Horia Constantinescu, şeful CJPC Constanţa, despre măsurile de educare a marilor retaileri de pe piaţa din România: de la etichetare şi până la calitate

Şeful Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, în prezent şi coordonator al Corpului de Control al preşedintelui Autorităţii Naţionale a Protecţiei Consumatorului, a pornit un adevărat război cu marii retaileri străini prezenţi pe piaţa din România. Au existat controale în marile magazine, sancţiuni şi decizii care obligă companiile să expună la vânzare produse de calitate superioară, atunci când sunt prezentate ca având calitatea I, sau să fie etichetate în limba română. Chestiuni de bun simţ, de respect faţă de consumatorul român, după cum declară Horia Constantinescu.

Reporter: Ce s-a întâmplat în ultima perioadă - nu aţi fost prezent în peisaj... E drept că a fost şi sezonul rece şi bănuiesc că nu era aşa de multă activitate pe litoral dar, pe de altă parte, a existat şi speculaţia că nu mai reveniţi şef la Constanţa pentru că nu aţi luat un examen în acest sens.

Horia Constantinescu: Nu am susţinut multe examene în ultima perioadă şi, cu siguranţă, nu l-am susţinut nici pe acesta pentru că nu a existat. Sunt în continuare delegat la conducerea acestui comisariat. În plus, în perioada trecută, destul de recent, am fost nominalizat şi numit coordonatorul Corpului de Control al preşedintelui Autorităţii Naţionale a Protecţiei Consumatorului, lucru care nu ar trebui să sune ca o laudă ci ar trebui să sune ca o recunoaştere a meritelor întregii echipe constănţene care a stabilit un nivel ridicat, care a ridicat ştacheta destul de sus pentru întreaga Autoritate. A fost considerată abordarea noastră ca una favorabilă instituţiei, motiv pentru care, în ultima perioadă, coordonând acest corp de control al preşedintelui am luptat foarte mult pentru o uniformizare a actului de control, am target-at marii retaileri şi în general reprezentanţii hypermarketurilor, supermarketurilor, şi, de acolo, acţiunile acestei autorităţi atât pe zona de legume-fructe, peşte, carne, etichetare conformă, traducere în limba română a fruntului etichetei şi foarte multe dintre acţiuni au fost şi cu ajutorul meu ca făcând parte din echipa la nivel naţional a Autorităţii. Îl cunoaşteţi mai bine desigur pe colegul nostru - Paul Anghel, director, Direcţie de Control şi, bineînţeles, cu sprijinul preşedintelui Autorităţii, dl. Marius Pârvu, am reuşit să implementăm foarte multe măsuri la nivel naţional, parte dintre ele fiind un copy-paste al activităţii Comisariatului Constanţa. Am devenit o Autoritate mult mai incisivă şi care şi-a asumat nişte responsabilităţi mult mai mari faţă de consumator.

Rep.: Să înţelegem că dvs. aţi activat la Bucureşti şi de acolo aţi stabilit împreună cu colegii cum să sancţionaţi mai bine şi mai mult marii retaileri?

H.C.: Exact invers - am ales o altă cale, credem noi, mult mai constructivă - în loc să constatăm la nivelul fiecărui supermarket în parte, a fiecărui punct de lucru, deficienţe pe care noi oricum vrem să le înlăturăm la nivel naţional, am stabilit întâlniri, la nivelul Autorităţii, cu reprezentanţii acestora, am încheiat documente cu impact la nivel naţional, fiind încheiate în numele acestui colectiv şi al Direcţiei de Control, prin care măsurile stabilite de noi le-am transferat pentru aplicabilitate direct dânşilor, în aşa fel încât cu oricare dintre aceştia, parcurgând documentul încheiat la autoritate, ştia ce măsuri trebuie să implementeze urmând ca verificările ulterioare să se face de către fiecare comisariat judeţean în parte în sensul verificării măsurilor aşa cum au fost ele stabilite.

Rep.: Aceste măsuri sunt ca nişte legi? Sunt obligaţi să le aplice sau se pot eschiva?

H.C.: Porţiţe de scăpare ar trebui să nu existe şi odată cu o nouă aliniere a structurii de conducere a ANPC – ului am găsit şi o interpretare necutumială deci nu bazată pe cum se făcea ci bazată pe o intrepretare în strictul sens şi spirit al legii. Odonanţa pe baza căreia vom desfăşura acţiunile de control vorbeşte despre sancţionarea operatorului economic, nicidecum a punctului de lucru. Şi atunci abordarea pentru a păzi, totodată, banul public şi resursele pe care le avem pentru a avea, cu siguranţă, un impact mult mai ferm pe piaţă, am stabilit încheierea acestui tip de documente, obligatoriu pentru operatorul economic, deci absolut, în secunda următoare, obligatoriu ca măsuri pentru fiecare punct de lucru al acestuia în parte. Dacă vă gândiţi aici că am preferat în loc să vânăm lădiţele cu mere stricate în fiecare magazin, să stabilim la centrele logistice şi pentru toate structurile de depozitare şi de transport al unuia dintre operatorii economici, proprietari de hipermarketuri, să stabilim nişte măsuri coerente, cu siguranţă, odată născută această ipoteză, sancţiunea complementară a nerespectării măsurilor dispuse poate duce la oprirea unui magazin şi ştiţi că în Constanţa deja s-a întâmplat. Respectivul operator economic a înţeles, a schimbat total abordarea, eu, prin forţa lucrurilor, mă tot opresc la unul dintre punctele de lucru dimineaţa să îmi iau o apă, un pachet de ţigări – lucru care reprezintă un stres chiar suplimentar dar vă pot spune că acest operator economic, la marea majoritate a punctelor de lucru, a schimbat total abordarea. Ştiţi că a fost acţiunea de la Braşov, destul de transparentă pentru presă, că aşa v-am obişnuit, care a vizat mai mulţi operatori economici de această anvergură unde s-au retras de la consum peste nouă tone de alimente. În urma acţiunii noastre s-au schimbat marea majoritate a spaţiilor de prezentare frigorifice – acestea au fost igienizate şi lucrul acesta a avut rezonanţă la nivel naţional - sunt numai lucruri care ne pot bucura. Horia Constantinescu nu a dispărut.

Rep.: Dar vânaţi marile magazine?

H.C.: Noi vânăm nu neapărat marile magazine, noi vânăm locurile care pot avea un impact major asupra intereselor consumatorilor şi asta înseamnă cei care pun pe piaţă produse, cei la care consumatorii se îndreaptă pentru a-şi achiziţiona o paletă cât mai largă de produse şi, da, acestea sunt zonele de care vobim.

Rep.: Dar sunt străini majoritatea….

H.C.: Haideţi să considerăm că măcar prin faptul colectivului, care este românesc, înregistrarea cu banii lor este pe teritoriul României - vorbim de nişte români care trebuie să trateze această piaţă ca o piaţă a lor. Dar am o doză de răutate, şi mi-o asum cât se poate de transparent, în discuţia cu unii dintre reprezentanţii acestora - pe unul dintre directorii străini aflat la comanda unuia dintre aceşti mari retaileri l-am întrebat câte dintre produsele româneşti pleacă din cele ambalate sub brand propriu în reţeaua lor internaţională sau europeană de magazine. Întrebarea a fost retorică – nici unul. L-am rugat să ia în calcul că aceeaşi exigenţă pe care o aplică produselor româneşti în Europa suntem obligaţi moral faţă de români, faţă de producătorii lor, fată de consumatorul român s-o aplicăm şi să ne bucurăm de modul în care ei fac drastic controlul mărfurilor noastre – ne-au învăţat că la fel de drastic şi de ferm trebuie să facem şi noi controlul produselor lor. Şi atunci, au fost deja câteva mii de verificări. Au fost verificate la formula de etichetare şi veţi observa: din ce în ce mai mulţi producători europeni, importatori şi distribuitori au fost constrânşi, datorită actelor normative în vigoare, să inscripţioneze în acelaşi câmp vizual, în limba română, fără a exclude alte limbi; din ce în ce mai multe produse au „ă“, „î“ şi sunt inscripţionate în limba noastră. Din ce în ce mai multe produse sunt oprite de la import - aşa cum a fost şi acţiunea cu legume-fructe – pentru un nivel ridicat ori de perisabilitate, ori de intoxicare suplimentară cu substanţe nepotrivite.

Rep.: În afară de partea asta cu etichetarea, produsele de import sunt de mai proastă calitate - cele care ajung pe piaţa românească decât cele care sunt pe piaţa de unde provin ele – adică se face un triaj – opresc ce e mai bun la ei şi ne trimit nouă ce e mai prost.

H.C.: În urmă cu ceva timp, cred că acum 2 ani - conincide cu venirea mea la conducerea acestui Comisariat, am iniţiat un dialog cu reprezentanţii regionali ai supermarketurilor şi hypermarketurilor din zonă. Vorbim în acest moment de acest tip de constatare şi anume că lămâia care ajunge pe raftul din România, cu toate că este etichetată cu calitatea I, ea în cel mai fericit caz poate fi calitatea II sau III. Cu siguranţă, în drumurile pe care fiecare dintre noi le-am făcut în Europa, am constatat că în magazinele de acelaşi tip din ţările vestice, europene, nu găsim nici lămâi bătute, nici portocale strivite deci există clar un dublu standard nu doar al mărfurilor ci şi al abordării fiecărei pieţe într-un mod distinct. Etichetarea în limba română ne poziţionează ca o piaţă respectabilă şi de respectat – aici vorbim de importatori şi producători importanţi de ciocolată care aveau produse de 11 milioane de euro pe piaţă în preajma sărbătorilor de iarnă cărora le-am explicat că dacă îşi doresc să vândă în continuare în România trebuie să explice că „strawberry“ înseamnă căpşună, „chocholate flavour“ înseamnă aromă de ciocolată şi nu ciocolată – lucruri pe care noi considerăm că trebuie să îi obligăm şi să îi determinăm să le accepte, pentru că vorbim de o piaţă puternică, dar care are la bază consumatorul mediu care nu este obligat să ştie 15 limbi de circulaţie internaţională – trebuie să o cunoască pe a lui.

Interviul complet îl puteţi urmări aici – Facebook/Replica de Constanţa: