MAREA DEGRADARE din Piața Ovidiu: Bani europeni, soluții românești!

În anul 2008, edilii oraşului Constanţa lansau un concurs de soluţii pentru reamenajarea urbanistică si arhitecturală a Pieţei Ovidiu din zona peninsulară. Prin acest proiect se dorea sporirea atractivităţii zonei peninsulare atât din punct de vedere turistic cât şi cultural. Astfel, la sfârşitul anului 2012, începeau lucrările la proiectul denumit destul de sugestiv „Restaurarea şi reamenajarea integrată a zonei istorice Piaţa Ovidiu”. Proiectul avea să fie finanţat atât din fonduri europene, dar şi de la bugetul de stat.

Lucrările au fost atribuite unei firme, perioada de execuţie fiind de 12 luni. În data de 10 decembrie 2013, chiar dacă proiectul nu era totalmente terminat, s-a inaugurat finaizarea acestuia, pentru a nu fi traşi la răspundere de UE. La 7 ani de la finalizarea lucrărilor, pavajul a început să cedeze, stâlpii de susţinere şi cei de iluminat au ruginit, în concluzie proiectul dovedindu-se a fi un adevărat fiasco.

Iniţial denumită, ca majoritatea pieţelor din România, Piaţa Independenţei, piaţa Ovidiu a reprezentat dintotdeauna „inima oraşului”, locul de întâlnire ale celor mai importante localuri, săli de teatru şi cinema, spaţiu de promenadă şi întâlniri de afaceri, politice, literare şi boeme. Numele actual avea să îl dobândească în anul 1887, în momentul amplasării statuii bardului latin Publius Ovidius Naso, cel exilat în polisul grecesc Tomis. Un episod ce a întrerupt povestea liniştită a acestei statui s-a petrecut odată cu intrarea trupelor bulgaro-germane în Dobrogea. Ocupată la 23 octombrie 1916 de trupele străine, Piața Ovidiu a fost devastată. În anul 1921, în Piața Ovidiu este înălțată construcția noului sediu al Primăriei, conceput într-un excepţional stil neoromânesc, clădire care avea să devină Muzeul de Istorie şi Arheologie în anul 1957 când s-au aniversat 2000 de ani de la naşterea lui Ovidius.

Dacă prima jumătate a secolului XX a fost una destul de înfloritoare pentru piaţa Ovidiu, municipalitatea ocupându-se îndeaproape de aceasta, în schimb în „epoca de aur” de sub conducerea Partidului Comunist Român, piaţa a cunoscut o degradare vizibilă, edilii neconsiderând-o un punct de atracţie. Delăsarea şi nepăsarea a continuat şi după revoluţia din 1989, nici unul dintre primarii constănțeni neconsiderând piața un punct turistic îndeajuns de profitabil pentru a o restaura.

An electoral, an prielnic proiectelor grandioase

Renovarea și înfrumusețarea pieței nu a ajuns pe agenda municipalității decât în 2008 (an electoral), când Primăria Oraşului Constanţa a lansat un concurs de soluţii pentru reamenajarea urbanistică şi arhitecturală a Pieţei Ovidiu şi a zonei Peninsulare a oraşului Constanţa. Ca o coincidenţă, lucrările pentru renovarea pieţei Ovidiu aveau să înceapă tot într-un an electoral, 2012, proiectul având denumirea de „Restaurarea și reamenajarea integrată a zonei istorice Piața Ovidiu”. Cu o durată de implementare de 19 luni, proiectul avea o valoare totală de 14.863.355,95 lei, dintre care 11.921.207,20 lei au fost valoarea eligibilă pentru finanţare prin POR. Contribuţia financiară a Uniunii Europene din Fondul European pentru Dezvoltare Regională a fost de 9.578.689,99 lei, iar suma alocată de la Bugetul Stat - de 2.104.093,06 lei. Cofinanţarea din partea Municipiului Constanţa era de 330.666,95 lei. Banii veneau din fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional, Axa prioritară 1: „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere“, Domeniu major de intervenţie 1.1: „Planuri integrate de dezvoltare urbană“, Subdomeniul: „Poli de creştere“. Contractul de finanţare era semnat între Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanţa – în calitate de beneficiar, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – în calitate de Autoritate de Management şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est – în calitate de Organism Intermediar.

Bani europeni, soluții românești

Perioada de execuţie a lucrărilor era planificată la 12 luni, proiectul având ca termen de finalizare luna decembrie 2013, însă în februarie 2014 piaţa era încă in şantier. Ca să declare lucrarea încheiată în faţa Uniunii Europene la 10 decembrie 2013, municipalitatea a lăsat în primă fază piaţa fără modelul decorativ planificat (un pătrat format din plăci gri şi roşii), apoi a început din nou să lucreze la înlocuirea plăcilor gri (ce erau în plus) cu unele roşii. La încheierea socotelilor cu UE se apelase astfel la „butaforie“: muncitorii puseseră plăcile gri pe un strat de nisip, ca să le scoată uşor, iar şapa o turnau abia acum, sub plăcile roşii. În aprilie 2014, Piaţa Ovidiu a fost inaugurată, restul străzilor adiacente rămânând însă impracticabile până la finalizarea lucrărilor din peninsulă, lucru care a nemulţumit locuitorii. La nici 12 luni de la inaugurarea proiectului, semne de degradare vizibilă începuseră deja să se arate. Balustradele aveau semne evidente de rugină la îmbinarea cu pilonii verticali. La fel stâlpii de iluminat, stâlpii de susţinere, coşurile de gunoi şi scrumierele. Plăcile erau deja ciobite sau sparte, iar rosturile acestora erau defectuoase.

Acum, după 6 ani, piața continuă să se degradeze, clădirile arată deplorabil, municipalitatea nedând nici un semn că ar dori să rezolve în vreun fel aceste anomalii. În concluzie, cu toate că iniţiativa de a renova zona peninsulară a Constanţei, şi de a o include în circuitul turistic, a fost una salutară, ducerea ei la îndeplinire a fost cu sincope, dovedindu-se a fi un fiasco, nu doar pentru că această renovare trebuia să însemne şi reabilitarea clădirilor istorice dar şi pentru că proiectul a fost realizat (ca mai toate proiectele care implică bani mulţi) de mântuială, efectele văzându-se în degradarea vizibilă a zonelor renovate, într-un timp relativ scurt.

Poate că cei indrituiți ar trebui să arunce un ochi și la alte orașe din România unde renovările s-au facut cu succes. Astfel, în orașe ca București, Sibiu sau Craiova amenajările acestor puncte de atracție au avut mare succes, numărul turiștilor mărindu-se de la an la an.

Virgil STOIAN