Despre 8 Martie care a trecut, mai altfel

A trecut 8 Martie, Ziua Femeii. Am avut senzaţia că s-a transformat mai mult în ziua bărbaţilor. Nu mă refer la ceva personal, ci la lucrurile pe care unii dintre noi n-am putut să le facem din simplul motiv că domnii (şefi de instituţii, afacerişti sau politicieni - cei care nu erau de exemplu la Parlament) nu se aflau la birouri. Că, de 8 Martie, tot românul a petrecut. Nu au fost doar doamnele cele felicitate ori învoite de şefi de la serviciu ori trimise acasă mai devreme decât programul obişnuit. Nu, cinstirea femeilor a devenit un "tradiţional"... mese întinse de la care nu puteau să lipsească bărbaţii - nu pentru chestia să nu se plictisească doamnele doar între ele -, ci pentru a arăta, X sau Y: "eu, noi v-am scos în lume". Mă felicit, cu această ocazie, că pentru mine 8 Martie este sărbătoarea care mă duce cu gândul la mama. Nu văd 8 Martie ca o obligaţie de mers la petreceri, la mese întinse, primit floricele, promisiuni etcetera. Florile încântă o femeie în orice altă situaţie, nu doar de 8. Aşadar, am lămurit acest aspect, şi revin la povestea cu domnii care s-au folosit de 8 Martie pentru a atrage câteva zeci de simpatizante la mese, cu promisiunea că, dacă vor vota pe cine trebuie (nu ştiu, la partid ori în alegerile din 2012 poate) vor avea parte de lapte şi miere. Lapte şi miere e numai în reclame, lapte şi miere nu-ţi aduce nici un politician şi nici un şef de instituţie. Lapte şi miere e ceva aşa, o expresie şi în nici un caz nu se promite de 8 Martie. Sau în nici o împrejurare unde se cinstesc femeile. În rest, urările - fie primite, păcat că unii le fac doar o dată-de două ori pe an sau în situaţii când vorba bună se presupune că va fi răsplătită îndoit. Adaug aici, pentru a spulbera ipocrizia unora, vorba aia: facerea de bine... iar continuarea nu se mai poate spune, dar se ştie.