Inainte cu tupeu!

Înainte cu tupeu - asta e deviza taberelor din PDL Constanţa. Iar "înainte cu tupeu" nu este sloganul luptei cu adversarii din afara partidului, ci cu cei din interiorul partidului. Fiecare are ceva de reproşat altuia, fiecare de cerut, de dat "castane", bobârnace, de parcă partidul nu ar fi cotat, în aceste zile, la un dezastruos 12%. Ca şi cum nu ar conta asta, ca şi cum scandalul nu ar face rău, pedeliştii constănţeni se porcăie între ei ori merg "înainte cu tupeu" în organizarea unor întruniri care să le confirme că au sau nu dreptate. Pe lângă toate acestea, pedeliştii se fură şi între ei, fac întâlniri cu presa pentru a prezenta ideile legate de cum anume văd ei salvarea instituţiilor de cultură, de parcă, înainte cu o zi de asta, un alt coleg de-al lor din PDL Constanţa nu ar fi spus aceleaşi lucruri! Cei care au prezentat ideile ca fiind ale lor, uşor modificate, au omis însă să-şi cheme colegul la întâlnirea cu presa, fiindcă "ăla e mic" (or fi zi ei) şi nu are rost să-şi primească "laurii" pentru că a gândit ceva. Bun, rău, dar a gândit, aşa că cei "mari" au preluat din zbor, s-au împăunat cu grija faţă de artişti, când, de fapt şi de drept, toate rămân la stadiul de vorbe goale. Nu stă nimeni să le asculte propunerile - nici Guvernul, care le are pe ale lui, şi cu atât mai puţin Consiliul Judeţean Constanţa care e condus de PSD. Dar, conferinţa e numai bună să nu uite lumea că ei există, sunt voci "reprezentative" în partid, au ceva de comunicat şi au... compasiune. Pentru nevoile lor, cu siguranţă că au compasiune toţi: de la liderul de la judeţ până la cel de la municipiu, de sus în jos, de la stânga la dreapta. Toţi au nevoie de câte ceva: de sprijin de la centru, de o funcţie mică sau mare, de o apariţie în presă, de un scandal care să îl facă de "mai mare jena" pe colegul "obraznic"... şi îi mai pot descrie pe democraţi-liberali şi manifestările lor în fel şi chip. Sunt amuzanţi din cale-afară, au auzit şi ei asta, dar parcă nu le vine a crede că unii mai putem să ne amuzăm, din când în când, pe seama lor, în ciuda crizei şi a supărării generalizate a românilor.