Cum a murit jurnalista Iulia Marin. Ce au spus legiștii după autopsie

Legiștii au efectuat necropsia în cazul jurnalistei Iulia Marin. Potrivit autopsiei, tânăra în vârstă de doar 32 de ani s-ar fi sinucis. Iulia a vorbit deschis pe rețelele sociale despre problemele grave pe care le avea cu depresia și a murit singură, în garsoniera în care stătea cu chirie.

Iulia Marin

Jurnalista Iulia Marin a murit la vârsta de 32 de ani. Tânăra a fost găsită fără suflare în apartamentul din Bucureşti în care locuia, de către proprietară şi poliţişti. Medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) ar fi stabilit că tânăra s-ar fi sinucis, anunță România TV.

Jurnalistă Iulia Marin a trecut prin redacţiile Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul, iar de trei an lucra la Libertatea. În ultimii ani, Iulia Marin s-a luptat cu probleme de sănătate mintală, cu diagnostice severe, inclusiv tulburarea bipolară. Despre problemele ei de sănătate, Iulia a scris constant pe pagina ei de Facebook.

”Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele în care mă simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renunțați, veți găsi antidepresivul potrivit”.

E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv în mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse.

Dar stau și ma întreb dacă nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamăgire, vreun efect placebo, cine mai știe?
Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.

Am ajuns în punctul în care îmi e rușine să mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, în punctul în care nu mai înțeleg ce e în neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca într-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.

Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar.

“Nu renunțați, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de câteva zile.
Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atât de dificil de descris în cuvinte.

“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.

Îmi doresc să îmi placă. Să mă ”ajute”. Sa ma trezesc zâmbind, ca “înainte”. Să pun puțină pasiune în ce fac, măcar puțină. Măcar din când în când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece.

Nu vrea, și pace.

“Nu renunțați, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trăi”.

Citesc toate forumurile, în timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie și dintr-o pastilă.
Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi bună, placebo sau nu”, a scris Iulia Marin în ultima ei postare pe Facebook.