Drept la replică! Mihaela Pundiche face precizări privind litigiul pentru terenul expropriat de la Mihail Kogălniceanu

În urma articolului publicat de cotidianul Replica, cu privire la litigiile privind despăgubirile pentru terenurile expropriate în vederea extinderii Bazei Militare de la Mihail Kogălniceanu, Mihaela Pundiche a solicitat publicarea unui drept la replică. Redăm mai jos, integral, punctul său de vedere.

Mihaela Pundiche

În temeiul art. 30 alin. (6) și art. 31 din Constituția României, al art. 70–75 din Codul civil și al pct. 2.7 („Corecția erorilor. Dreptul la replică”) din Codul deontologic al jurnalistului adoptat de Convenția Organizațiilor de Media, Mihaela Pundiche a solicitat publicarea integrală a prezentului drept la replică, după cum urmează:

Respect rolul presei de a informa publicul despre folosirea banilor publici și despre obiectivele de interes național, cum este extinderea infrastructurii militare de la Mihail Kogălniceanu. Tocmai de aceea consider necesar ca publicul să primească o imagine completă și corectă asupra unui litigiu civil în care sunt parte ca persoană fizică.

1. Este un proces civil privind un teren de familie, nu o chestiune de integritate publică

În acest litigiu acționez exclusiv în nume propriu, ca moștenitoare a unui teren al familiei mele. Nu am în acest dosar nicio calitate publică sau profesională. Nici legea, nici instanțele nu raportează dreptul la despăgubire la profesia, veniturile sau notorietatea proprietarului expropriat.

Precizez și un aspect pe care titlul îl lasă neclar: suma de 4.669.823 lei nu a fost o „majorare” pe care am obținut-o eu, ci valoarea stabilită de Tribunalul Constanța, pe baza probelor administrate în proces. Soluția a fost ulterior modificată în apel, iar împotriva hotărârii definitive am formulat o cale extraordinară de atac, prevăzută de lege.

2. Dreptul la o despăgubire dreaptă este garantat de CONSTITUŢIE și de LEGE

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituție, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Alin. (6) prevede că, în caz de divergență, despăgubirea se stabilește prin justiție. Aceeași protecție este garantată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În exproprierile realizate potrivit Legii nr. 255/2010, contestarea cuantumului despăgubirii se judecă, conform art. 22 alin. (3) din această lege, după dispozițiile art. 21–27 din Legea nr. 33/1994.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcul se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Acest criteriu are o importanță deosebită în zona Mihail Kogălniceanu. Așa cum s-a anunțat public, în jurul bazei extinse urmează să se dezvolte un adevărat oraș, cu locuințe pentru militari și familiile lor, creșe, grădinițe, școli, spital, magazine, cinematograf, baze sportive și spații de agrement. O asemenea perspectivă de dezvoltare se reflectă firesc în prețurile la care se tranzacționează imobilele din zonă și nu poate fi ignorată la stabilirea unei despăgubiri juste.

Prin Decizia nr. 78/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 1185 din 15 decembrie 2021), obligatorie pentru toate instanțele, s-a stabilit că art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 se interpretează extensiv. Astfel, în etapa judiciară se ține seama atât de expertizele notariale, cât și de criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, a cere în instanță o despăgubire justă înseamnă a exercita un drept constituțional, nu a obține un avantaj. Importanța obiectivului public nu suspendă garanțiile legale ale proprietarului. Aceste garanții sunt aceleași pentru orice cetățean, indiferent de profesia sa.

3. Terenurile din declarația de avere sunt alte imobile decât terenul expropriat

Articolul include o secțiune intitulată „Cine este reclamanta și ce arată declarația de avere“, însoțită de un facsimil din declarația mea de avere din 6 aprilie 2024. Precizez că terenurile care figurează în acea declarație sunt alte imobile decât terenul de șapte hectare care face obiectul litigiului. Alăturarea lor în același articol poate induce cititorilor ideea, falsă, că ar fi vorba despre aceeași proprietate. Identitatea unui imobil se stabilește prin actele de proprietate și prin datele de identificare cadastrală, nu prin apropierea editorială.

Declarația de avere a fost depusă în îndeplinirea unei obligații legale, ca o condiție de transparență a candidaturii mele la alegerile pentru Parlamentul European din 2024. Folosirea ei pentru a caracteriza un litigiu civil privat, fără legătură cu acea candidatură, deplasează atenția de la problema juridică reală, stabilirea legală a despăgubirii, către persoana mea. Veniturile, bunurile și profesia proprietarului nu se numără printre criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

4. Profesia mea nu schimbă natura acestui proces

Faptul că sunt medic și cadru didactic nu îmi conferă și nu îmi restrânge drepturile de persoană fizică. Înțeleg menționarea profesiei pentru identificarea unei persoane. Așezarea ei în chiar titlul articolului („un cunoscut medic“) transformă însă un litigiu civil privind proprietatea într-o temă de imagine personală.

Libertatea de exprimare, garantată de art. 30 din Constituție și de art. 70 din Codul civil, nu poate prejudicia demnitatea, onoarea și viața privată a persoanei, potrivit art. 30 alin. (6) din Constituție și art. 71–72 și 75 din Codul civil. Cele două valori trebuie respectate împreună.

5. Imparțialitatea expertizelor: o problemă reală, deja constatată de instanță

Vă pot pune la dispoziție încheierea Tribunalului Constanța din 20 martie 2026, pronunțată în dosarul nr. 9395/118/2021, un alt dosar de expropriere în care pârât este Statul Român prin Ministerul Apărării Naționale.

În exproprieri, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, evaluarea se face de o comisie de trei experți: unul numit de instanță, unul desemnat de expropriator și unul desemnat de proprietari. În acea cauză, expertul desemnat de MApN, domnul Oae Ștefan Adrian, a făcut parte din comisia care a depus raportul de expertiză la 2 aprilie 2024. Potrivit adresei MApN nr. A-1190 din 2 martie 2026, reținută de instanță, începând cu 15 aprilie 2024, deci la 13 zile după depunerea raportului, același expert a devenit angajat al MApN, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul Direcției domenii și infrastructuri. Această relație de muncă a fost adusă la cunoștința instanței la aproape doi ani de la depunerea raportului.

Precizez că același expert, domnul Oae Ștefan Adrian, desemnat de MApN, a participat la toate evaluările terenului meu din procedura de expropriere. Iată de ce această soluție judiciară este relevantă și pentru cauza mea, iar faptul merită să fie cunoscut de public.

Instanța a admis cererea de recuzare a expertului, în temeiul art. 332 alin. (1) din Codul de procedură civilă (experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii) și al art. 42 alin. (1) pct. 13 din același cod (existența unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitate). Tribunalul a aplicat testul obiectiv al imparțialității consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 § 1 din Convenție. A reținut că participarea expertului la evaluarea imobilului expropriat „ar fi de natură să creeze un dubiu care să afecteze, în opinia publică, imparțialitatea acestuia”.

Cred că aceasta este întrebarea de interes public în dosarele exproprierilor de la Mihail Kogălniceanu: cum este garantată imparțialitatea evaluărilor pe baza cărora se stabilesc despăgubirile, plătite din bani publici, pentru proprietarii expropriați?

Nu susțin că această încheiere produce automat efecte în dosarul meu sau în alte litigii. Ea poate fi atacată odată cu fondul, iar relevanța sa pentru fiecare cauză și efectele asupra probelor vor fi apreciate exclusiv de instanțele competente.

6. Terenul are pentru mine o profundă semnificație familială

Este un teren moștenit, legat de istoria familiei mele și de o pierdere care mi-a marcat viața: în acel loc, în urmă cu 33 de ani, am suferit un accident de mașină în care mi-am pierdut sora. Evoc această împrejurare doar pentru a explica legătura mea cu acel loc, nu ca argument juridic și nici ca substitut al criteriilor legale de evaluare. În spatele fiecărui dosar de expropriere există însă oameni și povești care merită respect.

7. Am încredere în JUSTIȚIA ROMÂNĂ

Respect hotărârile judecătorești și îmi exercit căile procedurale strict în condițiile legii. Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac reglementată de art. 509 din Codul de procedură civilă, iar soluția ei aparține exclusiv instanței. Din respect pentru această procedură, nu voi comenta public fondul cauzelor aflate în curs.

Cred în justiția română. Potrivit art. 124 din Constituție, justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Am convingerea că instanțele vor analiza obiectiv toate probele, inclusiv pe cele noi, și vor aplica legea întocmai, independent de identitatea, profesia sau notorietatea părților și de orice presiune exterioară, inclusiv mediatică.

Nu solicit un tratament preferențial. Solicit aceleași garanții de legalitate, imparțialitate și protecție a proprietății de care trebuie să beneficieze orice cetățean.

Prezenta solicitare nu constituie o renunțare la celelalte mijloace de apărare a drepturilor personalității prevăzute de art. 252–253 din Codul civil.