Dreptate cu unitati diferite de masura

Sunt profund nelămurită de anumite decizii ale instanţelor, unităţile de măsură în anumite cazuri depinzând de cât de vedetă e inculpatul/inculpata. Nu pot judecat sau emite eu verdicte, dar pot comenta, îmi pot da cu părerea, doar e "la liber". Am aflat, astfel, că un afacerist din Mangalia a primit achitarea, instanţa dând astfel peste nas şi procurorilor, dar şi Gărzii Financiare. Să credem, în aceste condiţii, că s-au înşelat, că a triumfat nevinovăţia individului. Se poate şi asta, că încurcate pot fi judecăţile şi greşite acuzaţiile Gărzii. Ori, cine ştie, ne-am aprins noi, cei din public, şi ne-am grăbit să judecăm. Dezamăgitor, ce să spun? Cu gândul că aici se prea poate să ne fi înşelat, un alt caz: fost poliţist, care a ucis un om într-un accident rutier... Şi aici, pedeapsa nu e pe placul publicului, care nu vrea neapărat răzbunare, dar măcar o unitate de măsură egală în acest caz ca şi în altele. Familia celui care nu mai este are nevoie de o dovadă de respect din partea instanţelor, că - există şi o vorbă: mortul de la groapă nu se mai întoarce. Totuşi, pedeapsa cu suspendarea atunci când omori un om, pentru că eşti beat la volan, e mult... e puţin? În cazul fostului poliţist, atât a fost să fie: cu suspendare. Pe cât de blândă a fost instanţa, măcar pe atât să fie încărcată conştiinţa celui care a comis fapta. Cu jumătate de măsură pentru unii, cu două mâini pentru alţii - e clar că sistemul funcţionează cu oameni, iar oamenii nu sunt perfecţi. Au zile şi zile, sensibilităţi ori, cine ştie, vorba unui puşti ocupat să fure banii altora din bănci, "totul se vinde, se cumpără ori poate fi înşelat". Omeneşte vorbind, te poţi înşela. Se poate înşela un om obişnuit atunci când îşi apreciază prietenii, darămite un magistrat atunci când în joc sunt anii de libertate ai unui inculpat. Important e să fie doar o greşeală, altfel ajungem tot la vorba că justiţia în România e legată la ochi doar când trebuie să închidă ochii.