Gheorghe Piperea: Pandemia ne costă 666 de milioane de euro și 2.000 de vieți omenești. Video

Europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea, a declarat că România ar fi putut câștiga foarte ușor procesul cu Pfizer, evitând astfel obligația de a plăti cele peste 666 de milioane de euro. Acesta susține că încă mai există șanse ca țara noastră să iasă învingătoare din acest litigiu. Mai mult, potrivit lui Piperea, printr-o apărare corectă, România ar putea chiar să încaseze despăgubiri de la Pfizer, însă numai dacă toate documentele legate de aceste achiziții vor fi desecretizate. În ceea ce privește dosarul de la DNA privind achiziționarea vaccinurilor, Gheorghe Piperea a afirmat că ancheta trebuie dusă până la capăt pentru a se stabili adevărul. În altă ordine de idei, europarlamentarul a făcut o serie de precizări și despre conflictul din Orientul Mijlociu. Potrivit acestuia, conducerea politică din Iran este preocupată de menținerea controlului asupra populației și a rezervelor de petrol, resurse vitale pentru economia mondială. Despre toate aceste teme, dar și despre alte subiecte de actualitate, citiți în interviul de mai jos.

Robert Nenciu, Gheorghe Piperea

Istoria acordului secret al Comisiei Europene privind vaccinurile

România este bună de plată pentru vaccinurile Pfizer pe care le-a refuzat. Europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea, a declarat în exclusivitate pentru Replica de Constanța că deciziile pentru achiziționarea de vaccinuri anti COVID au fost luate de reprezentanții Comisiei Europene încălcând principiul transparenței, adică totul este ținut la secret.

„Tocmai am publicat pe paginile mele de socializare un material destul de lung și, poate, complicat din punct de vedere tehnic. Le sugerez tuturor celor interesați, inclusiv autorităților, să analizeze cu atenție ceea ce am scris, deoarece analiza este rezultatul unei comunicări surprinzătoare pe care am avut-o aseară, pe WhatsApp, cu Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătății. Acesta mi-a trimis un document, o citație în limba franceză. Vă reamintesc că acest proces s-a derulat în Belgia, la Bruxelles, la un tribunal francofon; documentul nu este altceva decât notificarea primită de statul român, prin Ministerul Sănătății, în februarie 2024, privind declanșarea procesului despre care vorbim.

Inițial, a fost vorba despre 564 de milioane de euro. Între timp, pentru că au trecut doi ani, s-a ajuns la această cifră fatidică: 666 de milioane de euro. Suma va fi, cu siguranță, depășită dacă mai trec încă doi ani fără ca datoria să fie achitată sau fără a se găsi o soluție la această nenorocire judiciară. Poate depăși un miliard „ca popa”, fără probleme.

În această analiză, am atras atenția asupra unor aspecte care sunt, pe de o parte, rezultatul unor prejudecăți judiciare, birocratice și jurnalistice, iar pe de altă parte, sunt incluse cu intenția de a clarifica lucrurile. Coincidența face ca astăzi să susțin un curs despre contractele de vânzare și de mandat în fața studenților de la Drept și trebuie să fac această constatare absolut paradoxală: am uitat cu toții — de la juriști până la ziariști — ce înseamnă, de fapt, vânzarea și mandatul. Aceasta este prima precizare.

Decizia privind achiziționarea acelui număr enorm de vaccinuri — 4,3 miliarde de doze, cu costuri de peste 78 de miliarde de euro — a fost luată în doi pași, cu încălcări evidente ale principiului transparenței. În iunie 2020, Comisia Europeană a emis o decizie care constata un acord între cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, menit să oblige cei opt producători de vaccinuri înscriși pe listă să acorde statelor membre condiții de preț mai bune. În același timp, Comisia Europeană a vrut să se asigure că niciun stat nu „iese din rând”.

Acel acord din iunie 2020 avea ca scop principal împiedicarea țărilor cu o putere financiară mare — precum Germania, Franța, Italia, Spania sau Olanda — să cumpere mai multe vaccinuri decât necesarul lor, lăsând astfel statele mai mici, ca România, Grecia, Slovacia, Cehia sau Polonia, fără doze. Printre altele, s-a pus la punct un tip de precontract, care reprezenta, în esență, o comandă de vaccinuri — un precontract în adevăratul sens al cuvântului, nu un contract propriu-zis. Această comandă avea ca scop plata unui avans din fondurile proprii ale Uniunii Europene, astfel încât cei opt producători să poată începe de urgență fabricarea serurilor. Bineînțeles că problema testelor clinice a fost trecută cu vederea; deși am uitat aceste detalii, trebuie reamintit că testele clinice nu s-au făcut în Europa. Au fost preluate testele efectuate în Statele Unite într-un interval de aproximativ cinci săptămâni, au fost considerate conforme și s-a trecut imediat la producția în masă, proces pentru care a fost necesară acea plată în avans efectuată de Comisia Europeană“, a declarat europarlamentarul Gheorghe Piperea.

Gheorghe Piperea

De la posibilitate, la obligație. România a urmat directivele liderilor europeni

Gheorghe Piperea a mai spus că după stabilirea acordului de achiziție, toate statele membre aveau dreptul să achiziționeze un număr de doze proporțional cu populația vaccinabilă.

„Când s-a stabilit acest Advance Purchase Agreement (Acord de Achiziție în Avans), acesta a fost, așa cum am spus, un precontract. Toate statele membre aveau dreptul să achiziționeze un număr de doze proporțional cu populația vaccinabilă. Ulterior, acestea aveau obligația ca, în termen de 5 zile de la anunțul privind disponibilitatea livrării, să precizeze dacă își mențin sau nu opțiunea de cumpărare. Implicit, dacă treceau cele 5 zile fără un refuz, se considera că acea comandă a fost confirmată. Din acest punct de vedere, apar câteva probleme juridice majore.

În primul rând, pentru a fi vorba despre un mandat — așa cum susține propaganda USR-istă (știți că s-a spus: „nu noi am încheiat contractul, ci Comisia Europeană l-a semnat”) — ar fi trebuit să existe elemente specifice. Cine este mandantul, cine este mandatarul, care este obiectul achiziției, ce preț s-a stabilit, câte doze, în ce condiții se livrează și așa mai departe? Mandatul trebuie să fie foarte specific pentru a fi valid.

În lipsa acestor elemente, pentru ca acea comandă să devină efectivă, ea trebuia realizată fie în baza unui contract de achiziție (cum s-a întâmplat în cazul României), fie în baza unor comenzi (cum a fost cazul Germaniei sau al Franței). Ulterior, au fost încheiate mai multe acte adiționale, toate de către Comisia Europeană. Unul dintre aceste acte adiționale a fost negociat, se pare, chiar prin SMS.

Vă rog să vă reamintiți că, printre altele, s-a făcut și o moțiune de cenzură pe acest motiv: faptul că nu știm ce conțin acele mesaje. Dar cel mai important aspect este că nu vorbim despre un mandat. În al doilea rând, contractul încheiat de fiecare stat membru în parte este secret și astăzi.

Fraților, este absolut incredibil că trăim într-o țară și într-o vreme în care aspecte fundamentale, cruciale pentru viața noastră economică, socială și chiar psihologică, sunt ținute la secret. Nu știm nici acum, de exemplu, cine sunt donatorii din campania electorală a lui Nicușor Dan, ce probe au avut serviciile secrete pentru anularea alegerilor, ce contracte am încheiat cu Pfizer și multe alte lucruri. Aceste informații ne sunt refuzate de către autorități care ne consideră niște copii, niște infantili incapabili să înțeleagă „nemaipomenit de bunele intenții” ale decidenților români și europeni“, a precizat Gheorghe Piperea.

Video 1:

Cine ar fi putut fi semnatarii contractelor pentru vaccinurile anti COVID

Europarlamentarul AUR a precizat că acele acorduri de achiziție ar fi trebuit semnate de ministrul Sănătății și cel al Finanțelor. Tot Piperea a mai afirmat că în rechizitoriul DNA referitor la achiziția de vaccinuri se știu foarte bine cine sunt semnatarii.

„Acordul de achiziție în avans ar fi trebuit să fie semnat de ministrul Sănătății, iar contractul de achiziție propriu-zis ar fi trebuit să poarte semnăturile miniștrilor Sănătății și Finanțelor.

Au fost mai multe persoane care au ocupat aceste funcții de-a lungul timpului. Știți că, inițial, Florin Cîțu a fost ministru al Finanțelor, iar ulterior a devenit premier. Vlad Voiculescu a fost ministru al Sănătății, fiind înlocuit de Ioana Mihăilă, care, la rândul ei, a fost urmată de Alexandru Rafila. Toate aceste aspecte sunt învăluite într-o adevărată nebuloasă. Nu știm cum arată acest contract de achiziție; vă rog să vă reamintiți faza aceea celebră, de care este plin internetul, cu paginile barate (înnegrite). Nu știm ce conține acest contract și, în consecință, nu știm nici cine l-a semnat. Cu siguranță însă că DNA-ul, care efectuează verificări, ar trebui să știe.

Vreau să mă întorc la proces și să vă demonstrez, în câteva cuvinte, că acesta ar fi putut fi câștigat dacă s-ar fi vrut. Mai mult, procesul poate fi câștigat în continuare, deoarece încă se poate face apel. Chiar dacă procesul s-ar pierde, contractul este redactat în așa manieră încât s-ar putea întoarce ca un bumerang împotriva Pfizer, punând compania într-o situație mult mai gravă, în timp ce România ar putea ieși cu bine.

Așadar, în primul rând: nu este un mandat, ci un precontract. În consecință, pentru a înțelege ce s-a întâmplat, trebuie să știm ce conține contractul. Iar acest contract — fiind secret și având semnatari necunoscuți — ar putea fi lovit de nulitate absolută prin simplul fapt că este ascuns publicului. Noi nu știm dacă România și-a dat cu adevărat acordul.

Conform Codului Civil și convențiilor internaționale cu privire la vânzare, un contract există doar dacă există un acord de voință. Dacă acest acord de voință lipsește — de exemplu, pentru că beneficiarul nu a înțeles ce semnează — contractul este nul. Este foarte posibil ca partea română să fi crezut că semnează o donație din partea Comisiei Europene. Vă reamintesc ce vă spuneam adineauri: Comisia Europeană a afirmat că finanțează o parte din prețul acestor doze pentru a accelera procesul, iar autoritățile noastre ar fi putut avea impresia că restul este gratuit.

Video 2:

Vă rog să vă amintiți de retorica absolut stupidă din timpul pandemiei, conform căreia „vaccinurile sunt gratuite”. Repet: autoritățile noastre, naive cum sunt, probabil au crezut că totul vine gratis de la Uniunea Europeană. Nu a fost niciodată așa.

Atunci când acordul de voință nu există, înseamnă că nici contractul nu există. Acesta este principiul fundamental din Codul Civil și din Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri. Acest principiu se aplică indiferent dacă în calitate de cumpărător este un stat sau un simplu cetățean, iar în calitate de vânzător este o companie comercială“, a explicat Gheorghe Piperea.

Robert Nenciu, Gheorghe Piperea

Cum poate întoarce România cazul Pfizer în favoarea ei

Gheorghe Piperea a mai declarat că România se poate afla în acest conflict juridic într-un context favorabil, dacă se demonstrează că mandatul sau contractul de achiziție a fost semnat de Ursula von der Leyen.  

„Acum, să trecem la a treia considerație. Dacă situația nu este așa cum o interpretez eu, ci este vorba despre un mandat sau chiar despre un contract negociat și încheiat de «madame» von der Leyen, atunci contextul este chiar mai favorabil României.

Conform Codului Civil și documentelor internaționale referitoare la acest tip de contract, mandatarul (în acest caz, Comisia Europeană) are obligația de a da socoteală mandantului (adică României). Ce înseamnă „să dai socoteală”? Înseamnă să justifici cum ai îndeplinit mandatul. Dacă ai comis erori, dacă ai făcut ceva ilegal sau prejudiciabil pentru mandant, ești obligat să îl despăgubești integral pe acesta.

Dacă vorbim despre un mandat și tu, ca mandatar, ai depășit limitele puterilor care ți-au fost încredințate de către mandant (România), atunci contractul încheiat cu Pfizer nu mă mai obligă pe mine. Îmi este inopozabil. Obligațiile îți revin ție, direct.

Aici însă trebuie să vă dau o veste proastă. Toată această argumentație trebuia susținută de România în procesul din Belgia sub forma unei chemări în garanție. Așa se numește procedura: România ar fi trebuit să spună: „Dacă tot vreți să plătiți acest premiu către Pfizer, atunci să fie suportat de Comisia Europeană, nu de noi, deoarece mandatul este nul sau a fost depășit; prin urmare, este contractul Comisiei, nu al României”. Dacă se mai poate ridica această problemă în apel depinde de procedura civilă din Belgia, pe care, sincer, nu o cunosc în detaliu, dar o intuiesc, fiind probabil similară cu a noastră. În dreptul românesc, din păcate, o astfel de cerere nouă nu se poate face direct în apel.

Acesta este aspectul cel mai evident și simplu, dar și cel mai ignorat. Contractul de vânzare, oameni buni, este un contract sinalagmatic. Asta înseamnă că generează obligații reciproce și interdependente în sarcina ambelor părți: eu sunt obligat să îți plătesc pentru că tu ești obligat să îmi livrezi ceva conform.

Să traducem în cuvinte simple: am un contract de vânzare. Trebuie să preiau 29 de milioane de doze de vaccin, pe care trebuie să le păstrez congelate la minus 70 de grade. Însă eu vreau ca aceste doze să îmi fie livrate conform, în termen de valabilitate și fără vicii ascunse — cum ar fi ineficiența sau insecuritatea produsului. Ați înțeles? Dacă tot este o vânzare și trebuie să plătesc un preț, dovedește-mi mai întâi că aceste vaccinuri există, sunt valabile, eficiente și sigure.

Vă reamintesc narațiunea din pandemie: ni se spunea că sunt „100% sigure”, după care am văzut cu toții ce s-a întâmplat, cum procentele de siguranță și eficiență au scăzut drastic. Și mai este un aspect, care nu este o invenție de moment, ci rezultatul firesc al realității juridice:

Dovedește-mi tu, Pfizer, că ești proprietarul patentului asupra acestui vaccin! Nu mai poți face acest lucru pentru că, ce să vezi, Moderna (o altă companie americană) a dat în judecată Pfizer, susținând că patentul pentru tehnologia ARN mesager nu îi aparține lui Pfizer, ci este al lor“, a afirmat Gheorghe Piperea.

Pfizer, probleme cu patentul pentru vaccinul anti covid

Europarlamentarul mai spune că Pfizer a recunoscut deja, în urma unor procese pierdute, că parte din patentul pentru vaccin nu îi aparține, motiv pentru care a plătit sume importante de bani.

„Mai mult decât atât. Există alte două companii care au dat în judecată Pfizer și au obținut deja o recunoaștere a drepturilor asupra unei părți din patent. Este vorba despre procedeul tehnic prin care ARN-ul mesager pătrunde în celula umană, „perforând” membrana celulară. Pentru acest procedeu, acele două companii americane dețin un patent, iar Pfizer a recunoscut încălcarea acestuia, plătind deja despăgubiri de aproximativ 3 miliarde de dolari.

De aceea spun — și trec acum la partea a treia a expunerii mele: dacă tot avem un contract, dacă a existat un mandat care ne-a obligat și avem, deci, o vânzare, putem utiliza acest contract ca pe un bumerang. Putem cere Pfizer nu doar să demonstreze conformitatea produsului, ci să ne și despăgubească pentru toate efectele adverse și pentru toate viciile ascunse ale vaccinului. În acest context, viciile ascunse înseamnă tocmai faptul că produsul nu este nici sigur, nici eficient.

Dacă ar fi fost eficient, nu am fi avut nevoie de șase valuri de pandemie, nu-i așa? Și nici de 3, 4 sau 5 doze de vaccin, ci de una sau maximum două. Folosind contractul ca pe un bumerang, nu doar că nu ar mai trebui să plătim aceste 666 de milioane de euro către „Molohul” Pfizer (îi spun astfel din cauza cifrei fatidice care ne duce la această concluzie), ci Pfizer ar trebui, în sfârșit, să ne despăgubească pe noi.

România a plătit deja miliarde de euro. Nu uitați că la DNA există un dosar care vizează un prejudiciu de un miliard de euro. Cine știe ce alte sume s-au mai aruncat pe fereastră, pentru că, la fel cum nu știm câți bani am trimis ucrainenilor, nu știm nici ce sume s-au plătit pentru aceste vaccinuri.

Multă lume mă întreabă: „De ce abia acum?”. Reamintesc că spun aceste lucruri de patru ani de zile. Urăsc să repet asta, dar vă rog să vă amintiți că v-am avertizat încă de atunci.

„De ce nu faci nimic?”, mai întreabă unii. Sunt un simplu cetățean, nu mă pot auto-invita ca avocat în procesele statului și, în plus, sunt în opoziție. Parlamentul ar fi trebuit ca, încă de astăzi, să facă interpelări oficiale, iar Curtea de Conturi ar trebui să verifice amănunțit cum s-au cheltuit acești bani“, a mai declarat Gheorghe Piperea.

Video 3:

Propaganda USR în favoarea vaccinului ne-a păgubit de 666 de milioane de euro

Piperea spune că odată cu revenirea în actualitate a cazului vaccinurilor și-a adus aminte de unul dintre cele mai oribile afișe pe care le-a văzut în perioada pandemiei: „Ne vaccinăm și scăpăm“.

„Vreau să vă spun că acest caz mi-a reamintit de ce sunt atât de furios; mi-a evocat unul dintre cele mai oribile afișe pe care le-am văzut în toată perioada pandemiei: «Ne vaccinăm și scăpăm».

Ei bine, «ne vaccinăm și scăpăm» de 666 de milioane de euro și de vreo 2.000 de tineri (n.r. probabil referință la decese subite/efecte adverse) care s-au dus, pur și simplu, într-o lume mai bună. Prin această pandemie și prin această campanie, acești oameni nu doar că și-au făcut un nume politic, ci au reușit să controleze un întreg complex industrial al cenzurii. Sprijiniți de ONG-uri precum The Click, Funky Citizens, Societatea Academică Română sau Context, aceștia au pus fundamentul puterii lor actuale, chiar dacă la alegerile din 1 decembrie 2024 au obținut doar 10% din voturi.

Pur și simplu au cotropit statul român; oriunde te duci, dai peste exponenți ai acestui curent. Aceasta este prima problemă. În al doilea rând, domnul Voiculescu mă provoca: «Arată-mi un singur userist care a făcut bani din aceste contracte!». Pot numi zeci de persoane care sunt și membri în ONG-uri și care au făcut «căruțe» de bani. Vagoane de bani!

Pentru a susține propaganda acestui vaccin, au intrat fonduri de la USAID, de la Uniunea Europeană și de la diverse fundații precum cele ale lui Bill Gates, Obama sau Soros. Acești bani au alimentat complexul instituțional al cenzurii care ne-a ținut sub teroare. Ni se spunea că murim în secunda doi dacă dăm masca jos sau că noi, cei nevaccinați, îi omorâm pe cei vaccinați. Aceasta a fost una dintre cele mai stupide acuzații posibile: dacă vaccinul este menit să te apere de boală, nu ai cum să fii afectat de faptul că alții sunt nevaccinați.

Bani, cariere politice și structuri de tip «stat paralel» au fost create fix pe această narațiune a vaccinului, care iată unde a dus: la un proces în care riscăm să pierdem nu doar 666 de milioane de euro, ci probabil un miliard, din cauza penalităților.

Mai mult, am omis un aspect esențial: am accentuat faptul că sunt 29 de milioane de doze pe care statul român trebuie să le accepte. În citația respectivă se precizează că România a refuzat primirea a 3 milioane de doze dintr-un lot pregătit, pe motiv că nu are capacități de stocare la -70°C. Păi, dacă nu ai spațiu pentru 3 milioane, imaginați-vă ce logistică îți trebuie pentru 29 de milioane!

Și nu este o joacă, oameni buni. Dacă aceste vaccinuri nu sunt păstrate constant la -70°C, ele devin, pur și simplu, catastrofe biologice. De aceea au și vrut să scape repede de ele, ca să nu mai cadă în responsabilitatea lor stocarea.

Încă un lucru și cu asta mă opresc: aceste vaccinuri, fiind fabricate în 2022-2023, sunt deja în afara termenului de valabilitate și trebuie distruse. Dar vaccinurile nu se distrug oricum; nu le arunci în Dâmbovița sau în Dunăre și nici nu faci „pom de Crăciun” din fiole, cum s-a întâmplat, în mod absolut oribil, în București, la Palatul Copiilor, în decembrie 2021. Trebuie cheltuite sume enorme pentru a le distruge într-un mod ecologic și biologic corect, astfel încât materialul rezultat să nu polueze mediul și să nu elibereze ARN mesager în atmosferă, trezindu-ne cu cine știe ce alte mutații sau probleme genetice“, a mai declarat Piperea.

Robert Nenciu, Gheorghe Piperea

Efectele războiului din Iran se vor resimți în următorii 10 sau 20 de ani

Europarlamentarul Gheorghe Piperea spune că lucrurile nu merg deloc bine în ceea ce privește războiul din Iran. Potrivit acestuia, planul SUA nu a rezolvat criza, ci a adâncit-o. El a mai spus că efectele acestui război se vor resimți foarte mult timp de acum încolo.

„Faptul că vine Marco Rubio este un semnal arhisuficient, deoarece el va fi Secretarul de Stat al Statelor Unite. Ne-a mulțumit Trump; acum, nu știu dacă acesta este un motiv de laudă pentru noi sau, mai degrabă, un motiv de temere. O să vă spun un lucru care s-ar putea să vă surprindă: în opinia mea, lucrurile nu merg absolut deloc bine în Iran.

Reacția pe care am văzut-o ieri, în zi de Paște (Paștele catolic și protestant), a fost greu de calificat — a fost mai mult decât neașteptată, a fost șocantă. Nu doar limbajul acela suburban, ci și amenințarea lansată chiar în zi de sărbătoare a fost deplasată. Părerea mea este că acest lucru denotă faptul că liderul de acolo scapă lucrurile de sub control; categoric, nu a măsurat corect situația conform planului. A fost un plan care, în loc să rezolve criza, mai degrabă a încetinit-o, iar avantajele pe care America le avea până acum încep să fie pierdute pe drum.

Mai grav este însă altceva: acest conflict nu se va termina mâine, chiar dacă s-a dat un ultimatum de 48 de ore. Conflictul probabil că va mai dura încă 5-6 luni, iar acest lucru va reprezenta o adevărată catastrofă în plan energetic și social pentru Europa.

Spre deosebire de planurile celor care au declanșat acest război, iranienii nu s-au întors împotriva regimului lor. În continuare, acel regim este unul mai mult decât dictatorial; în continuare mor oameni pentru simplul fapt că vorbesc. Ne punem mari semne de întrebare cu privire la viitorul acestui raport de forțe, dar se pare că există un inamic comun, iar de aici încolo, timp de 10 sau 20 de ani, vor exista repercusiuni grave.

Video 4:

Ca să închei cu asta: nu uitați că Iranul, de peste 40 de ani, este principalul finanțator al terorismului islamic în lume. Ei sunt cei care au inventat Hezbollah, ei sunt cei care mai pe față mai pe dos au finanțat Hamas, ei sunt cei care au avut tot felul de înțelegeri mai directe și mai puțin directe cu Al Qaeda, ISIS. Ei sunt cei care știu cum se face treaba asta în așa fel încât efectul să fie cât mai dramatic și mai tragic pentru europeni de exemplu, și cât mai bine pentru ei ca oameni politici. În Iran pentru ei importantă este represiunea internă, să țină populația sub control, dar de asemenea, este foarte importantă poziția lor geopolitică și geostrategică. Dacă ne uităm acum, prin controlul aproape total asupra strâmtorii Ormuz, au ajuns să controleze până la aproape 40% din rezervele de petrol ale lumii. Iar asta îți dă o putere absolut hegemonică, pentru că ce să vezi, cu toate sforțările stupide, chiar iraționale după părerea mea, ale Uniunii Europene de a trece la energie regenerabilă, economia lumi, în continuare este bazată pe petrol. Sunt deja patru mari aeroporturi în Europa, care încep să anuleze zboruri pentru că nu mai ai kerosen pentru avioane“, a încheiat Gheorghe Piperea.   

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.