Nabadai televizate

Mă uitam zilele acestea la comentariile făcute de angajaţii unor televiziuni. Făceau analize pe evenimentele fierbinţi ale acestor ultime săptămâni, iar invitaţii din platouri - evident, aceeaşi cu care ne-am obişnuit. Rar să vezi câte o "prospătură" în faţa camerelor de luat vederi, dar, în fine. E un detaliu care întregeşte un tablou defect. Nu e nimeni perfect, evident, şi fiecare le avem pe ale noastre. Mă refer la defecte. Dar să revin la emisiunile şi vorbele care curg "în neştire": bunăoară, se discuta despre Bercea. Şi scrisese CTP un editorial despre Bercea şi Băsescu. Despre editorial nu vreau să mă lansez în comentarii. CTP e genial uneori, alteori îţi vine să închizi televizorul sau să ieşi de pe site-ul cotidianului pe care îl coordonează, comentând: "Măi, dar omul ăsta le ştie pe toate!? E specialist în conflicte, în dictaturi, Egipt, filme de 10?! Chiar aşa?". E un tip însă interesant, iar inclusiv postul tv care îi cultivă persoana şi activitatea s-a trezit cu un perdaf de zile mari. M-am amuzat teribil când l-am auzit punându-i la punct pe cei care îl invitaseră să intervină telefonic în emisiunea televizată, pentru a-şi detalia editorialul mai-sus amintit. Cât pe ce să se concentreze toată discuţia pe supărarea CTP referitoare la anunţul televiziunii: "în curând, CTP...", iar acel "în curând" să fi fost vreo 20 de minute. La cât de "revoluţionar" este editorialistul, mi-l şi imaginez cum i se zbătea verna în cap cu ochii la televizor, la banda care anunţa "în curând...", iar el nu mai intra în direct. Simpatică imagine, zău aşa, dar şi mai simpatică reacţia lui, dar şi a celor mustraţi. Ca nişte copii fără reacţie sau... cu reacţie gen "ne scuzaţi", fâstâciţi că li se şifonează imaginea şi li se duce naibii emisiunea. Nu puteau să întrerupă nici discursul celui care îi certa, nici să îi spună "vreo două" în direct, că, până la urmă, editorialul era "aşa cum trebuia" emisiunii, şi unde mai pui că CTP are acea "vârstă matusalemică" - aşa cum spune el, care îi permite...