte țări din Uniunea Europeană, ceea ce este firesc în acest context.

Ne-am lăfăit și ne-am întins mai mult decât ne-a fost plapuma timp de ani buni, mai ales în ultimele guvernări PSD, PNL și altele. În februarie 2020, pentru singura dată în istoria României, am reușit să ne împrumutăm cu dobândă negativă, adică luam bani și dădeam înapoi mai puțini. Chiar dacă era o dobândă mică, de 0,15%, nu conta: îi luai pe o perioadă lungă și rambursai mai puțin. Așa ceva se întâmplase doar în economii mult mai dezvoltate decât a noastră, dar s-a întâmplat și la noi, înainte de pandemie.

Din păcate, atunci ne-am împrumutat doar cu 700 de milioane, nu cu 40 de miliarde, cât ar fi fost nevoie astăzi. Problema e că, dacă te împrumuți prea mult, banii se pot risipi rapid, și de multe ori e mai bine să nu te împrumuți decât să vezi cum se fură. Totuși, nu cred că deficitul în sine e o mare problemă. Putem avea chiar o datorie publică mare”, a declarat omul de afaceri Cristian Sima.

Video 1:

Datoria publică a României, comparabilă cu alte state europene

„România are o datorie publică echivalentă cu aproximativ 60% din PIB — adică undeva în jur de 250 de miliarde de euro. Nu e mult. De exemplu, Statele Unite au o datorie de aproape 39.000 de miliarde de dolari, adică peste 120% din PIB. Însă își pot permite acest nivel de datorie, pentru că au încredere, lichiditate și capacitate de plată. De fapt, nu plătesc datoria, ci o rostogolesc constant.

La fiecare emisiune de titluri de stat există cumpărători. La noi, orice problemă internă afectează încrederea în România. Iar când datoriile ajung la scadență și trebuie să faci rost de bani ca să le plătești, fără să ai surplus bugetar, pentru că niciun guvern n-a avut, devine complicat. Statul român este împrumutat de diverși investitori: străini, români, firme și chiar persoane fizice, prin titlurile de stat.

Cea mai mare parte a datoriei publice se află însă în mâinile băncilor din România. Acestea cumpără titluri de stat, le depun la BNR și, în baza lor, obțin împrumuturi pentru a acorda credite. Așa funcționează sistemul financiar. E un mecanism complex, dar esențial e că totul se bazează pe încredere.

Dacă nu există încredere, investitorii nu mai vin. Avem nevoie de predictibilitate: de reguli clare, care să nu se schimbe peste noapte — nici fiscal, nici legislativ. Așadar, macroeconomic, România nu stă rău. Dar lipsa de încredere, deficitul de cont curent și lipsa investițiilor sunt probleme majore.

Românul muncește mult, e performant și productiv, dar organizarea lasă de dorit. Logistica și infrastructura sunt slabe, iar asta descurajează investițiile, inclusiv pe cele ale românilor, care tot mai des aleg să investească în afară. Avem o datorie publică de aproximativ 60% din PIB — nu suntem Elveția, cu doar 25%, dar nici Franța (120%), Italia (140%) sau Grecia (150%)”, a spus Sima.

Cristian Sima

Nu ne impune nimeni să avem un deficit mic, problema este că nu este sustenabil deficitul

„De fapt, nu ne impune nimeni. Asta e o falsitate promovată adesea în presă. Uniunea Europeană, prin Tratatul de la Maastricht, a recomandat doar ca deficitul să nu depășească 3% din PIB. Dar, în criza din 2008, aproape toate țările au depășit acel prag.

Singurii care au rămas mai disciplinați au fost nemții — dar chiar și ei, recent, prin cancelarul Scholz, au spus că vor crește cheltuielile pentru apărare, ceea ce va duce și la un deficit mai mare.

Prin urmare, acordurile de la Maastricht, făcute acum aproape 30 de ani, nu mai reflectă realitatea actuală. În 2024, aproape toate țările din zona euro au deficite peste 3%, cu excepția Germaniei. Problema e la noi că l-avem foarte mare și e greu sustenabil. V-am spus, nu are lumea încredere. Au avut tulburări politice, avem în continuare.

Noi facem prea multe să nu se devalorizeze leul. Deși, dacă mă întrebați pe mine, și aș fi eu la BNR, l-aș lăsa să se devalorizeze, că atunci export și mai mult. O să mă întrebați ce să export? Păi am ce să export.

Doar să mă concentrez acolo unde export și să export mai ușor. Dacă o să plec pe ideea că n-am ce să export, că eu n-am microprocesoare ca Taiwanul, n-o să mai fac nimic. Eu nu cred că problema la noi a fost vreodată că a trebuit să respectăm ceva ce a spus Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană îți dă niște reguli, de mediu, și foarte bine face că îți dă niște reguli. Uneori regulile astea sunt proaste, e adevărat, se mai întâmplă. Nu toate legile sunt bune. Dar stă cu biciul pe tine ca să nu treci pe roșu. Dar la capitolul ăsta cu deficitul, unde toți au trecut pe roșu, problema e, eu pot să mă duc și cu 12% deficit. Dar mi-l dă cineva? Am de unde să-l împrumut? Pentru că dacă n-am nici măcar cum să rostogolesc vechea datorie când ajunge la scadență, deci eu ca familie, să presupunem că România e o familie, nene, mă împrumut să mă dezvolt.

Și mă împrumut mai mult decât mi-e plăcut. E, problema e că mi-ajung datoriile la scadență. Dacă prietenul care mi-a dat banii mi cere înapoi, eu găsesc un alt prieten care să mă împrumute ca să-l plătesc pe ăsta, dar dacă lumea nu mai are încredere în mine, se aude că eu nu plătesc datoriile, că n-am de unde, ăsta îmi cere, toți îmi cer banii înapoi și nici alții noi să mă împrumute nu mai vin. Aici e problemă. De credibilitate și de credibilitate în economia noastră, în modul în care ne comportăm”, a afirmat Cristian Sima.

Video 2:

În România se fură mult și cheltuim foarte prost

„Bolojan a fost forțat și a făcut bine încercând să reducă deficitul. Dar o să vedeți că problema mare e alta. Dacă eu tai cheltuieli, atunci a cheltuielile fiind mai puține, se presupune că deficitul scade. Dar nu e obligatoriu, că dacă și veniturile sunt mai puține, că nu se dezvoltă economia, nu crește economia, și necrescându-mi PIB-ul, taxele și impozitele, sau evaziunea fiscală, eu mărind, taxele, atunci deficitul crește.

Atunci, dacă cumva veniturile scad cu mai mult, decât au scăzut cheltuielile pe care le-am tăiat eu, stau mai prost decât înainte. Și se pare că România în momentul acesta cam pe culoarul acesta se află. Stă mai prost ca înainte.

Păi Bolojan, pe lângă bice, ar mai trebui să dea și zăhărel. Eu v-am spus, eu aș fi tăiat impozitul pe salariu, să las omul să muncească, să-și cheltuie singuri banii, vreau consum. Acolo e problema.

Noi impozităm enorm de mult muncă. Ca să vă dau un exemplu, domnule, dacă eu îi dau unuia 1000 de euro, 5000 de lei, pe mine, firma, mă costă omul ăla cu toate daravelele 10.000 de lei. Rotunjesc, evident că e un pic mai puțin. Ei, problema e cum fac eu ca să mă coste 1200? Și atunci firma cheltuie toți 10.000, dacă ăla nu mai ia 5000 în mână, o să ia 8000.

Și am mărit salariu, el se duce, îl cheltuie, că nu stă românul să-l pună la ciorap și să investească în acțiuni pe bursa americană. Și atunci dă-i posibilitatea omului să consume. Problema mare la noi este, în afară că furăm mult, cheltuim foarte prost. Adică nu avem un plan pe termen lung. Nu zicem, bă, eu sunt o țară agrară, vreau să fac lapte.

Am luat aiurea exemplu, nu e că am făcut vreo analiză. Deci de mâine mă concentrez și toate vacile de la noi le pun și muzică simfonică, orice numai să dea lapte mai mult decât oriunde. Sau, eu sunt o țară cu mulți IT-și, dar nu sunt atât de geniali încât să creeze doar scriu linii de cod. Hai să aduc niște mari firme de soft și să le dau forța asta de muncă, inteligența pe care o am.

Deci nu există un plan național de a exporta know-how-ul și inteligența românilor. Și dacă nu există, și aici nu va exista niciodată, până când nu vor exista la putere oameni care au făcut afaceri, care au câștigat, care au pierdut, care au probleme cu fiscul, care au plătit, impozite, s-au refăcut și așa mai departe.

Noi nu avem oameni din așa. Avem un gospodar, cum e Bolojan foarte bine, dar una e Oradea, una e România, și care numai cu tăiat de cheltuieli e complicat, trebuie să dai și ceva. E ca la un cățeluș.

Îl bați, îl bați să fii ascultător, dar dacă nu-i dai și un zăhărel, nu-i mulțumit. Eu înțeleg că au luat românii nu știu câte bice ca să rezolvăm ce-au făcut ăia înainte, e adevărat. Dar așa se face de 36 de ani? Și problema e, dacă eu tai cheltuielile, dar prin chestia asta îmi reduc și veniturile, n-am realizat nimic. Decât că lumea simte că trăiește mai prost și nici deficitul meu, raportat la PIB, nu scade. Și riscăm la sfârșitul anului sau la anul, de exemplu, să avem tot 8% deficit și creștere economică zero sau, Doamne, ferește chiar pe minus”, a mai declarat Sima.

Robert Nenciu, Cristian Sima

Fondul Proprietatea a fost creat greșit de la bun început, pentru a acoperi o datorie

„Fondul Proprietatea a fost, la început, un fond cu o țintă clară, foarte bine structurată. Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. La origini, Fondul Proprietatea a fost creat pentru un scop precis. Vă mai amintiți cum a fost făcut? Poate nu foarte clar — eram destul de mic atunci —, dar haideți să reluăm de la început, ca să înțelegem logica.

Ca să poți analiza un «copil», trebuie să știi unde s-a născut, cine i-au fost părinții și în ce context. Așa și cu Fondul Proprietatea. Când a fost creat, ideea de bază era simplă: statul trebuia să restituie proprietățile confiscate de comuniști.

De exemplu, familia Mociorniță deținea terenuri și clădiri, unele transformate ulterior în spitale sau instituții publice. Nu puteai dărâma Spitalul Colțea ca să-i restitui terenul proprietarului, fiindcă era un bun public. Prin urmare, statul trebuia să despăgubească foștii proprietari — să le dea bani. Dar statul nu avea bani. Guvernanții de atunci s-au gândit astfel: „Hai să creăm un fond special, în care punem activele statului și din care plătim despăgubirile”.

Spre deosebire de Norvegia, care și-a vândut resursele naturale și a folosit banii pentru a crea un fond de investiții pe termen lung, noi am făcut un fond pentru a acoperi o datorie. Practic, Fondul Proprietatea a fost dator încă de la naștere.

Cei care aveau de recuperat case, terenuri, fabrici sau alte bunuri confiscate de comuniști primeau acțiuni la Fondul Proprietatea, în locul bunurilor propriu-zise. Dosarele de retrocedare se transformau în acțiuni cu valoare nominală de 1 leu.

Aici au apărut „șmecherii”, mulți au cumpărat aceste dosare direct de la foștii proprietari, pe sume derizorii: 0,16 lei, 0,20 lei, uneori chiar 0,03 lei pentru o acțiune de 1 leu.

Pentru ca fondul să aibă acoperire, statul i-a transferat acțiuni la companii mari: Hidroelectrica, BCR, Transgaz, Romgaz, adică active solide, utilități naționale care nu aveau cum să meargă prost. Practic, s-a pus acolo o parte importantă din avuția națională.

Și a fost bine că s-a făcut așa, pentru că măcar nu s-au vândut acele companii direct pe bani puțini. Apoi, Fondul Proprietatea a fost gestionat de un administrator străin, Mark Möbius, care a avut grijă de el. Dacă l-ar fi administrat statul român, probabil n-ar mai fi rămas nimic, nici pentru foștii proprietari, nici pentru actualii acționari.

Fondul a crescut, dar în timp și-a vândut mare parte din „marfa” valoroasă, fără să mai cumpere nimic în loc. A plătit dividende uriașe — în jur de 70% din valoarea sa, lucru nemaivăzut. În mod normal, fondurile plătesc 2-3% dividende, restul se reinvestește.

Când s-a listat Hidroelectrica, fondul a încasat o sumă mare, iar acționarii au cerut imediat dividende: «Dați-ne banii noștri!». Și li s-a dat. Astfel, acum Fondul Proprietatea mai deține foarte puține active, devenind aproape nesemnificativ. Ideea inițială a fost bună, dar a fost folosită pentru a plăti o datorie, nu pentru a investi și a crește. Ar fi fost mult mai înțelept să se vândă doar o parte din companii, 10% din Hidroelectrica, 30% din Romgaz, și cu banii obținuți să se cumpere acțiuni în companii globale precum Apple sau Nvidia.

Uitați-vă la exemplul Norvegiei: fondul lor suveran garantează fiecărui cetățean norvegian echivalentul a 380.000 de euro. La pensie, fiecare are o rezervă serioasă. Și totuși, norvegienii, deși au petrol, plătesc taxe mari, inclusiv pe combustibil, benzina e mai scumpă decât în România.

Ei au înțeles că trebuie să investească banii, nu să-i risipească populist, cum au făcut țări precum Venezuela sau Rusia, care au trăit din resurse naturale, fără să dezvolte alte sectoare ale economiei. Vinde activele și dă banii oamenilor? Nu. Norvegia le vinde, ia banii, îi investește, iar oamenii vor primi la pensie. Până atunci, muncesc și ei. Vedeți? Asta înseamnă gândire pe termen lung”, a mai spus Sima.

Video 3:

Miniștrii de Finanțe din ultimii 20 de ani nu știu nici regula de trei compusă

„Dar asemenea gândiri pe termen lung sunt rare la noi. Pe ce bază ați avea pretenția că, dacă aș lua ultimii 20 de miniștri de finanțe și le-aș da o problemă simplă de «regula a trei compusă», ar ști să o facă? Nu o știu. Unii nici pe cea simplă nu o stăpânesc. Problema României nu e doar că avem politicieni corupți, deși sunt și din ăștia, ci că sunt nepricepuți. Și nu contează partidul.

Să vă dau un exemplu: la Ministerul de Finanțe, pe vremuri, era Gherghina, omul care făcea efectiv bugetul României, încă din perioada Ceaușescu. Toată lumea se temea de el, pentru că era singurul care înțelegea cifrele. Când venea momentul bugetului, ministerul intra în panică, iar Gherghina era cel care «repara motorul». El făcea ajustările, tăia, adăuga și ieșea ceva coerent.

Nimeni nu-l dădea afară, deși era un comunist convins, cu mentalitate veche. A stat în funcție vreo 20 de ani după Revoluție. Dar nimeni nu s-a gândit: „Hai să aducem doi tineri, economiști buni, să-i punem lângă el, să învețe meserie.” Nu. Noi angajăm la Ministerul de Finanțe doar pile, relații, amante, fii, fiice și nepoți. Asta e realitatea. Și atunci ce pretenții să ai?

Niciun partid politic, nici cei de stânga, nici suveraniștii, sunt toți la fel. Toți vorbesc frumos, ca Georgescu, care îți povestește cum face el canale până în Strâmtoarea Bering și până la Marea Caspică. Dar dacă îl întrebi: «Ai făcut vreodată ceva concret?», nu are ce să spună. A condus el vreodată o afacere? A cumpărat grâu? A făcut o brutărie? A construit ceva cu mâna lui? Foarte mulți știu doar din vorbe. Când îi pui să facă efectiv ceva, se blochează”, a explicat Cristian Sima.

Dacă tot suntem nepricepuți, de ce ne este rușine să cerem ajutor?

„Uitați-vă la Bolojan — el taie, reorganizează, dar nici el nu are consilieri buni. Nu poți să iei pe oricine și să-l pui să-ți spună cum să dezvolți o economie. Demonstrează că știi să faci ceva, altfel lasă locul altora. Și dacă nu avem oameni buni, hai să aducem străini. Nu e nicio rușine. Sunt economiști excepționali în lume. Avem deficite de miliarde, dar nu ne permitem să dăm un milion pentru a aduce un expert străin care să ne arate ce să facem? Ar fi o investiție, nu o cheltuială.

Nu ar fi nicio rușine, francezii au adus specialiști germani, germanii au colaborat cu americanii și tot așa. Dar, dacă s-ar face așa ceva la noi, reacția ar fi imediată: «Cum, noi nu suntem în stare? Avem atâția oameni pregătiți și tot străini aducem?» Da, adevărul e că nu suntem în stare. Și trebuie să recunoaștem asta.

Dacă mâine aș vrea să dezvolt o industrie de microprocesoare, să construiesc ferme de servere, pentru că vine inteligența artificială, ce mi-ar trebui? Energie — avem. Dar trebuie și inteligență, organizare, investiții. Dacă ne-am concentra pe energie, inteligență și tehnologie, am putea salva România.

Avem energie, avem inteligență, dar toate astea sunt degeaba dacă nimeni nu le valorifică și nu le formează pe termen lung. Din energia și inteligența asta poți face microprocesoare și le poți vinde, sau poți construi ferme pentru stocarea datelor din AI. Cum procedează alții? Chiar și Arabia Saudită spune: «Noi avem energie ieftină, dar nu avem suficientă expertiză — veniți voi cu know-how-ul.»

Și de ce mi-ar fi rușine? Dacă mâine vreau să lansez un proiect național și să fac o fabrică, nu zic să imit TSMC, dar pot să construiesc ceva util. Mă duc la Uniunea Europeană și spun: «Nu mai faceți fabrica de microprocesoare la Dublin — faceți-o la București. Vă ofer teren, construcție, utilități — gratuit.» Dar ca să realizez asta am nevoie de oameni care au mai făcut microprocesoare”, a spus Sima.

Robert Nenciu, Cristian Sima

Eu l-am sponsorizat pe Nicușor Dan în 2012, și după alegeri nici nu mi-a mulțumit

„Pe Nicușor Dan eu l-am sponsorizat la alegerile din 2012, când a candidat pentru prima dată la Primăria Capitalei și nu a reușit; a pierdut și nu a intrat nici în Consiliu. Era greu atunci să îi găsești sponsori. Profesorul Solomon Marcus și alți colegi din mediul academic au venit atunci la mine; eu și Măriuca Mereuță (proprietara SoftWin/Bitdefender) am decis să îl sprijinim, deși a pierdut. Nu ne-a mulțumit mai târziu, dar asta e — nu contează.

Am încercat și am susținut astfel de oameni. Faptul că cineva a fost olimpic nu garantează succes profesional mai târziu, e o bază foarte bună, dar trebuie continuare și aplicare. Eu am fost într-o echipă care a câștigat locul întâi pe echipe; colegii erau excepționali în liceu, dar cariera matematică ulterioară nu depinde doar de talentul din liceu.

Ideea mea este simplă: nu poți conduce Ministerul de Finanțe dacă nu stăpânești lucruri de bază, regula de trei simplă sau compusă, algoritmi de optimizare, etc. Dar nici faptul că ești expert în matematică nu înseamnă că știi automat să conduci sau să aplici soluții la scară reală. De aceea e nevoie să te înconjuri de oameni competenți. Acolo e problema lui Nicușor”, a afirmat Sima.

Video 4:

La Guvernare nu trebuie să te înconjuri de prieteni, ci de specialiști

„Ca să faci o guvernare bună nu e suficient să aduci prieteni. E util să ai câțiva oameni de încredere, dar echipa extinsă trebuie să fie alcătuită din cei mai buni specialiști, chiar și din persoane cu care nu ești de acord. Din contrazicerile bine argumentate ies soluțiile bune.

Dacă alegi doar oameni care te aproba și nu te contrazic, nu se întâmplă nimic. Eu am candidat și știu: politica românească e vulnerabilă la prietenii și simpatiile personale. Președintele, oricât ar fi de inteligent, nu poate forța schimbări majore dacă nu are o echipă tehnică puternică. El poate numi însă șefi la servicii, poate exercita presiuni politice, dar asta nu este guvernare. Politica reală înseamnă asumare, echipă și rezultate concrete.

Băi, Trump poate să facă ceva bun sau rău, pentru că are putere. Macron are putere. Când a vrut să dizolve Parlamentul, l-a dizolvat și a făcut din nou alegeri.

Dă-i putere, dar nu-i da banii. Banii rămân la Guvern, la Parlament, iar puterea la... Dacă nu-i dai putere președintelui, ce să facă, săracul? L-a numit pe Bolojan. Știți pe altul mai bun? Între noi fie vorba, dacă eu aș fi fost președinte, tot pe Bolojan l-aș fi pus. Ca să facă un guvern, era oricum cel mai deștept dintre toți”, a explicat Sima.

Sportul național al românilor este datul la gioale

„M-aș fi preocupat, însă, să-i spun: „Bolojan, ia-ți consilieri mai deștepți ca tine. Mult mai deștepți ca tine.” Dar e greu, orgoliile la noi sunt mari.

Pentru că orgoliul e în esența poporului român. Noi credem că suntem cei mai buni, că am fost mereu cotropiți de alții, că suntem puternici, dar nu reușim pentru că „nu ne lasă alții”. Altfel, am fi ocupat toată Europa!

Dar n-am ocupat-o, nu pentru că n-am vrut — ci pentru că n-am putut. În afară de Mihai Viteazul, n-am avut pe nimeni care să atace; doar ne-am apărat. Și dacă doar ne-am apărat, nici în economie nu facem altceva: nu producem, nu atacăm piețe noi, doar ne apărăm pozițiile. Așa am fost formați. Orgoliu avem, dar nu suntem cei mai buni. Nu ne recunoaștem greșelile. Nu suntem toleranți.

Când mergem în diaspora, știți care e sportul național al românilor? Să-și dea la gioale între ei. Doi italieni care se întâlnesc la București, chiar dacă nu se cunosc, după cinci minute se ajută unul pe altul. Doi români care se întâlnesc în Occident, de cele mai multe ori, nu-și spun nimic și ajung să se invidieze. „Să nu se întoarcă ăla acasă mai tare ca mine!” Asta e problema noastră: invidia și competiția distructivă. Și cu mentalitatea asta de „dat la gioale”, nu ne unim, nu suntem toleranți”, a mai declarat Sima.

Video 5:

Feed your Greed, sau altfel spus, responsabilitate

„Important e că află. Mai întâi trebuie să afle. Multe noțiuni sunt pentru mulți noi, le aud pentru prima oară — și e bine și așa.

Eu nu le dau acolo rețete ca să se îmbogățească peste noapte, deși mulți intră cu gândul ăsta. Canalul Hrănește-ți lăcomia tocmai asta combate — lăcomia. Titlul atrage, dar mesajul este opus: nu fiți lacomi, că vă distruge viața.

V-am mai spus — cel mai de preț bun de export al României este inteligența. Și am exportat-o deja. Din promoția 1985 a Facultății de Matematică, din care am făcut și eu parte, din 180 de absolvenți, 115 sunt acum în Occident. Știți că am câte un coleg de an profesor la toate marile universități americane? Nu există universitate mare — Harvard, MIT, Lyon, Paris, München — fără un român de-al nostru acolo.

Vă dați seama ce bună ar fi toată inteligența asta acasă? Sau să ajute cu ceva? Știți că unul din colegii mei, când a avut anul sabatic, a vrut și el să predea la noi, gratis, la universitate, și nu l-au lăsat. Știți, de exemplu, vă mai spun altceva: eu am încercat să mă duc profesor la liceu și mi-a zis: «Ei, n-ai definitivat?» Și eu am zis: «Foarte bine, corect, dar îl dau mâine.» Păi, nu poți. Trei ani. Stai trei ani suplinitor să câștigi experiență și după aia.

Și voi vreți să vină români în țară să predea și să facă? Deci, nu e vorba de salarii. E vorba că eu, în loc... Închipuiți-vă că orice chinez care e la Harvard se întoarce în China. Păi, acolo i se face statuie.

Noi avem profesori la mari universități străine care, dacă mâine ar veni în România, le-am da «flit». Adică noi nu l-am ascultat pe academicianul Solomon Marcus, Dumnezeu să-l ierte, dar finlandezii l-au luat. L-au ținut doi ani în Finlanda și au reformat învățământul după sfaturile lui Marcus.

Și la ora actuală, care e cel mai bun învățământ în Europa? Finlandez. Păi, finlandezilor nu le-a fost rușine că n-a zis nimeni: «Dar ce, nu-s finlandezi de-ai noștri deștepți, să luăm pe șontorogul ăsta de Marcus din România?». Și unde-i România? Ei, uite că ei n-au avut orgolii. L-au luat. Iar noi, care l-am avut acasă, n-am dat doi bani pe el”, potrivit lui Cristian Sima.

Unicornul lui Cristian Sima

„Să creeze o foarte mare comunitate. Acea comunitate, o mare parte din ea, sunt și acționari la un unicorn. Și sper să-l fac unicorn, că nu e unicorn acum. Și sper să fac prima platformă de tranzacționare cu acțiuni ale micilor firme tokenizate. Ceva ce nu s-a mai făcut. Adică s-au mai tokenizat firme în Occident, dar nu s-au și listat.

Știți ce vreau eu să fac? Dumneavoastră aveți o firmă și vreți să faceți rost de bani. Până faceți rost de bani, până sunați prietenii, până încercați să vă împrumutați la bancă, ziceți: «Băi, eu am ideea asta.» Și eu fac o firmă pe acțiuni, dar nu pot să mă duc la bursă, că nicio bursă nu mă bagă în seamă.

Dar vine Sima, îmi instalează un soft și eu am bursa mea la mine pe calculator, cu o singură acțiune. Doar că Sima unește toate aceste burse individuale cu o singură acțiune între ele. Și atunci comunitatea asta mare zice: «Uite, Ionescu are o idee genială, ăla, ăla bagă bani.»

Popescu n-are. După aia mai e o problemă. În momentul în care tu bagi banii într-un start-up, uite și în OpenAI, dacă bagi în Sam Altman, în OpenAI, e adevărat că el îți spune că valorează 500 de miliarde, dar până nu se listează, tu nu poți să ieși, ești captiv, investitor captiv.

Aici, și dacă ideea n-a fost dusă până la capăt, vezi că nu merge bine? Ieși! E adevărat, poți să regreți, dar măcar ieși, intri. Adică activele alea se pot tranzacționa. Problema mare e că legislația europeană nu te ajută cu nimic, îți dă în cap, că asta facem noi: dă-i la gioale.

Iar dacă vii cu idei de-astea trăsnite, nu te bagă nimeni în seamă. Că de-asta și UiPath nu s-a listat la BVB, s-a listat pe Wall Street și așa mai departe. Dar spre deosebire de țările baltice, care sunt foarte permisive și care zic: «Veniți, mă, faceți-vă start-up-urile la noi, că ne-ați lăsat și nouă niște impozite.» Dar noi nu înțelegem. Iar o chestie e lipsa de viziune”, a concluzionat Cristian Sima.

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.