Mihaela Pușnava: Interesul public ne cere să declarăm o parte a falezei neconstruibilă și s-o includem în patrimoniul orașului

Urbanistul Mihaela Pușnava, care realizează Planul Urbanistic Zonal al zonei centrale în care intră și zona de taluz dintre Zorile și fostul sediu al Poliției Rutiere, a declarat pentru cotidianul Replica de Constanța că propunerea care o va face Primăriei Constanța este aceea de a păstra această zonă în forma actuală ca spațiu verde pe care să fie interzise construcțiile. Ea a precizat că această zonă și cea din parcul Oleg Danovski sunt singurele din zona centrală a orașului cu suprafețe generoase de spațiu verde. Mihaela Pușnava a mai spus faptul că 30% din imobilele aflate în zona studiată sunt propuse pentru a intra în categoria de imobile protejate. Aceasta a explicat că prin aprobarea acestui nou PUZ restul de 70% din imobile nu vor mai fi obligate să obțină studiu istoric pentru intervenții asupra lor, așa cum este reglementarea actuală. Noul PUZ suspus dezbaterii publice stabilește și reguli privind parcările în zona centrală. Urbanistul Mihaela Pușnava spune că acest PUZ nu propune măsuri extreme, ci o abordare echilibrată, arătând o imagine ideală spre care putem evolua.

Robert Nenciu, Mihaela Pușnava

Elaborarea Planului Urbanistic General, un proces laborios și dificil

„Suntem destul de departe de momentul adoptării. Dezbaterea publică care a avut loc joi, în sala „Remus Opreanu”, a vizat propunerile pentru varianta preliminară a acestui Plan Urbanistic Zonal.

Asta înseamnă că urmează o perioadă de avizare, în care vom obține diverse aprobări de la instituțiile competente, printre care: Agenția pentru Protecția Mediului, Administrația Națională „Apele Române” – Dobrogea Litoral, Ministerul Culturii (pentru că documentația va ajunge cu siguranță și în Comisia Națională a Monumentelor Istorice). Prin urmare, o eventuală adoptare a acestei documentații va avea loc probabil peste câteva luni, după obținerea tuturor avizelor.

Aș vrea să fac câteva precizări legate de afirmațiile de la începutul emisiunii. Planul Urbanistic General (PUG) vechi, din 1999, este într-adevăr de acum 25–26 de ani. Legislația prevede actualizarea lui o dată la 10 ani. Totuși, nu este o situație singulară – majoritatea municipiilor din România, cu câteva excepții din Transilvania, încă utilizează planuri din anii 2000.

Procesul de elaborare a unui nou PUG este extrem de laborios și dificil, pentru că presupune studii de fundamentare realizate de specialiști pe fiecare domeniu. Aceste studii stabilesc principiile de dezvoltare și regulile urbanistice. Cu alte cuvinte: mai întâi definim direcțiile, apoi alegem instrumentele pentru a le atinge.

În prezent, lucrăm la 10–11 documentații de urbanism, dintre care la jumătate ne ocupăm direct, iar restul sunt realizate de alte companii. Aceste documente au un caracter director, adică reglementează dezvoltarea urbană într-un mod mult mai amplu și mai legat de interesul public decât documentațiile private, care sunt limitate de planurile mai vechi”, a declarat urbanistul Mihaela Pușnava.

Mihaela Pușnava

Ce presupune adoptarea PUZ-ului Zona Centrală?

„Referitor la PUZ-ul pentru zona centrală: în noul PUG, ca și în toate celelalte PUG-uri, zonele construite protejate trebuie reglementate printr-un plan urbanistic zonal. Noi colaborăm cu echipa care elaborează noul PUG, prin intermediul municipalității, și documentațiile pentru zonele protejate vor fi integrate în acesta, eventual cu mici modificări.

Adoptarea PUZ-ului este realistă cel mai devreme peste jumătate de an, având în vedere că obținerea avizelor este un proces de durată, în special în Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Totuși, pașii importanți au fost făcuți.

Conservarea atentă și detaliată a patrimoniului, dar într-un mod echilibrat, ținând cont de valorile reale ale zonei istorice.

Clarificarea: ce clădiri au valoare și necesită protecție și ce clădiri nu au valoare și, deci, nu trebuie supuse acelorași cerințe stricte (cum sunt studiile istorice).

Respectarea caracterului zonei: dacă pe o stradă există case istorice de 8–9 metri înălțime, nicio construcție nouă nu va putea depăși această cornișă.

Ne propunem să punem în valoare patrimoniul Constanței – bogat și valoros – pentru a crea un centru urban atractiv, cu un turism cultural solid și un nivel de trai mai bun pentru locuitori”, a spus Pușnava.

Video 1:

Dezbateri aprinse pentru reglementările din zona de promenadă din apropierea mării

„Ați observat că dezbaterile au fost mai aprinse pe zona de est, spre mare, în zona Taluzului. Acolo există proprietăți private, dar și litigii juridice complicate. Prin acest PUZ propunem o deschidere către mare, cu spații verzi și zone de promenadă. Înțelegem dorința proprietarilor de a investi, dar vorbim de o zonă sensibilă, cu patrimoniu și peisaj care trebuie protejate.

Această zonă, cunoscută ca „Faleza Verde” (malul abrupt care ajungea până în mare), a fost erodată în timp și ulterior consolidată. În PUG-ul din 1999, ea era prevăzută ca zonă verde, cu interdicție de construire până la elaborarea unor documentații noi.

În 2002, prin Legea gospodăririi apelor, faleza naturală a Mării Negre a fost declarată domeniu public al statului. A urmat un șir de vânzări, procese și litigii, iar unele terenuri au fost înstrăinate de mai multe ori. Pentru o parte există deja decizii definitive prin care terenurile trebuie să revină în patrimoniul municipiului Constanța, iar pentru altele nu există încă hotărâri.

Tocmai de aceea, noi am propus includerea acestei zone în patrimoniul orașului, pentru a putea fi valorificată în interes public. Eu nu o să discut partea juridică, pentru că nu sunt de specialitate și, din anumite puncte de vedere, consider că ar trebui să mă raportez strict la partea care ne revine nouă ca responsabilitate.

Concluziile studiilor de fundamentare ale noului Plan Urbanistic General stabilesc destul de clar că este necesar un control mult mai sever asupra zonei de faleză. Noi vrem ca locuitorii Constanței să poată avea o vizibilitate directă către mare. Este și un aspect de sănătate publică, având în vedere că este singura suprafață verde de mari dimensiuni din zona centrală, cu excepția parcului „Oleg Danovski”.

Standardul urbanistic prevede minimum 26 de metri pătrați de spațiu verde/locuitor, iar Constanța este mult sub acest prag. De aceea, zona falezei trebuie conservată ca spațiu verde, din mai multe motive:

• lipsa suprafețelor verzi în oraș;
• valoarea peisajului natural și cultural al Mării Negre;
• problemele geotehnice – faleza prezintă fenomene constante de alunecare și are nevoie de stabilizare.

Din punctul nostru de vedere, interesul public este evident: zona trebuie păstrată neconstruită. Acesta este motivul pentru care am propus ca ea să fie declarată neconstruibilă și inclusă în patrimoniul municipiului Constanța”, a spus urbanistul.

Mihaela Pușnava: Noi, ca profesioniști, considerăm că varianta corectă și viabilă este conservarea falezei ca zonă verde

„S-a ridicat întrebarea dacă investițiile private nu ar putea ajuta la consolidarea malului. Problema este că o astfel de consolidare se poate realiza doar unitar, printr-un proiect de mari dimensiuni, nu prin investiții izolate pe parcelele unor proprietari. Malul Mării Negre este o zonă naturală, cu fenomene de alunecare și instabilitate care durează de sute de ani. Există mărturii încă din perioada otomană și din timpul ocupației rusești despre aceste alunecări și despre necesitatea fortificațiilor.

Prin urmare, soluțiile trebuie să vină la nivel de infrastructură națională, inclusiv cu sprijinul Guvernului și al Administrației Naționale „Apele Române”. Este o problemă care depășește competența exclusivă a municipiului Constanța.

În plus, este important să protejăm și construcțiile existente de pe platou, pentru a nu fi puse în pericol. Din perspectiva reglementărilor urbanistice și a legislației de mediu, faleza este o zonă naturală care trebuie conservată ca atare. Interesul public prevalează asupra celui privat, iar această decizie trebuie asumată de municipalitate. Noi, ca profesioniști, considerăm că varianta corectă și viabilă este conservarea falezei ca zonă verde.

De altfel, mulți constănțeni s-au opus construirii în acea zonă, ceea ce arată că există un interes public major în acest sens. Totuși, municipalitatea va trebui la un moment dat să decidă: fie despăgubește proprietarii terenurilor, fie le permite dezvoltări. Situația este blocată de ani de zile”, a explicat Mihaela Pușnava.

Video 2:

Cât de realist este proiectul Șoselei de Coastă

”S-a discutat mult și despre realizarea unei Șosele de Coastă, care ar fi trebuit să treacă prin zona de faleză și care a fost inclusă în studiile pentru noul PUZ al zonei centrale. Această idee circulă încă din anii ’60–’70 și era văzută ca o modalitate de a întoarce orașul cu fața spre mare și de a genera investiții.

Trebuie clarificat ce înseamnă, de fapt, „oraș întors către mare”:

Vizibilitate – spațiul public (promenada, zonele pietonale) trebuie să ofere o deschidere vizuală către plajă și mare, nu doar în anumite puncte izolate.

Accesibilitate – oamenii trebuie să poată ajunge ușor la mare, inclusiv persoanele cu dizabilități; trebuie să existe acces pentru pietoni, dar și pentru ambulanțe, autospeciale și, unde este cazul, trafic carosabil controlat.

Orașul are deja zone unde este „întors spre mare” – de exemplu, zona Eminescu, unde nu există construcții care să blocheze vederea, sau sectorul Mircea cel Bătrân, între blocul „Creion” și zona Bisericii Negre.

Cred că inclusiv în rândul specialiștilor există opinii divergente cu privire la șoseaua de coastă, care mai degrabă ar încuraja tranzitul prin oraș și ar evita bulevardul Mamaia, decât să deservească în mod real plaja. Consider în continuare că accesul persoanelor cu dizabilități și anumite zone de parcare trebuie să fie asigurate în continuitatea plajei.

Din punctul meu de vedere, o abordare mai potrivită ar fi o alternativă în care avem o cale carosabilă transformată în zonă pietonală, la baza falezei, conectată cu lifturi pentru persoane cu dizabilități, cu un funicular, cu scări și rampe din partea superioară (strada Eminescu – Bulevardul Elisabeta), într-un sistem coerent de legături. Cred că aceasta este o soluție mai bună și mai sensibilă. Evident, va fi nevoie de o dezbatere amplă pe acest subiect”, a afirmat Pușnava.

Video 3:

Ce înseamnă imobile protejate, așa cum propune noul PUZ al Zonei Centrale?

„Nu trebuie ca oamenii să se alarmeze. În toate zonele istorice din România, legislația obligă realizarea unui plan urbanistic de zonă construită protejată. Acesta are mai multe roluri:

• stabilește ce imobile sunt protejate prin PUZ;
• propune ce imobile pot fi clasificate ca monumente istorice;
• indică regulile de intervenție asupra clădirilor valoroase.

Un „imobil protejat” înseamnă o clădire asupra căreia se poate interveni doar pe baza unui studiu istoric, care stabilește exact cum se poate interveni. De exemplu, dacă o casă are decorațiuni sau un corp arhitectural valoros, acestea nu pot fi modificate arbitrar. Toate avizele pentru aceste intervenții sunt emise prin Ministerul Culturii, fie la nivel local (Direcția Județeană), fie la nivel național (Comisia Națională a Monumentelor).

Până acum, un PUZ pentru zona construită protejată nu a fost realizat niciodată, nici după anul 2000. Astfel, orice imobil – fie valoros, fie nu – era tratat ca protejat temporar, ceea ce obliga inclusiv pentru un simplu garaj demolabil realizarea unui studiu istoric și obținerea avizelor de la Ministerul Culturii.

Prin acest PUZ se stabilește clar:

• care sunt imobilele valoroase și trebuie protejate;
• care sunt cele nevaloroase și pot fi demolate, cu respectarea regulamentului urbanistic, fără studiu istoric suplimentar.

Așadar, scopul nu este să alarmăm proprietarii. Din contră, protejarea unei clădiri valoroase conferă prestigiu și șansa de a primi sprijin pentru restaurare. Dacă locuiești într-o casă din 1902, realizată după proiectul unui arhitect cunoscut, cu elemente arhitecturale deosebite, aceasta merită păstrată și pusă în valoare. Casele frumoase și clădirile de patrimoniu sunt o moștenire pe care trebuie să o respectăm și să o transmitem generațiilor viitoare.

Sigur, există responsabilități pentru proprietari, dar și mecanisme de sprijin financiar prin municipalitate sau prin stat pentru restaurarea și reabilitarea imobilelor valoroase”, a explicat Mihaela Pușnava.

Care vor fi reglementările pentru restul clădirilor care nu sunt protejate?

„Nu înseamnă că oricine poate construi „orice” după demolarea unui imobil neprotejat. Regulamentul prevede clar ce se poate face:

• nu se pot construi blocuri între case sau în zonele istorice protejate;
• este permisă locuirea semicolectivă (mici blocuri cu 2–3 apartamente pe un lot de 500 mp), după modelul existent deja din anii ’30–’40;
• sunt permise funcțiuni precum turism, alimentație publică, servicii sau profesii liberale, dar întotdeauna cu respect față de caracterul zonei și față de vecinătate”, a mai spus Pușnava.

Locurile de parcare, limitate în zona centrală, prin noul PUZ

„În toate orașele europene cu centre istorice protejate există reglementări limitative privind parcarea. Și există un motiv clar: zonele istorice trebuie să fie pentru oameni, nu pentru mașini. Nu ne putem imagina, de exemplu, că intrăm cu mașina în centrul istoric al Sienei sau Florenței și parcăm în fața clădirilor. Este firesc ca străzile istorice să fie eliberate de trafic și să fie puse în valoare pentru cetățeni și vizitatori.

Am dat un exemplu pentru altele. Asta nu înseamnă că trebuie să interzicem accesul cu mașina. Mi se pare că abordarea trebuie să fie mai echilibrată. Aș vrea însă să pornim de la ideea unde încercăm să ajungem, la nivelul orașelor din România. Politica urbană a României trebuie să încurajeze mobilitatea urbană, să reducem poluarea în orașe, să oferim accesibilitate prin transport public, transport pietonal și velo. În același timp, trebuie să permitem accesul auto.

Din punct de vedere urbanistic, însă, nu este corect ca singura funcție a spațiului public să fie depozitarea de mașini. Străzile și spațiile publice ne aparțin tuturor și trebuie utilizate și altfel, nu doar ca parcări. Dacă ne plimbăm prin zona centrală, la prânz, când este nevoie de multe locuri de parcare, străzile sunt pline. Dar seara, în unele locuri, se găsesc ușor locuri libere, pentru că presiunea scade în zonele rezidențiale.

Orice teritoriu are, din punct de vedere fizic și geometric, un prag maxim de circulație. Oricât de mult ar crește Constanța, să presupunem la 500.000–600.000 de locuitori în 20–30 de ani, nu toți vor putea parca în zona centrală. Cererea poate crește, dar oferta este limitată de lățimea străzilor și de spațiile disponibile.

De aceea, este important ca în zona centrală anumite străzi să fie tratate diferit. Unele artere principale, cum este de exemplu strada Mihai Viteazu, care are rol de circulație majoră, trebuie să asigure traficul auto. Dar sunt și alte străzi secundare, cum este o parte din strada Griviței, care leagă o biserică monument istoric de alte zone, unde putem aplica un tratament diferit, creând contexte pentru afaceri, pentru pietoni, pentru turiști. În aceste spații, comerțul de proximitate, serviciile, alimentația publică, cultura și locurile de întâlnire pot transforma zona într-un spațiu atractiv, nu doar într-o parcare.

PUZ-ul nostru nu propune măsuri extreme. Am avut o abordare echilibrată, arătând o imagine ideală spre care putem evolua. Nu se va mai parca pe ambele laturi ale unor străzi, ci doar pe o parte. Nu vorbim de toate străzile, ci doar de cele liniștite, care pot fi transformate în spații de promenadă.

Trebuie să acceptăm că, dacă există doar 1.000 de locuri de parcare disponibile, iar cererea este de 3.000, nu putem rezolva problema decât prin reguli clare. Dacă oamenii folosesc spațiul public ca parcare personală gratuită, nu se mai creează locuri libere pentru cei care au nevoie temporar. Printr-un sistem reglementat, se poate asigura accesul mai echitabil pentru toți.

Problema parcărilor trebuie discutată împreună cu cea a transportului public. În Constanța, ca în multe alte orașe, oamenii folosesc foarte mult mașina personală. Nu este vorba de a interzice circulația auto, ci de a controla mai bine modul în care spațiul public este utilizat”, a afirmat urbanistul Mihaela Pușnava.

Video 4:

Strada Griviței, pusă mai mult în valoare

„Legat de Piața Griviței: aceasta este studiată printr-o altă documentație urbanistică, elaborată de alți colegi, dar PUZ-ul nostru se învecinează cu această zonă. Strada Griviței, parcelată în 1905, era atunci axul principal, conectând două biserici și grădina publică. În perioada socialistă, strada a fost parțial închisă, iar astăzi accesul este fragmentat. Propunerea noastră este ca, atunci când proprietarii din zonă doresc să reconstruiască, să permită eliberarea parterelor pentru a reda axului Griviței caracterul pietonal și pentru a reconecta zona pieței cu restul orașului.

În concluzie, misiunea urbanistului este dificilă: trebuie să medieze constant între nevoi contrare – locuri de parcare și acces, turism și protecția patrimoniului, dezvoltare și conservare. Urbanismul este o meserie frumoasă, dar provocatoare, care trebuie mereu supusă dezbaterii publice. Noi ne propunem să discutăm cu locuitorii și să explicăm deciziile, pentru ca oamenii să le înțeleagă și să participe la conturarea orașului”, a încheiat Pușnava.

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.