O merităm sau nu pe Simona Halep?

Nimic, dar absolut nimic nu poate scăpa netaxat în această ţară. Pentru că românul mereu are o părere, despre orice, fiind părerolog de profesie, nici perfomanţa Simonei Halep nu a scăpat neîntoarsă pe toate părţile. Pentru cine a fost curios, în mediul online cel puţin, diversitatea părerilor a atins noi recorduri. După şi, mai ales, înainte de meci, aproape fiecare s-a legat într-o oarecare măsură de Halep. Punctul forte: patriotismul. Merită să fii mai patriot, pentru că machidoanca minune mătură pe jos cu tot ce prinde pe teren, "sărind" de pe locul 55, pe 3, în doar un an? Să zicem că da. Astfel, patriotul român se dezlănţuie. Evident, o parte a presei a dat tonul sindromului cu arbitrii care mereu ne fură. Am zis ne fură, nu doar fură. Pentru că doar pe noi ne fură. Mereu. Nu şi pe alţii. Arbitrul Kader Nouni nu a scăpat de plutonul de execuţie al presei. Apoi, Sharapova este vinovatul no. 2, pentru că a tras de timp. Mă rog, din fotbal se ştie un lucru: dacă ai 1-0, pe final de meci şi ceilalţi atacă în valuri, numai un nebun n-ar trage de timp. Bănuiesc că se aplică şi în celelalte sporturi, pentru că este o acţiune de ordin psihologic, necesară în orice sport, care se joacă pe rezultat, bani, nu doar pentru spectacol. De ce nu s-a grăbit Sharapova după ce a pierdut setul secund? Să taie din avântul Simonei, de-aia!

De la arbitri şi tras de timp, trecem la corul bocitoarelor. Confruntaţi cu performanţa, mereu există printre români câte un specialist de serviciu, cu comentarii de îţi vine să tragi apa. Este cazul soţului liberalei Cristina Pocora, Dan Cruceru, cu o "dedicaţie" pentru Halep, cu puţin timp înainte de marea finală: "Dă-o dracului de Românie, de ţara asta care nu ţi-a dat nimic, dar căreia tu îi mulţumeşti după fiecare victorie! (...) Dă-le dracului de onoruri pe care ţi le vor înmâna cu prisosinţă toţi liderii de moment, doar ca să-şi facă ei campanie! Mâine îţi vor impozita şi viaţa!" Astfel de sentimentalişti patetici nu lipsesc niciodată din peisaj, invocând aberanta idee că statul nu oferă nimic sportivilor, olimpicilor ş.a.m.d. şi ceea ce ei nu înţeleg este că nici nu trebuie să o facă. Un performer cu adevărat bun se ridică singur din starea deplorabilă, demonstrându-şi calităţile. De aici şi răspunsul la întrebarea: o merităm pe Simona Halep? Categoric, da, pentru că este ceva cam rarefiat pe la noi pe-aici, un model.

P.S. La finalul meciului, Simona a stat câteva minute acoperită cu prosopul. "Am plâns pentru câteva minute, dar apoi am zâmbit pentru că mi-am zis că a fost prima mea finală de Grand Slam şi că trebuie să fiu fericită, să zâmbesc". Mie asta mi-a rupt inima. Ceva ce părerologii de serviciu nu vor înţelege niciodată de ce.

Marius Florian VASILE