De ce Dumnezeul vostru nu e ca Dumnezeul nostru

Este obligatoriu să specific încă din titlu că nu împărtășim același Dumnezeu. Nu este Unul și același, ci vorbim de doi Dumnezei, care nu se intersectează niciodată. În ultimele zile, am constatat cu stupoare cum ideea de Dumnezeu apare în spațiul public, tocmai în Postul Paștelui, pe post de martor în instanță, prieten „de gașcă”, un soi de „băiat de băiat” și veșnicul apărător al propriului interes al politicianului. Despre tine este vorba, domnule politician. Ție mă adresez când spun că Dumnezeul nostru nu este și Dumnezeul vostru.

L-am auzit pe Dan Șova, mai evlavios ca niciodată. De fapt, nici n-a fost vreodată. Cum a venit vorba de arest, hop: „Am început ziua la grupul de rugăciune. Dumnezeu să fie cu noi, să se facă cum vrea EL!” Mi-am adus aminte și de Varujan Vosganian. Acest parlamentar despre care colegii nu au cea mai bună părere, spunând mereu despre el că este un arogant și un impulsiv greu de egalat pe holurile Parlamentului, nu s-a sfiit să pupe toate icoanele din buzunar când, la fel, era vorba de arest.

Senatorul Cristiana Anghel m-a certat recent, când am depistat-o cu ipocrizia, în flagrant. „Nu-ți este frică de Dumnezeu?! Voi, cei care credeți că puteți spune orice, despre oricine, aveți și copii?!”

Copiii și Dumnezeu contau pentru stimabila senator, când a fost prinsă, din nou, cu minciuna în fapt.

Să nu uităm nici de Marian Vanghelie, care a solicitat o adeverință de „bun creștin” de la BOR, tot ca să scape de arest.

Ieri, mă uitam la ex-Gigi Becali, viitor Gheorghe Becali, după cum a mărturisit. Pardon, spovedit. „Nu mai sunt Gigi Becali. Am şters totul cu buretele şi am început o nouă viaţă care se numeşte Gheorghe Becali. Îl caut pe Hristos, oriunde este el, caut mântuirea. Toată averea mea o dau lui Hristos”.

Aproape că ți se face scârbă. Orice om nepărăsit fie și de minima formă a rațiunii ar fi tresărit: n-ar fi mai bine să dai averea înapoi celor pe care i-ai prejudiciat? Dar, nu, spectacolul televizat merge mână în mână cu o mântuire care și-a pierdut rostul și sensul. Același Becali stupefia nu demult, când spunea că familia nu îl vizitează, pentru că „la noi, la machedoni, e tradiție de familie, să nu vină nevasta la pușcărie”. Păi, un familist în sensul propriu al cuvântului nu s-ar fi dus de prima dată la pușcărie. Ar fi stat alături de familie și n-ar mai fi pus-o în postura de a alege sau nu vizita la vorbitor.

Așadar, rămâne cum am stabilit: Dumnezeul nostru nu schimbă abil subiectul, ci se confruntă cu el; nu e „de gașcă” și nici „valabil”, nu e nici „barosan” și, culmea, nu are nici o legătură cu banul, așa cum se vede acolo, de sus, din tribuna Parlamentului, Guvernului etc. Dumnezeul nostru spune să nu minți și să nu furi. Nu ne scapă de Poliție și nici nu ne învață ce și cum să spună avocatul sau PR-istul. Se-aude, trupa evlavioasă din cale afară de la Palat?

Marius Florian VASILE