Ei sunt copiii care cerșesc pe străzile Constanței! Dar vor să scrie, să deseneze, să aibă un viitor mai bun!

În comunitatea de horahai (turco-rromi) din Castelu este o sărăcie greu de imaginat. Copiii știu cum să întindă mâna, ce povești să spună atunci când cerșesc, dar nu știu să scrie sau să citească. Bebelușii sunt lăsați în frig, în bordeie care se prăbușesc, iar fraților lor mai mari nu le poartă nimeni de grijă cât e ziulica de lungă. E sărăcie lucie, iar analfabetismul este la cote îngrozitoare! Dar mai mulți oameni de bine din Capitală vor să le dea o șansă.

Comunitatea de horahai din Castelu este deja faimoasă în județul Constanța. Mulți dintre cei pe care îi vedem la cerșit prin intersecțiile sau piețele din municipiul Constanța, provin de aici. Copiii sunt învățați să întindă mâna de mici. La școală nu merg, abia dacă știu să își scrie numele. Iar sărăcia în care trăiesc este cruntă. Dar mai mulți oameni de bine, din cadrul unor organizații nonguvernamentale știu că și acești copii au o șansă la un viitor mai bun, cu puțină implicare. Reality Check este principala organizație care, de ceva vreme, se implică în construirea unui viitor mai bun pentru acești copii.

Începând din wek-end-ul 8 – 10 iunie și până la sfârșitul lunii august, Reality Chek împreună cu prietenii lor dar și alți voluntari care doresc să dea o mână de ajutor organizează, săptămânal, activități în cadrul comunității, astfel încât cei 50 de copii -grupul țintă al activităților – să învețe, prin joc, și să le fie facilitată integrarea în școală.

Andreea Vasiliu, fondator al OUTER și coordonator de proiecte la Verita International School, a participat, la activitățile de la sfârșitul săptămânii trecute. Concluzia ei: „Copiii horahai din Castelu vor să învețe!”.

„În urmă cu aproximativ o lună am vizitat împreună cu Reality CheckRo comunitatea horahai din Castelu, Constanța. Este de neimaginat câtă sărăcie poate să fie în această comunitate. Copii lăsați să trăiască singuri, bebeluși care mor de frig, copii duși de părinți la cerșit în loc să fie trimiși la școală, copii lăsați să crească singuri de dimineață până seara, copii analfabeți în clasa a V-a, copii care nu vorbesc limba română, bordeie minuscule care stau să cadă și în care locuiesc și câte șase – șapte suflete în condiții absolut mizere. Și multe, multe altele.

Începând cu weekendul 8 – 10 iunie și până la sfârșitul lunii august ne-am propus să facem sesiuni de activități săptămânale cu copiii din această comunitate, cu scopul de a facilita integrarea acestora în școală. Din comunitate există deja câțiva copii care merg la școala publică. Dintre copiii care merg la școală unul singur a reușit să ajungă până în clasa a VII-a. Cea mai mare parte dintre cei puțini care vin la școală renunță după clasa a IV-a. Mi-am dat seama că am plecat la acest drum cu impresia (greșită) că acești copii nu sunt interesați de școală și de a învăța. Nu am pregătit materiale educaționale prea structurate pentru prima sesiune și ne-am concentrat mai mult pe joacă, în speranța că așa îi putem atrage și putem începe o relație cu ei urmărind ca, în timp, să îi atragem spre învățat mai structurat. Momentul în care au descoperit foi de hârtie și creioane/carioci, materiale pregătite de rezervă pentru a face coronițe de hârtie în caz că terminăm restul activităților programate, a fost momentul în care am înțeles cât de greșită este impresia despre ei. Nu aveam mese și scaune pregătite, dar dorința lor de a scrie a fost mai mare și aspectul logistic nu a mai contat. S-au întins pe unde au putut ca să poată scris și desena. Erau atât de bucuroși și ne arătau cu atâta mândrie rezultatele încât am înțeles cât de greșit am catalogat problema și motivele pentru care ei nu merg la școală.

Concluziile primei sesiuni: vor să învețe, au înțeles că e important să respecte regulile activităților pe care le facem și sunt cooperanți, au înțeles că materialele de lucru folosite nu sunt de luat acasă și au ajutat la strângerea și depozitatea lor cu bucurie; au adunat chiar și hârtii mototolite doar ca să fie siguri că nu rămân materiale împrăștiate; erau bucuroși să contribuie. Au înțeles repede că dacă vin la noi tot ce se „dă” este joacă și educație. Așadar, ne așteptăm să îi atragem la următoarele sesiuni pe cei care sunt dornici de asta și așa putem lucra eficient”, este mesajul postat de Andreea Vasiliu pe Facebook.

Cei care doresc să contribuie sau să meargă voluntar, la următoarea sesiune de educație prin joc, pot lua legătura cu organizatorii, trimițând datele de contact, la email voluntariat@realitycheck.ro.

Florentina BOZÎNTAN

Sursă foto: Andreea Vasiliu, Facebook